„Un imn al senzualității și al inteligenței subversive.” André Clavel, L’EXPRESS
„O mai văd și azi pe Goliarda urcând dimineața scările mansardei cu un ibric de ceai și nelipsitele ei țigări, îmi amintesc perfect cum cobora câteva ceasuri mai târziu într-o stare de jale fericită, uneori chiar plângea încetișor. Părea că iese lent la lumină dintr-un puț abisal, în fundul căruia viețuia colonia ei de fantome, numeroasele personaje ale acestui roman. Care erau în bună parte ea însăși, cu întâmplări ce aparținuseră altora. Goliarda nu se recunoștea prea mult în Modesta — la urma urmei, Arta bucuriei nu e un roman autobiografic —, răspundea ușor tulburată că Modesta e mai bună decât ea, semn că Modesta poate fi chiar ea, dar amestecată și cu Beatrice, Carlo, Bambù, Nina, Mattia și chiar cu bunica Gaia.” Angelo Pelleegrino
„Cartea Goliardei este roman polițist, roman libertin, socialist, feminist, roman al anilor ’68, este tot – tot ce e mai bun din secolul XX.” Adele Cambria, L’UNITÀ
„Romanul acesta poate fi citit ca text-companion, scris din perspectiva celor umili, al celebrului roman al lui Lampedusa, Ghepardul.” KIRKUS REVIEWS
„În Arta bucuriei, Goliarda Sapienza se abandonează în brațele încăpățânatei sale eroine, însoțind-o într-o călătorie plină de aventuri, într-o lubrică trecere în revistă a secolului XX, de la 1900 și până în epoca avioanelor cu reacție.” THE BARNES & NOBLE REVIEW
„Totul în acest roman este extraordinar, începând cu titlul… Un roman febril și inteligent, foarte concret, foarte vizual, erotic și familial, psihologic și politic… Mai mult decât un eveniment literar, unul existențial.” LE NOUVEL OBSERVATEUR
Goliarda Sapienza (1924-1996) s-a născut în orașul sicilian Catania, într-o familie de orientare antifascistă. La 16 ani, s-a mutat la Roma pentru a studia la Academia de Arte Dramatice, iar în anii 1940-1950 a fost actrița de film și de teatru. A lucrat, printre alții, cu Luchino Visconti și Francesco Maselli. Printre romanele publicate de Goliarda Sapienza se numără Lettera aperta (1967), Il filo di mezzogiorno (1969) și Io, Jean Gabin (2010).
Cel mai important roman al său, Arta bucuriei, a rămas nepublicat până după moartea autoarei.
Autor: Goliarda Sapienza
Nr. de pagini: 832
ISBN: 978-606-978-388-7
Titlu original: L’arte della gioia
Limba originală: italiană
Traducere și note de: Corina Popescu
Prefața de Angelo Pellegrino
Format: 130x200mm , copertă cartonată cu supracopertă
Anul apariției: 2021
„Cea mai substanțială istorie a avangardei autohtone scrisă de un insider.” Paul Cernat
„AMINTIRI? EVOCĂRI? MEMORII? În primul rînd, amintiri.
Amintiri dintr-o viață dublă, triplă, cvadruplă: de scriitor, de medic, de militar «de carieră» și de luptător social… Memoria mea e bună. Un proverb rusesc (citat de Ilya Ehrenburg în primele pagini ale amintirilor sale) spune: «Viața e grea pentru cine își amintește totul». Sînt dintre aceștia. Mai sînt colecționar, aproape maniac. Nici o carte poștală, scrisoare sau bilețel primite începînd de prin 1919 nu am aruncat…
Nascut în ’02 nu va fi doar cartea unei vieți, ci totodată, și mai ales, a unei epoci. Decenii am ținut un jurnal în care am consemnat evenimentele la care participam zi de zi. Dar și altele pe plan european, mondial, cînd era cazul. Poate, cîndva, acele caiete vor interesa ca atare, ca materie primă. Deocamdată ele vor fi un adjuvant al memoriei…”
„În acel an al primului meu scîncet — mama avea 19 ani; tata, 31 — în țara guverna Dimitrie Sturdza, omul cu degetul magnetic, deci național liberal. Se împlineau 100 de ani de la nașterea lui Ion Heliade. La Metz se experimenta o nouă pușcă automată cu 300 de lovituri pe minut, deci cu efectul a 40 de trăgători. La Național se reprezenta Cîinii, piesa acelui om iute, cu chipul în lama de iatagan și mult prețuit în acea vreme, Haralamb G. Lecca — cu marele Nottara protagonist. La Facultatea de litere se inaugura cursul de Istoria literaturii italiene. Un delapidator, Manolescu, a fugit peste graniță cu 74 000 de lei.”
Sașa Pană (Alexandru Binder, 8 august 1902, București – 22 august 1981, București). Medic militar, a condus, între 1928 și 1932, revista de avangardă unu și editura omonimă, unde au fost publicați Urmuz, Geo Bogza, Ilarie Voronca, Stephan Roll ș.a. A debutat editorial cu volumul de poeme simboliste Răbojul unui muritor (1926) și a continuat să scrie, publicând un număr substanțial de volume: Diagrame, Echinox arbitrar, Viața romanțată a lui Dumnezeu, Cuvîntul talisman, Călătorie cu funicularul, Iarba fiarelor, Vladimir, Munții noaptea neliniștea, Atentat la bunele tabieturi ș.a.
A fost un foarte important animator cultural, arhivar, antologator și editor. Opera sa majoră e considerată însă autobiografia Născut în ’02, frescă a societății românești din prima jumătate a secolului XX și valoros portret de grup al avangardiștilor români.
Autor: Sașa Pană
ISBN: 978-606-978-395-5
Nr. de pagini: 832
Titlu original: Născut în ’02
Limba originală: română
ISBN: 978-606-978-395-5
Format: 130x200mm
Anul apariției: 2021
