Nominalizări: The Kitschies Red Tentacle 2010
Nota Goodreads: 3.27 (93942 Note)
Primul roman scris de Seth Grahame-Smith a fost tocmai cel despre care voi vorbi un pic în continuare și cel care i-a adus recunoașterea internațională. A urmat Abraham Lincoln: Vampire Hunter, în 2010, și un contract baban de ecranizare, un film cu buget mare, iar restul e istorie. Nu știu ce-a durat atâta până când s-au gândit să ecranizeze și mult mai atrăgătorul (din punctul de vedere al titlului) Pride and Prejudice and Zombies, dar iată că în 2016 a avut loc și premiera acestuia, iar rezultatul nu a rupt gura târgului, dar nici nu cred că se va dovedi a fi un flop (are totuși de luptat cu Deadpool la box office). Zombi sunt de câțiva ani în atenția publicului, iar dacă ai public pentru un anumit gen, de ce să nu-i oferi publicului ceea ce-și dorește? Așa că filmele și poveștile cu zombi apar în continuare, lumea cumpără și citește cărțile, merge la cinema și vede filmele, iar uneori mai apare și câte o gemă despre care se vorbește mult timp, creându-se o adevărată industrie în jurul ei.
„Este un adevăr universal cunoscut că un zombi care a apucat să mănânce un creier va simţi nevoia să mănânce şi mai mult creier.” Aceasta este prima frază din Mândrie + Prejudecată + Zombi, o ediţie extinsă a îndrăgitului roman de Jane Austen, în care apar scene noi-nouţe cu măceluri cu zombi şi oase sfărâmate. Povestea începe cu o molimă misterioasă care s-a abătut asupra liniştitului sătuc englezesc Meryton – şi morţii revin la viaţă! Brava eroină Elizabeth Bennet este hotărâtă să înlăture definitiv ameninţarea zombilor, luptând împotriva lor alături de cele patru surori ale sale, dar curând este distrasă de sosirea în sat a trufaşului şi arogantului domn Darcy. Ceea ce urmează este o delicioasă comedie de moravuri, cu multe dueluri verbale între cei doi tineri îndrăgostiţi – şi cu lupte şi mai violente pe câmpul de bătaie scăldat în sânge. Va putea Elizabeth să nimicească odraslele lui Satan? Şi să depăşească prejudecăţile sociale ale moşierilor cu conştiinţă de clasă?
Când eram în liceu am fost nevoit să citesc pentru ora de engleză romane scrise de autori englezi, și nu au fost deloc puține. Printre ele s-a numărat și Mândrie și Prejudecată, cel de la care a pornit cartea de față. Dar poveștile englezilor mi s-au părut întotdeauna teribil de plictisitoare, de încărcate de drame inutile, de povești care în final nu duc nicăieri (desigur, mai sunt și excepții, iar aici mă refer la cele scrise de Arthur Conan Doyle, Agatha Christie etc., ci mă refer aici strict la cele clasice – aș prefera oricând un roman scris de un scriitor rus oricărui roman scris de un autor englez clasic), cu snobi și snoabe pline de fițe, în timp ce alții mor de foame și în minele de cărbune. Povestea în sine nu este extrem de interesantă, deși inserarea zombilor în poveste ar fi trebuit să reprezinte un succes garantat. Problema este că a ieșit un amestec care nu e nici roman clasic, nici poveste cu zombi, ci pe undeva la mijloc, așa că fanii romanelor clasice se vor arăta oripilați de această asociere, în timp ce fanii poveștilor cu zombi vor căsca de li se vor rupe fălcile. Nu sunt un fan al poveștilor cu zombi (să zicem că mi-au plăcut până acum două romane scrise de Alden Bell, iar unuia i-am scris și o recenzie în Revista Suspans, și mi-au mai plăcut The Girl with all the Gifts, de M.R. Carey, și Războiul Z, al lui Max Brooks) sau al poveștilor post-apocaliptice extrem de deprimante (m-a dezamăgit destul de mult Apocalipsa lui Stephen King), deci cu povestea imaginată de Seth Grahame-Smith n-am rezonat nici un pic. De ce? Păi cred că am explicat destul de bine mai sus.
Povestea nu e scrisă prost, ba din contră, autorul știe cum să introducă perfect zombii în clasica poveste de dragoste a lui Elizabeth Bennett cu domnul Darcy, cu un pic de umor ce sugerează discret că avem de-a face cu un autor de geniu (pe alocuri), iar conflictele de clasă și frământările stupidei mame a lui Elizabeth ce moare de grija fetelor sale (deși pe ea o preocupă doar măritișul acestora, nu luptele lor pe viață și pe moarte cu zombi mâncători de creiere) dau un plus de savoare întregii povești. N-am reușit să mă apropii decât de două personaje, iar acestea nu sunt cele două personaje principale, Elizabeth și domnul Darcy, ci tatăl lui Elizabeth, domnul Bennett, și Lady Catherine de Bourgh, interpretată în film de Lena Headey (deși în carte are 70 de ani), două personaje destul de asemănătoare din punctul meu de vedere, deși fac parte, cel puțin în viziunea lui Lady Catherine, din clase sociale extrem de diferite: mucalite, cinice, pline de umor (chiar dacă umorul lui Lady Catherine răzbate mai degrabă din prostie și din îngâmfare), cu capul pe umeri, cumpătate (de cele mai multe ori, nu mereu – îmi aduc acum aminte de lupta dintre Lady Catherine și mult inferioara, în viziunea ei, Elizabeth Bennett).
Deci, lupte nu chiar multe, zombi decrepiți și putreziți, conopide folosite pe post de momeală pentru zombi, conflicte sociale, oameni hrăpăreți, prostie cât cuprinde, în timp ce țara arde, baba se piaptănă, ciuma bubonică ce pare responsabilă de epidemia de zombificare, ignoranță, prostie, orbire, dragoste, devotament, tot ce-i trebuie unei povești de succes. Dacă s-ar fi concentrat mai mult pe poveștile cu zombi și mai puțin pe mândrii și pe prejudecăți, ar fi ieșit unul din cele mai interesante romane horror ale ultimilor ani. Dar așa nu este nici cal, nici măgar, și nici măcar asin. Este un roman plictisitor, cu care m-am chinuit timp de aproape o săptămână până să-l termin. Noroc cu excelenta traducere a Roxanei Olteanu, traducere făcută la foc automat, și cinste editurii Leda și noului coordonator al colecției Leda Edge, Shauki Al-Gareeb, care au făcut pe dracu’-n patru pentru a scoate acest volum în acelați timp cu lansarea pe marile ecrane a filmului cu același nume.
Posted by Liviu
Queen Victoria, Vampire Hunter 😀 😀 😀
Nu aş citi cărţi cu zombi decât dacă aş fi plătit bine, e un subiect care mă lasă rece.. Cât despre filme, din partea mea, să dea faliment cu zombii lor cu tot, când sunt atâtea cărţi clasice de citit, chiar au citit toţi Mândrie şi prejudecată”?, să pierd timpul cu o idioţneie mi se pare o prostie, fiecare cu gusturile lui, însă unele obţiuni mi se par aiurea..Croncicile nu le-am citit că nu mă interesează zombi şi orice este film, carte hooror, mai bine recitesc Kafka..