Ce Citește Liviu 45: Daniel Keyes – Mințile lui Billy Milligan

Daniel Keyes – Mințile lui Billy Milligan (The Minds of Billy Milligan, 1981, 1982) 584p., HC, 14×20.5, YoungArt, București, 2015, Trad. Iulia Arsintescu, Red. Roxana Coțovanu și Laura Albulescu, 39 RON, ISBN 978-606-93962-2-3

Premii: Kurd Lasswitz 1986, Seiun (Nonfiction) 1993.

Nominalizări: Edgar for Best Fact Fiction 1982

Iată că am așteptat să se scurgă unsprezece luni și jumătate din anul 2015 înainte să termin o carte de nonficțiune. Dar așteptarea, zic eu, a așteptat. Căci am dat peste una din cele mai tulburătoare cărți ce relatează fapte reale, nedenaturate, necozmetizate, nedramatizate, cu personaje reale puse în situații extreme. Înainte să mă apuc de carte știam doar că Daniel Keyes este autorul uneia din cele mai frumoase cărți care a câștigat vreodată un premiu SF major: Flori pentru Algernon (editura Art, 2013, traducere de Dan Rădulescu), câștigătoarea premiului Nebula (și Hugo, cu un an înainte, pentru povestirea cu același nume) în anul 1967 și cea după care s-au făcut nu un film bun, ci trei – Charly, în 1968, Flowers for Algernon, în 2000 (varianta aceasta, cu Matthew Modine în rolul lui Charlie, este singura pe care am văzut-o, dar e una care mi s-a părut foarte reușită) și Des Fleurs pour Algernon, un film făcut de francezi în 2006. Însă nu știam că el este și autorul acestei biografii extrem de reușite a celui mai faimos infractor căruia i s-a pus diagnosticul de tulburare cauzată de personalitate multiplă, pe numele său Billy Milligan.

Prezentarea editurii: ”În toamna anului 1977, William Stanley Milligan, în vârstă de 22 ani e arestat în urma săvârșirii celor trei violuri care au dat peste cap viața campusului Universității de Stat din Ohio. Invocând incapacitatea mintală datorată tulburării de personalitate multiplă de care suferă, Milligan devine prima persoană din istoria Statelor Unite declarată nevinovată ca rezultat al unei astfel de apărări, în ciuda delictelor grave pentru care fusese acuzat. Intens mediatizat, cazul lui a șocat și intrigat milioane de oameni. Daniel Keyes spune povestea adevărată a lui Billy Milligan și a celor douăzeci și patru de personalități care îl alcătuiesc. Ambițioasa și complicata misiune a scriitorului are drept rezultat o carte unică, captivantă și cutremurătoare”.

Iată care sunt și cele douăzeci și patru de personalități ale lui Billy Milligan, căci înainte să i se pună diagnosticul și să înceapă să fie tratat de către doctorul Caul, directorul medical de la Centrul de Sănătate Mintală din Athens, nu-i fuseseră descoperite decât zece personalități, sau persoane, cum prefera el să li se spună:

Cele zece personalități de bază

1. William Stanley Milligan (Billy), 26 de ani, personalitatea de bază.
2. Arthur, 22 de ani, englezul, cel rațional și lipsit de emoții.
3. Ragen Vadascovinici, 23 de ani, iugoslav, purtătorul urii.
4. Allen, 18 ani, escrocul, manipulatorul.
5. Tommy, 16 ani, artistul evadărilor.
6. Danny, 14 ani, speriatul, cel care se teme de oameni.
7. David, 8 ani, păstrătorul durerii, cel responsabil cu empatia.
8. Christene, 3 ani, copilul de la colț, o fetiță englezoaică vioaie și inteligentă.
9. Christopher, 13 ani, fratele lui Christene, ascultător, dar tulburat.
10. Adalana, 19 ani, lesbiană, timidă singuratică și introvertită; ea este cea care, s-a dovedit mai târziu, a comis cele trei violuri din campusul Universității, pentru că se simțea singură și avea nevoie de dragoste.

Indezirabilii, cei împinși afară din lumină pentru că fac numai prostii și pun în pericol integritatea celorlalți:

1. Phillip, 20 de ani, bătăușul, are accent de Brooklyn.
2.  Kevin, 20 de ani, planificatorul, delincvent mărunt.
3. Walter, 22 de ani, australianul, își reprimă emoțiile, este un excentric.
4. April, 19 ani, scorpia, are accent de Boston, plină de planuri diabolice de răzbunare împotriva tatălui care l-a abuzat pe micul Billy.
5. Samuel, 18 ani, evreul rătăcitor, sculptor și cioplitor în lemn.
6. Mark, 16 ani, calul de povară.
7. Steve, 21 de ani, eternul impostor, râde de oameni, este un egocentric.
8. Lee, 20 de ani, comediantul, șarlatanul, bufonul, glumețul.
9. Jason, 13 ani, supapa de presiune.
10. Robert (Bobby), 17 ani, visătorul cu ochii deschiși.
11. Shawn, 4 ani, surdul, capacitate mică de atenție, se presupune c-ar fi retardat.
12. Martin, 19 ani, snobul, newyorkez fanfaron, se laudă și-și dă aere.
13. Timothy (Timmy), 15 ani, a lucrat la florărie, unde un homosexual i-a făcut avansuri care l-au speriat, trăiește în lumea lui.
14. Profesorul, 26 de ani. Suma tuturor celorlalte 23 de personalități diferite, fuzionate în una singură. I-a învățat pe ceilalți tot ce știu. Sclipitor de inteligent, sensibil, cu un fin simț al umorului. Spune despre sine: ”Eu sunt Billy întreg” și se referă la ceilalți numindu-i ”androizii pe care i-am creat”. Profesorul își amintește aproape totul. Apariția lui și cooperarea de care a dat dovadă a făcut posibilă apariția cărții despre viața lui.

Am enumerat toate aceste personalități ca să vă faceți o idee despre dimensiunea caracteristicilor lui Billy Milligan și a personalităților acestora. Autorul a făcut un fel de truc, după părerea mea, când și-a început cartea cu activitățile infracționale ale lui Billy Milligan, respectiv cu cele trei violuri urmate de jafuri care au dus la condamnarea lui. Pentru că au urmat detaliile anchetei, apoi stabilirea unui diagnostic, un diagnostic pus pentru prima dată unui delincvent de talia lui, care apoi a scăpat de închisoare pe baza incapacității sale mintale de a comite acele infracțiuni (adică el nu fusese conștient când comisese acele fapte, ci una din personalitățile indezirabile ieșiseră în lumină și le comisese). Iar acest lucru, cel puțin în cazul meu, m-a făcut să nu-l văd cu ochi buni pe Billy cel cu douăzeci și patru de personalități, ci să-l consider încă un delincvent aproape juvenil ce a comis niște fapte atroce din cauza unor abuzuri din copilărie. La fel ca orice infractor din zecile de romane cu criminali în serie care fuseseră cu toții abuzați în copilărie. Doar că… de-a lungul a peste două sute de pagini se reia povestea lui Billy din momentul nașterii și până în cel al arestării sale. Iar ce se întâmplă acolo… ei bine, tatăl meu n-a fost un om perfect, dar a avut grijă de mine și de surorile mele și ne-a protejat și ne-a crescut cu dragoste. Nu la fel s-a petrecut cu Billy și cu cei trei tați (patru, de fapt, dar pe primul soț al mamei sale n-a apucat să-l cunoască) care s-au perindat prin viața lui. Iar după ce am aflăm toate detaliile sordide ale scurtei, dar zbuciumatei sale vieți (mulțumită extraordinarei munci de docmuentare făcute de autor: interviuri, mărturisiri, mii de pagini de documente, transcrieri ale interviurilor etc.), începe și hărțuirea și mutarea dintr-un ospiciu într-altul, pentru că, nu-i așa?, este un pericol pentru societate. O carte plină de suferință, de răutate umană uneori gratuită, alteori… trebuie să-ți aduci aminte că totuși omul ăsta (sau una din personalitățile sale) a comis trei violuri sub amenințarea pistolului, ceea ce nu-i de colea, de prostie umană, de indolență dusă la extrem (din partea semennilor, din partea părinților, din partea autorităților, din partea personalului medical care trebuie să aibă grijă de pacienți, nu să-i condamne etc.), o carte încărcată de tristețe, care te pune ori pe gânduri și te face să te întrebi: mai are oare vreo șansă specia umană?

PS: am citit cu sufletul la gură ultimele pagini, ca să aflu ce s-a întâmplat în final cu Billy Milligan, a primit tratamentul cuvenit, l-au linșat cetățenii revoltați că unui violator condamnat i s-a permis luxul de a-și relua cursul vieții ca un om  normal, s-a căsătorit, a avut copii, a trăit până la adânci bătrâneți? Mulțumită Wikipedia, am aflat: ca fapt divers, autorul cărții a murit cu numai șase luni înaintea personajului care a dat titlul cărții. O ecranizare îndelung așteptată pare că-l va avea în rolul lui Billy Milligan pe Leondardo DiCaprio, iar o continuare a cărții, intitulată The Milligan Wars, a văzut lumina tiparului în Japonia (1994), Taiwan (2000) și Franța (2009), dar încă n-a apărut în SUA.

Altă recenzie: Răzvan van Firescu.

Posted by Liviu