Nota Goodreads: 3.72 (6180 Note)
Sincer, nu eram sigur că aveam să scriu această recenzie, căci noul volum al Veronicăi Roth nu m-a chiar deloc pe spate. Dar… am avut câteva îndemnuri, de la niște prieteni pe care îi respect și pe care nu vreau să-i dezamăgesc. Și mai este ceva: parcă am simțit un fel de nostalgie, căci prima carte cu care am început seria „Ce Citește Liviu” a fost Divergent, de Veronica Roth. Se întâmpla pe șase decembrie 2011, la îndemnul colegului de blog Nicolae Voicu, zis și Voicunike. De atunci au trecut ceva mai mult de cinci ani, iar seria de articole va ajunge în curând la numărul 100. Puteau fi mult mai multe, pentru că înainte cuprindeam mai multe cărți într-un singur articol. E drept că și reușeam să citesc mai mult, iar articolele chiar ieșeau kilometrice. Și iată că, nouăzeci și șade de articole mai târziu, la cinci ani distanță, ajung iar la o carte de Veronica Roth.
O nouă serie, noi protagoniști, o nouă lume, noi idei, un fel de science-fantasy cu un soi de sistem magic, căci nu știu cum să-i spun altfel, însă din păcate mi se pare că Veronica Roth n-a învățat să scrie mai bine. Sau poate că nu are talent. Sau idei. Ori nu poate să și le pună în practică. Cel puțin asta a fost impresia cu care am rămas după ce am citit un cărțoi de aproape cinci sute de pagini: două personaje mari și late, bine conturate, e drept, doi protagoniști care știu ce au de făcut și care acționează destul de logic până la un moment dat (să nu uităm de inevitabila idilă ce se înfiripă între… dar e ceva tipic romanelor young-adult, un clișeu la care văd că nimeni nu pare dispus să renunțe), o lume acționată de flux, și haruri peste haruri, însușiri, daruri, care nu întotdeauna reprezintă o binecuvântare pentru cel care le are (cum e exemplul Cyrei). Unii simt durerea altora, alții o pot canaliza în direcții cu totul nebănuite, alții pot vedea viitorul, dar nu pot face nimic pentru a-l împiedica să se întâmple așa cum le-a fost scris, alții își lasă soții să fie uciși de dușmanii de moarte pentru că au o reputație de apărat, iar alții fac orice pentru a-și apăra frățiorii oropsiți de soartă. Alții sunt terorizați și asupriți de frații tirani. Iar o lume întreagă se lasă asuprită de un singur tiran… de ce oare? Ce-i împiedică să se răscoale împotriva lui? Că doar nu sunt niște simple oi bune de dus la tăiat.
Descrierea editurii: „Într-o galaxie acționată de flux, toată lumea posedă un har. CYRA e sora brutalului tiran care conduce poporul Shotet. Harul ei îi conferă durere, dar și putere – ceva ce fratele ei exploatează fără milă, folosind-o pentru a-și tortura vrăjmașii. Dar Cyra e mult mai mult decât o armă în mâna fratelui ei: e îndărătnică, agilă și mai isteață decât știe el. AKOS e fiul unui fermier și al unui oracol de pe înghețata națiune-planetă Thuvhe. Protejat de harul său neobișnuit, Akos e un suflet generos, iar loialitatea lui față de familie e nemărginită. Atunci când el și fratele său sunt capturați de soldații dușmani din Shotet, singurul țel al lui Akos e să-și scoată fratele în viață de acolo – indiferent de preț. Apoi Akos e aruncat în lumea Cyrei, iar animozitatea dintre țările și familiile lor pare insurmontabilă. Se vor ajuta unul pe celălalt pentru a supraviețui sau se vor distruge reciproc?”
Lumea descrisă de Veronica Roth în acest prim roman al unei noi serii (o, Doamne!) este extrem de brutală: viitorul care ți-a fost prescris de oracole e implacabil, nu poate fi influențat, modificat, schimbat, ce ți-e scris să ți se întâmple, trebuie să se întâmple. Dar, oare așa să fie? Să nu poți face nimic doar pentru că o persoană înzestrată cu astfel de puteri a prezis că viața ta se va sfârși într-un anume mod, fără ca tu să poți face nimic să o poți măcar influența în vreun fel, să o poți dirija pe un alt făgaș? Eu aș zice că nu, ideea mi se pare pur și simplu absurdă. La fel cum la fel de absurde mi s-au părut și numele personajelor ori faptul că în mare parte din carte se spune că galaxia are nouă planete. Să fi confundat oare scriitoarea galaxia cu sistemul solar? Dar nimeni n-o fi observat eroarea, să-i fi atras atenția? Nu știu ce să zic, pentru mine a rămas un aspect învăluit în mister. Ce aș mai avea de reproșat: modul în care a ales să aștearnă povestea – două personaje principale, Akos și Cyra. Punctul de vedere al Cyrei este narat la persoana întâi, al lui Akos la persoana a treia. Un aspect ciudat, care nu mă face decât să mă gândesc la deciziile nu întotdeauna normale, cel puțin din punctul meu de vedere, pe care le ia tânăra (până la urmă, nu are decât 32 de ani) noastră autoare. Dar dacă treci peste aceste aspecte și peste faptul că încă nu m-am lămurit cum arată de fapt universul în care se desfășoară acțiunea din Pecetea Morții (altă prostie mi s-a părut straniul obicei al personajelor de a-și scrijeli pielea brațelor de fiecare dată când ucid pe cineva, de aici și titlul cărții), atunci poți spune că ai citit o poveste interesantă: ritm alert, fără bătăi de cap, două personaje ce stau în picioare destul de bine și o lume despre care sunt curios să mai aflu detalii. Sau poate nu.
Concluzii: Veronica Roth mai are de învățat până să se numească scriitoare, căci, în ciuda faptului că a ajuns la al patrulea roman (fac abstracție de poveștile din universul Divergent), tot nu știe ce să facă cu personajele ori cum să pună în practică ideile care îi trec prin cap. Dar dacă vreți să citiți ceva relaxant, într-o vacanță, sau pe avion ori pe tren, de ce nu, poveștile ei sunt numai bune. Și dacă voi rămâne în pană de lecturi, îmi voi mai pleca atenția la încă o poveste de-a ei.
PS: luni, interviu cu Mihai-Dan Pavelescu despre viitoarele apariții ale editurii Paladin. Atenție, postare kilometrică.
Posted by Liviu
P.S. Daca tot se pregateste un interviu m-ar interesa si pe mine de ce editura Paladin nu scoate carti in format electronic si de ce pretul cartilor SF si Fantasy este astronomic cel putin pt buzunarele noastre. Toti se plang ca nu se vind cartile dar nu vad carti la ~ 15 (decat dupa ani pe la anticariat) si ebook-uri ~ 10 lei?
deci vrei ca o carte pe care o ții în bibliotecă o viață să coste 15 lei, timp în care o bere sau o cafea e minim 6 lei și un pachet de țigări spre 20! Mișto!
Chiar nu sunt mari preturile, in conditiile in care toate cartile celor de la PALADIN sunt cartonate.Plus ca daca mai prinzi o reducere asa cum au mai obisnuit, deja pot spune ca preturile sunt chiar atractive.