Prin amabilitatea editurii Paladin, un fragment în avanpremieră din „Furia de Fier”, de Pierce Brown (traducere de Laura Ciobanu), primul volum al unei noi trilogii:
11
DARROW
Servitorul Poporului
Încăperea e un haos de pumni ridicați și togi fluturânde. Numai Obsidienii nu se clintesc. Sefi privește reacțiile tuturor cu o expresie neutră, impenetrabilă ca de obicei. Mustang se întoarce furioasă către mine.
— E adevărat?
— Nu voia pace, spun eu cu răceală. Sevro se leagănă pe scaun într-un efort de a nu o strânge de gât pe Julia au Bellona în mijlocul Forumului.
— Dar a trimis soli?
— A trimis provocatori. Pe ea și pe Asmodeu. A fost o ca cealma cu care n-am socotit că e cazul să irosesc timpul acestui for.
Lui Mustang nu-i vine să creadă ce aude.
— Darrow…
— Asmodeu a fost la bordul navei tale și nu ne-ai raportat asta?! întreabă Dancer uluit.
Cineva m-a trădat. Unul dintre Urlători. Cine altcineva știa?
— Urmează să mai spui că l-ai avut la popotă pe Cavalerul Fricii.
Îmi fixez privirea asupra lui Dancer.
— Lordul Cenușă a ars Rhea. A ars Noua Tebă. Ar arde toate orașele rămase ca să recâștige Luna. Vrea casa pe care i-am răpit-o.
Dancer clatină din cap.
— N-aveai dreptul. Caraval și Arămiii care m-au aclamat mai devreme privesc nesiguri. Mustang nu s-a mișcat din jilțul ei și nici nu poate. Orice va spune va fi considerat efortul soției de a-și apăra soțul și o poate compromite și pe ea. Dacă senatorii vor crede că știa și ea, o vor pune sub acuzare. Ăsta fiind și motivul pentru care i-am ascuns toată povestea.
Steaua mea e în cădere. Dacă se solidarizează cu mine, o s-o trag și pe ea în jos. Mai bine rămâi tăcută, dragostea mea! Mai bine joacă pe termen lung! Știu că nu trebuie să mă opun. O senatoare Roșie sare de la locul ei și străbate sala. Pentru o clipă, cred că va vorbi în apărarea mea. Apoi scuipă la picioarele mele.
— Auriule! spune ea. Wulfgar înaintează, gata să descurajeze alte violări ale protocolului.
Sunt ani de când aștept să vină o asemenea clipă, dar Republica a devenit tot mai puternică, iar asta nu s-a întâmplat. Și presupun că m-am păcălit singur să cred că nici nu va veni. Dar acum, că-i aici, pentru că simt ura oar bă deșteptându-se și simt obiectivele nemiloase ale camerelor de la balcoane, știu că vorbele ar fi inutile. No – bi lii reporteri de știri vor analiza cu virtuoasă ipocrizie fiecare decizie, fiecare secret, fiecare păcat și le vor difuza în întreaga lume, prefăcându-se că-și fac datoria, dar savurând masacrul moral, rozându-mi oasele, spărgându-le de dragul măduvei audiențelor și hrănindu-și pofta de bârfe cu o lăcomie demnă de vulturi.
Nu sunt surprins, dar mi-e inima frântă. Nu vreau să fiu tipul cel rău. Wulfgar mă privește compătimitor, de parcă-și dorește să mă poată duce departe de această umilință publică. Sevro se ridică turbat de furie.
— Șobolan împuțit și trădător…, îi zice el lui Dancer.
— Cum să-ți încredințăm armatele noastre când tu nu te supui Senatului? tună Dancer. Când minți Poporul?
Nu-mi dă timp să răspund. — Frați și surori, în Republica noastră nu e loc pentru lorzi războinici și tirani! Ei sunt moartea demokrației! Stau ca mărturie cele șapte sute de ani în care am fost sclavi! Dar tirania nu răsare dintr-odată. S-a clădit treptat, în timp ce conducătorii Pământului au stat și n-au făcut nimic. Trebuie să alegem. Republica noastră va fi condusă de vocea poporului sau de spadă?
Se așază. Lucrarea lui s-a încheiat. Înconjurat de răcnete aprobatoare, mai numeroase decât ale susținătorilor lui obișnuiți, Dancer de pe Faran, mâna dreaptă a lui Ares, cel care m-a scos din mormânt și m-a transformat într-o armă, mă îngroapă sub propriile-mi planuri. Și din cealaltă parte a încăperii, ca un măslin bătrân și nobil pe care nici focul, nici securea nu-l pot doborî, Julia au Bellona mă privește cu ochii scânteind de ură. Încet, ca și cum vede îndeplinindu-se în sfârșit o promisiune de mult amânată, începe să zâmbească.
Publius cu Caraval se ridică în mijlocul haosului. Nu- mai Mustang, izbind cu sceptrul de podea, reușește să-i liniștească pe senatori suficient ca Arămiul să poată vorbi. Dacă cineva poate găsi ceva de spus în apărarea mea, el e acela.
— Nu împărtășesc convingerile senatorului Roșu. Nu poate fi pace acolo unde nu-i dreptate. Dar într-o privință mă tem că are dreptate. V-ați depășit atribuțiile, ArhiImperatore. Ați uitat că ați jurat să slujiți Poporului.
Se întoarce către ceilalți senatori, adunându-și curajul ca să depășească șocul provocat de trădarea mea.
— Propun un vot pentru demiterea din funcție a lui Darrow din Lykos și pentru plasarea lui în arest la domiciliu până la punerea sub acuzare pentru acte de trădare împotriva Republicii.
Aplauze îi întâmpină cuvintele. Îmi aruncă o privire aspră.
— Și propun încetarea temporară a ostilităților împotriva Auriilor Centrului, până decidem dacă vrem pace sau război.
Ticălos ipocrit! Mustang n-are ce face. Urmând ordinele ei, Gărzile Republicii vin să-i conducă afară din încăpere pe toți cei care nu sunt senatori. Mă las escortat de Wulfgar. Dincolo de capetele oamenilor lui, îmi văd soția privindu-mă din jilțul ei, înfricoșată pentru că a ghicit furia care clocotește în mine.
Afară, lumea e tăcută și neatinsă de umilința mea. Uniformele Gărzilor Republicii strălucesc în lumina caldă a neoanelor albastre în timp ce ne recuperăm armele. Funcționari mărunți traversează piața, preocupați de treburile unei guvernări responsabile pentru viețile a zece miliarde de oameni. Se înserează și cerul e negru. Frunze uscate sunt purtate de vânt pe întinderea albă de marmură.
— Darrow, nu ai voie să părăsești orașul, îmi zice Wulfgar. M-ai înțeles?
Își pune din nou mâna pe umărul meu.
— Darrow…
— Sunt arestat? întreb.
— Încă nu…
— Dă-te la o parte, zice Sevro încleștându-și degetele pe mânerul briciului de la șold.
Wulfgar își coboară privirea către Sevro, care abia-i ajunge până în dreptul sternului, și face un pas în spate, respectuos. Cobor scările, îndepărtându-mă de Forum în direcția platformelor de aterizare din nordul Citadelei.
Sevro mă ajunge din urmă. Mă opresc și privesc peste umăr către Forum în timp ce prin ușa deschisă se aud urale puternice.
— Cine căcat le-o fi spus? zice Sevro. Ar trebui să-i tai coaiele lui Caraval! Trădare?! Nu pot să te aresteze pe bune, nu?
— Nu pot să mă arunce în Deepgrave, dar pot să mă închidă pentru cât timp cred că n-au nevoie de mine. Suficient pentru ca Lordul Cenușă să-și facă mutarea.
Sevro pufnește batjocoritor.
— Legiunea a VII-a va avea ceva de zis despre asta. S-o chem pe Orion? Pe Telemanuși? Kavax ar trebui să fie pe drumul de întoarcere dinspre Marte…
Îmi întorc privirea către Forum. Înăuntru, Mustang probabil încearcă să dreagă răul produs, dar, odată ce i-a pierdut pe Arămii, n-o să aibă voturile necesare ca să mă protejeze. Nu mi-a mai rămas nimic de făcut aici. Asta nu-i lumea mea. Am știut-o de multă vreme. Dancer n-a făcut decât să mi-o reamintească. Spune că nu mă pricep decât la război. Și are dreptate. În inima mea îmi cunosc dușmanul. Știu din ce stofă-i croit. Îi cunosc înverșunarea. Și știu că războiul ăsta nu se va încheia cu politicieni zâmbindu-și de o parte și de alta a mesei negocierilor.
Se poate termina numai așa cum a început. Cu sânge.
— Nu, Sevro. Cheamă-i pe Urlători!
Posted by Liviu
