Semnal editorial 169: 2 romane noi de la editurile Paralela 45 și Curtea Veche – Nicola Barker și Adam Haslett

Traducere de Oana Zamfirache.

H(a)ppy este o poveste postapocaliptică situată într-un viitor foarte îndepărtat. Un viitor în care marile dileme ale umanității par a fi în sfârșit soluționate pentru totdeauna. În care oamenii, așa cum o arată titlul, sunt fericiți. Sau cel puțin așa par.

„Cum aș putea să descriu cel mai bine această construcție extraordinară, acest ciudat și strălucitor nou edificiu? Ce cuvânt aș putea să folosesc? Să-i spun… dorință? Da. Asta o fi? Dorință? Cu siguranță este o râvnire. O năzuință. Se află în locul unde era odată inima mea. Acest măreț edificiu.”

„Bineînțeles, există visele standard pe care ni le furnizează Senzorul. Scopul lor este să-i mențină vigilenți pe Tineri și să le întărească fibra morală. Iar sinele meu adormit urmărește conștiincios aceste vise, dar cu un singur ochi… Celălalt ochi scanează orizontul, căutând indicii. Sinele meu adormit simte un gol nedefinit… o distanță.”

„A devenit din ce în ce mai greu de descifrat, a spus ****. Narațiunea o consumă. Face niște legături nepotrivite. Declară război Sistemului și în același timp devine sinonimă cu el. Li se amestecă frecvențele, iar ei i se șterg urmele. Cred că oscilația este cheia. A devenit periculoasă pentru noi. Cred că a existat un defect – o spărtură.”

Nicola Barker este marea preoteasă a straniului.

The Times

Noul roman caleidoscopic al Nicolei Barker este o viziune socio-politică neîmblânzită și sinceră despre viitor.

The Guardian

Este un mic miracol faptul că acest exigent antiroman despre colapsul narațiunii funcționează perfect. Barker e mai excentrică și inovatoare ca niciodată.

The Sunday Times

Barker a fost întotdeauna o scriitoare vizionară, mai ales în stilul ei. Trecutul și prezentul se întrepătrund ca în vis și halucinație. Iar cartea sa e mai mult un poem și o operă de artă decât un roman.

Literary Review

Nicio descriere nu poate să redea frenezia și sinceritatea romanului H(a)ppy. Este superb, iar autoarea lui, o experimentatoare autentică și dedicată. În mâinile lui Barker, narațiunea, oricât de fragilă, nu doar supraviețuiește, ci și crește plină de vigoare.

The Observer

H(a)ppy nu prezintă o versiune optimistă a viitorului umanității, dar în mâinile lui Barker, acel timp îndepărtat devine convingător într-un fel de-a dreptul obsedant.

                                                                             The Times

Barker e mai magnifică și mai bogată în aforisme ca niciodată în această viziune a unui viitor distopic, viziune ce sfidează convențiile narative și tipografice.

The Guardian

O remarcabilă explorare a puterii coercitive și distructive a narațiunii.

The Times Literary Supplement

H(A)PPY este o Alice în Țara Minunilor post-postapocaliptică, o poveste care se narează singură și apoi se autodevorează.

goodreads.com

O poveste fascinantă care vorbește răspicat despre vremurile noastre și reprezintă o impresionantă demonstrație a geniului narativ al autoarei.

lonesomereader.com

Când logodnicul său, John, e internat din cauza depresiei în Londra anilor ’60, Margaret trebuie să ia o decizie:  să-și ducă planurile la bun sfârșit, în ciuda a ceea ce știe despre această boală, sau să dea înapoi, evitând suferința pe care i-ar putea-o cauza. Ea hotărăște să se căsătorească cu John. Gândește-te că nu mai sunt e povestea de neuitat care se desfășoară din acest act de iubire și de încredere.

Odată cu Gândește-te că nu mai sunt, Haslett a ajuns la un alt nivel, dându-le cititorilor acces la descrierea cuprinzătoare și luminoasă a unei minți aflate sub asediu.

New York Times Book Review

Gândește-te că nu mai sunt surprinde într-un mod genial povara insuportabilă a iubirii și rolul pe care aceasta îl joacă atât în supraviețuirea, cât și în nimicirea noastră. De la prima pagină, Haslett suspendă un sentiment de groază asupra ta, greu ca o nicovală, tăind în brutala scenă finală funia ce îl susține. Ar fi păcat să întorci privirea.

Esquire