Semnal editorial 782: „Pe firul de păianjen al memoriei” de Cella Serghi și „Viața mea palpitantă” de Ae-ran Kim, la Editura Alice Books

Deopotrivă jurnal și document ce reflectă pulsul României interbelice, cu precădere cel al tumultuoasei lumi literare autohtone, Pe firul de păianjen al memoriei are o „distribuție” impresionantă, printre protagoniști numărându-se nume ca Mihail Sebastian, Camil Petrescu sau Hortensia Papadat-Bengescu. Privind în urmă cu luciditate, „fără mânie”, autoarea ne revelează atât relația sa cu lumea din jur, cât și pe cea cu propria operă și propriile personaje, lăsând să transpară în paginile ei cele mai intime, printre tensiu­nile unei epoci dominate de antisemitism și de război, același fior de tandrețe care a făcut-o cunoscută publicului larg.

„Va trebui să vorbesc și despre mine, cu detașarea pe care mi-o dau anii care au trecut de atunci. Se spune acum că eram tulburător de frumoasă. Cred că se exagerează. N-am crezut niciodată că sunt frumoasă. Și poate tocmai fiindcă eram nesigură de fizicul meu, nemulțumită, eram atât de cochetă, de preocupată să plac. Și reușeam, fiindcă eram vie, neliniștită, vibrând ca o frunză la cea mai ușoară adiere, permeabilă la tot ce e viață.”

„Nu știu la ce mă gândeam în clipa când, traversând bulevardul, m-am pomenit între două mașini. Am închis ochii, ținându-mi respirația, ca să ocup cât mai puțin loc în spațiu. Totul depindea parcă de asta. Subțire pe atunci ca o trestie, am scăpat neatinsă.

Dacă muream? Și ziua întreagă am repetat: dacă muream? Și mi-a fost frică să nu adorm, ca să nu mor în somn. Dacă aș muri, n-aș ști ce înseamnă dragostea adevărată, n-aș ști ce a simțit Anna Karenina în brațele lui Vronsky, n-aș ști cum arată Parisul, altfel decât în romane și filme. N-aș lăsa nimic în urma mea. Pentru ce m-am născut, dacă nu pot răspunde la întrebarea: pentru ce am trăit?”

 Cella Serghi, una dintre cele mai importante scriitoare din literatura română, s-a născut în 1907 la Constanța, într-o casă aflată la malul mării. A debutat în zorii celui de-Al Doilea Război Mondial cu romanul Pânză de păianjen, căruia i-au urmat, printre altele, Cartea Mironei, Gențiane sau Această dulce povară, tinerețea. În tinerețe, perioadă evocată în însemnările sale publicate în 1977 sub titlul Pe firul de păianjen al memoriei, a fost foarte apropiată de numeroase personalități ale lumii literare românești, printre care și Camil Petrescu, cu care a avut o lungă și copleșitoare idilă.

A-reum are doar 17 ani, dar arată ca un bătrân de 80. Chiar dacă e nevoit să stea aproape numai în casă din pricina unei boli rare care îl face să îmbătrânească accelerat, își trăiește viața din plin prin intermediul poveștilor spuse de părinții săi, prin conversațiile cu Jang, vecinul de șaizeci de ani și cel mai bun prieten al lui, și prin cărțile care îl poartă prin locuri unde nu ar putea ajunge niciodată. De câteva luni, adună laolaltă poveștile adesea înfrumusețate ale părinților săi despre familie și copilăria sa, plănuind să le ofere acestora o carte chiar de ziua lui de naștere – un ultim cadou care să ducă mai departe povestea de iubire a celor doi. Când ziua în care va împlini 18 ani e aproape, A-reum e nevoit să se interneze în secția de îngrijiri de lungă durată a spitalului din oraș, unde rutina sa zilnică se schimbă brusc. În viața sa apare o nouă prietenă, care ar putea fi mai mult – sau mai puțin – de atât, iar semnele că părinții săi iubitori îi ascund ceva sunt tot mai dese. Acestora li se adaugă provocările date de pierderea vederii și de sentimentul tot mai acut de izolare față de lumea din afară. Dar A-reum le întâmpină pe toate cu curaj și, sprijinit de cei din jur, descoperă bucuria chiar și în cele mai întunecate momente. Împletind trecutul și prezentul unei familii unite, romanul surprinde întreaga gamă de emoții umane, fericire și tristețe, durere și alinare, goliciune și sens, explorând cu măiestrie puterea empatiei.

„Emoționant, plin de umor și uimire. E un roman extraordinar, iar Ae-ran Kim e uimitoare. Cartea ei este o explorare caldă și amplă a familiei, a multiplelor forme de iubire și a nenumăratelor vieți pe care fiecare dintre noi le trăiește. Una dintre cele mai frumoase cărți.”

Bryan Washington

„O explorare emoționantă, sinceră și profundă a unei familii aparte, cu toate bucuriile și dezamăgirile ei.”

Claire Lombardo

„Un remarcabil talent sud-coreean își face debutul în literatura americană cu acest roman delicat, ca o acuarelă emoționantă… Kim este o autoare în plină ascensiune.”

O, The Oprah Magazine

„Viața mea palpitantă este o poveste dureros de frumoasă.”

Shelf Awareness

„Clipă după clipă de revelație și bucurie ce rezonează profund; un roman care-ți încălzește sufletul.”

Booklist

„Confruntarea lui A-reum cu propriul destin dă naștere unei povești sfâșietoare. Deși nu foarte mare, cartea aceasta are o inimă imensă, punând o intensitate emoțională profundă în paginile sale. Oricât de trecătoare ar fi viața sa imaginară, A-reum nu va fi un personaj pe care să-l poți uita cu ușurință.”

BookPage

„Cartea aceasta excentrică și plină de suflet pulsează de viață la fiecare pagină.”

Asymptote Journal

„O carte fără cusur… Mi-a plăcut enorm Viața mea palpitantă.”

Books & Bao

AE-RAN KIM s-a născut în Incheon, Coreea. Este una din reprezentantele de forță ale noii generații literare, impresionând prin gravitatea situațiilor abordate în textele sale și umorul constant ce vine să le echilibreze. A câștigat Hankook Ilbo Literary Award, Kim Yu-jeong Literary Award, Lee Hyo-seok Literary Award și Prix de l’Inaperçu pentru prozele sale scurte. Viața mea palpitantă e primul ei roman. Filmul coreean My Brilliant Life (2014; regia: E J-yong) inspirat de această carte, cu Gang Dong-won și Song Hye-kyo în rolurile principale, a câștigat locul trei la categoria Audiență în cadrul celei de-a șaptesprezecea ediții a Festivalului de Film din Orientul Îndepărtat (2015) desfășurat la Udine, în Italia.