Autor: Ashley Flowers
Titlu: Aici, doar oameni buni (2025)
Titlu original: All Good People Here (2022)
Editură: Alice Books
Colecție: Mysterious Alice
Traducător: Iulia Dromereschi
Redactor: Bogdan Coșa, Vasilica Turculeț
Nr. pagini: 360
Format: Trade Paperback, 13×20
Nota Goodreads: 3,82 (342 126 note)
Descrierea editurii: „În romanul de debut al gazdei podcastului Crime Junkie, o jurnalistă obsedată de uciderea neelucidată a vecinei sale din copilărie – și de dispariția altei fete 20 de ani mai târziu – scoate la iveală secretele întunecate ale orășelului ei natal. Nu poți ști niciodată ce se întâmplă în spatele ușilor închise. Toată lumea din Wakarusa, Indiana, își amintește celebrul caz al lui January Jacobs, descoperită într-un șanț. Margot Davies avea șase ani la vremea aceea, fiind de-o seamă cu January, și locuia alături de ea. În cei 20 de ani scurși de atunci, Margot a plecat de acasă și a devenit jurnalistă, însă a fost stăpânită mereu de sentimentul că ar fi putut sfârși ea în locul lui January. Când Margot se întoarce să aibă grijă de unchiul ei diagnosticat cu demență, o fetiță în vârstă de cinci ani din orășelul învecinat, Natalie Clark, dispare în împrejurări sinistru de asemănătoare cu cele ale lui January. Copleșită de vechile sentimente, Margot își propune să o găsească pe Natalie și să elucideze uciderea lui January o dată pentru totdeauna. Însă atât poliția, cât și familia lui Natalie și locuitorii orășelului par să ascundă ceva. Iar cu cât Margot cercetează mai mult dispariția lui Natalie, cu atât aceștia opun mai multă rezistență. Este ucigașul lui January încă liber? E aceeași persoană care a răpit-o pe Natalie? Și care va fi prețul aflării adevărului? Cutremurătoare și intensă, Aici, doar oameni buni ridică o întrebare critică: de ce sunt în stare vecinii tăi atunci când cred că nu îi vede nimeni?”
Ieri am început să vizionez și eu în sfârșit cel mai recent sezon din The Witcher, cel în care rolul principal a fost preluat de fratele mai puțin cunoscut al lui Thor… ăăă, Chris Hemsworth, Liam. Așa și-așa, deocamdată, nu se ridică la carisma lui Henry Cavill și a mai scăzut și calitatea firelor narative. Dar mi-a rămas în minte o scenă de acolo și, cum rămăsesem dator încă de la începutul anului cu o cronică ceva mai extinsă a uneia dintre cele mai cutremurătoare povești citite în ultima vreme (și despre care aflasem că se va publica la noi încă de la FILIT-ul din 2024), am zis că s-ar potrivi de minune concluziei pe care ar putea s-o tragă orice cititor după ce va citi volumul lui Ashley Flowers, apărut anul trecut la Editura Alice Books din Iași, în colecția Mysterious Alice (în care au mai apărut, de pildă, două volume din seria Mârțoagele a lui Mick Herron): îl întreabă o tipă pe Witcher ce fel de monstru oribil a înfruntat într-un anumit loc. Bardul îi spune că „monstru” e un termen blând, în timp ce Witcher îi răspunde, aproximativ „the worst kind… the human kind”.
Pricepeți unde bat? Ei bine, scriitoarea americană Ashley Flowers se inspiră dintr-un caz de acum câteva zeci de ani care a cutremurat SUA și, pornind de la faptul că ea însăși este autoarea unui podcast de true crime intitulat Crime Junkie, al doilea cel mai popular din SUA, creează un personaj feminin care este o jurnalistă specializată în dispariții suspecte și scrie la un ziar extrem de popular, Margot Davies, pe numele ei, care se întoarce în orășelul natal la douăzeci de ani distanță după ce prietena sa cea mai bună, în vârstă de șase ani, a fost răpită și descoperită mai apoi, moartă, într-un șanț. Deși părinții și fratele ei dormeau în aceeași casă, aceștia n-au auzit și n-au simțit nimic, motiv pentru care, cum era și normal, au fost bănuiți toată viața că ar fi avut ceva de-a face cu dispariția și decesul fetiței. Marcată de acea întâmplare, Margot și-a luat mai apoi picioarele la spinare și, după ce fusese crescută mai degrabă de unchiul și mătușa ei, întrucât părinții ei flower power n-aveau timp de-așa ceva, a plecat unde-a văzut cu ochii.
Acum s-a întors, cum ziceam, în orașul natal, pentru a avea grijă de unchiul ei, bolnav de demență, și chiar la țanc, dacă mi se îngăduie o glumă macabră, căci din orășelul vecin dispare în condiții asemănătoare o fetiță cam de aceeași vârstă cum avuseseră Margot și January la vârsta la care dispăruse aceasta din urmă. Deși Margot are termen-limită să scrie despre cu totul altceva pentru ziar, ea e de-a dreptul obsedată de aflarea adevărului privind moartea îngrozitoare a prietenei sale, așa că evident că pornește pe urmele unui criminal care, crede ea, s-a reactivat la două decenii distanță de întâmplările cutremurătoare din copilăria ei. Numai că în drumul său se lovește atât de oameni de bine (cum ar fi un polițist care chiar încearcă să o ajute – și, totodată, și pe unchiul ei cu mințile din ce în ce mai rătăcite), dar și de neîncrederea și închistarea unor oameni, membri ai unei comunități închise, retrograde și încuiate la minte, în sânul căreia cineva aparent normal la cap a fost în stare de-o asemenea atrocitate.
Ultimele pagini sunt terifiante și reprezintă poate unul dintre cele mai dificile subiecte abordate de scriitorii de romane crime. Din ce rețineam eu, a existat în America deceniilor trecute un caz asemănător, cu o fetiță Miss ucisă parcă taman de propria mamă, dintr-un amestec de gelozie, nebunie și furie care-ți întunecă mințile exact în cel mai nepotrivit moment. Nu spun că la fel e cazul și aici, ba dimpotrivă, dar se adeverește încă o dată că gura lumii o astupă doar știm noi ce. Dacă sunteți curioși să aflați mai multe despre caz, găsiți informații aici (eu am citit mai multe și s-a ridicat părul pe mine – și atenție, spoiler!).
