Autor: Michel Bussi
Titlu: Legături de sânge (2020)
Titlu original: Sang famille (2009, 2018)
Editură: Polirom
Colecția: Biblioteca Polirom
Traducător: Alexandra Cozmolici
Redactor: Sînziana Cotoară
Copertă: Carmen Parii
Nr. pagini: 456
Format: Trade Paperback, 13×20
Nota Goodreads: 3,82 (1 662 note)
Insula secretelor și fuga după adevăr.
Descrierea editurii: „Vechi fief al lui Mazarin şi colonie penitenciară secole la rînd, insula Mornesey ascunde o istorie tumultuoasă şi un mister care fascinează localnicii şi turiştii deopotrivă: legendara Nebunie Mazarin, comoara fabuloasă ce ar fi fost îngropată aici cu sute de ani în urmă. În vara cînd împlineşte şaisprezece ani, Colin, un băiat orfan, alege nu întîmplător o tabără din Mornesey: pe situl de la abaţie şi-a petrecut primii ani din viaţă şi tot în apele insulei s-ar fi sinucis tatăl lui, arheolog implicat într-o afacere necurată cu imobiliare. Toată viaţa i s-a spus că tatăl lui a murit, dar semne stranii şi o profeţie enigmatică a mamei lui îl încredinţează că acesta se ascunde undeva şi că într-o zi o să-l regăsească. Să fie o coincidenţă că tocmai în timpul vacanţei lui evadează doi deţinuţi din penitenciarul Mornesey? Şi ce e cu necunoscutul acela, pe care l-a văzut în amintire de atîtea ori? Încercînd să afle răspunsul la întrebări care l-au bîntuit toată copilăria, Colin porneşte într-o cursă contracronometru plină de pericole, la capătul căreia vor ieşi la iveală secrete dureroase şi adevăruri tulburătoare. Un roman iniţiatic despre memorie, identitate şi familie, în care misterul şi aventura se împletesc cu problematica psihologică şi socială.”
Dacă există un scriitor francez contemporan care a redefinit mecanismele thrillerului geografic și ale suspansului psihologic, acela este fără îndoială Michel Bussi. În catalogul Editurii Polirom, Bussi a devenit o prezență constantă și îndrăgită de cititori, fiind tradus de-a lungul anilor cu romane de succes care i-au consacrat stilul inconfundabil. Titluri precum Nuferi negri (despre care am scris pe Bookblog), La soarele neîmblânzit, Fetița cu ochi albaștri (despre care am scris pe Bookblog) sau Nimic nu mi te poate șterge din minte (despre care am scris aici) au demonstrat capacitatea sa remarcabilă de a îmbina misterul dens cu pânze complexe de relații umane și peisaje spectaculoase. De fiecare dată, Bussi își poartă cititorii într-o călătorie contracronometru, unde spațiul geografic devine un personaj în sine, iar răspunsurile nu sunt niciodată cele la care te-ai fi așteptat. Apărut în 2020 în colecția de ficțiune de la Polirom și excelent tradus de Alexandra Cozmolici, Legături de sânge (Sang famille, 2009, 20219), nu face nici el excepție, oferind însă un suflu aparte, mult mai bine ancorat în tradiția marii literaturi de aventură.
Istoria din spatele cărții e cel puțin la fel de fascinantă ca și intriga pe care o adăpostește. Legături de sânge are o geneză specială în bibliografia autorului: prima sa versiune a fost scrisă și publicată încă din anul 2009, într-o perioadă în care Bussi se afla la început de drum și își șlefuia vocea literară. Ani mai târziu, după ce a devenit un fenomen internațional și un autor de prim rang în Franța, Bussi s-a reîntors la acest manuscris de suflet în 2018. A rescris romanul din temelii, ajustându-i ritmul, perfecționându-i mecanismele de suspans, adăugându-i și un personaj feminin care să-l ajute pe Colin și oferindu-i fluența caracteristică maturității sale artistice. Titlul original francez, Sang famille, este un joc de cuvinte genial și direct care trimite cu gândul la celebrul roman al lui Hector Malot, Singur pe lume (Sans famille). Această aluzie fonetică nu e deloc întâmplătoare, ci reprezintă însăși cheia de lectură a cărții, anunțând o poveste despre orfani, identitate și căutarea adevărului.
Inima poveștii bate în pieptul lui Colin, un adolescent de șaisprezece ani blocat parcă într-o eternă plictiseală într-o tabără de iahting de pe insula fictivă Mornesey, o bucată de pământ izolată și bătută de vânturi din arhipelagul Anglo-Normand, situată în apropiere de Jersey și Guernsey. Colin e un băiat obsedat de trecutul său și de amintirea tatălui său arheolog, care pare că s-a sinucis în condiții enigmatice pe când el era doar un copil. Etichetat drept un orfan fără mari perspective în viață și crescut de un unchi și de-o mătușă, tânărul nu se resemnează cu soarta care i-a fost impusă. În momentul în care se ivește o oportunitate neașteptată, Colin își pune în aplicare planul prin care a făcut să ajungă tocmai într-o tabără de pe această insulă anume, declanșând un soi de anchetă prin propriile mijloace pentru a afla ce s-a întâmplat în realitate cu dispariția tatălui său pe mare, așa-zisa lui sinucidere. Adică în fapt o căutare febrilă a propriei identități și a unui secret de familie îngropat sub decenii de tăcere și minciuni, totul în timp ce autoritățile de pe insulă sunt pe urmele a doi evadați periculoși, care au comis deja crime și pun în pericol puhoiul de turiști aflați pe insulă.
Din acest punct, Bussi construiește un roman de aventuri magistral, care le aduce un omagiu plin de căldură clasicilor genului, precum Alexandre Dumas cu al său Contele de Monte-Cristo sau Robert Louis Stevenson cu Insula comorii (și, bineînțeles, să nu-l uităm pe Jules Verne). Peisajul din Mornesey – cu stânci abrupte, maree periculoase, grote ascunse, fortificații vechi și pasaje subterane – devine teatrul unei vânători de comori în toată regula. Colin trebuie să descifreze indicii vechi, să evite capcanele întinse de adversari nevăzuți și să descopere unde se ascunde o avere colosală, legendara nebunie Mazarin, dar și adevărul despre sângele care îi curge prin vene. Ritmul narativ este extrem de alert, iar sentimentul de pericol iminent îl însoțește pe cititor la fiecare pagină, într-o atmosferă marcată de parfumul sărat al oceanului și de adversarii nevăzuți ce vor să păstreze îngropate secretele.
Un personaj memorabil care echilibrează perfect dinamica romanului este Simon Casanova, singurul gardian de ordine publică de pe insulă, ale cărui patrule zilnice pe bicicletă aduc un strop delicios de realism local și comedie umană. Prins într-o relație de serviciu de-a dreptul tumultuoasă cu Clara, influenta și pragmatica secretară de la primărie – o dinamică strict profesională, dar presărată neîncetat cu hârâieli birocratice, replici acide și mici războaie de orgoliu instituțional –, Simon pare la prima vedere doar un slujbaș local depășit de evenimente. Totuși, fără să bănuiască vreo secundă în ce intrigă uriașă se amestecă, el ajunge să-i întindă o mână de ajutor involuntară lui Colin în fuga sa disperată. Ceea ce surprinde însă este transformarea sa pe parcurs: dovedind o tenacitate uluitoare și un simț practic nealterat de zvonurile de pe insulă, gardianul pe bicicletă e cel care începe de fapt să deslușească ițele misterului. Cu o răbdare de detectiv autentic, Simon descurcă hățișurile financiare și adevăratele motivații din spatele mișculațiilor din trecut și scoate la iveală catalizatorul secret care a pus totul în mișcare.
Dincolo de componenta alertă de mister și acțiune, Legături de sânge funcționează impecabil ca un roman despre maturizare. Călătoria lui Colin pe insulă e, în esență, o trecere bruscă și dureroasă de la inocența copilăriei la rigorile lumii adulte. Obligat să înfrunte trădări peste trădări și ajutat doar de doi prieteni loiali, Armand și Madiha, Colin ajunge să înțeleagă faptul că legăturile de sânge pot fi deopotrivă o binecuvântare și un blestem și să ia decizii de viață și de moarte în fracțiuni de secundă, transformându-se radical chiar sub ochii noștri. Astfel, el învață valoarea prieteniei adevărate, a loialității și a sacrificiului, demonstrând că adevărata nobilitate nu vine din titluri sau averi moștenite, ci din tăria de caracter și din curajul de-a rămâne drept și ferm în fața nedreptății.
Formația de geograf a lui Michel Bussi își spune din nou cuvântul în modul impecabil în care e descris cadrul natural. Insula Mornesey este redată cu atâta precizie topografică și vizuală, încât ai senzația că poți să simți aerul umed și să auzi valurile spărgându-se de stânci. Autorul controlează cu mână de maestru geografia locului, folosind mareele și relieful ca elemente active în desfășurarea acțiunii. În plus, stilul scriiturii e cald, fluent și extrem de prietenos cu cititorul, lipsit de artificii inutile sau pedanterie, lăsând emoția și suspansul să curgă de la sine. Traducerea din limba franceză reușește să păstreze intactă energia textului original, oferind o lectură extrem de plăcută și antrenantă.
Legături de sânge e o reușită deplină și o dovadă a faptului că un thriller modern poate să reînvie cu succes spiritul marilor romane de aventuri ale secolului al XIX-lea. Michel Bussi ne oferă o poveste captivantă despre secrete de familie, răzbunare, dorință de libertate și descoperire de sine, care-i va bucura deopotrivă pe iubitorii de suspans și pe cei nostalgici după poveștile clasice cu insule pline de secrete și eroi neînfricați. E o carte care se citește pe nerăsuflate și care merită din plin un loc de cinste în bibliotecă, reamintindu-ne tuturor de ce iubim atât de mult plăcerea pură a lecturii.
„— Dă-mi-l mie, s-a enervat Armand.
A luat cardul și, cu o ușurință de necrezut, a nimerit din prima toate cele șaisprezece cifre și data de expirare.
Madi bombănea, puțin surprinsă.
— Ai degete de fetită, sau ce?
— Doișpe ani de pian, prietena mea. Doișpe ani in care mi-am tocit nervii la claviatură. Nu o să fiu niciodată vreun Rubinstein, dar sensibilitatea degetelor mele ți-a salvat viața.”