Șerban Andrei Mazilu-The Angellove Society I: CRUX (2013), 320p. (461 kb), Mobi Ebook, WheelMan Press (ian 2013)

Astăzi vreau să vă povestesc despre un tânăr autor român care a reușit o misiune aproape imposibilă: accea de a reuși să fie publicat de o editură americană cu un roman dark fantasy bine scris, și scris direct în limba engleză. Șerban Andrei Mazilu este un tânăr constanțean care luna viitoare va împlini 30 de ani și care a cochetat cu scrisul de foarte mult timp, dar de-abia anul trecut a reușit să termine, îndemnat și impulsionat din toate părțile, prima parte a unei preconizate trilogii dark fantasy, intitulată The Angellove Society. Primul volum se numește CRUX, a apărut pe 18 ianuarie 2013 și poate fi comandat de pe Amazon.com în format ebook sau paperback, de pe KoboBooks în format ebook și de pe Barnes & Noble paperback sau ebook.

Primul roman dintr-o serie fantasy intitulată “The Angellove Society”, CRUX spune, în aproximativ 72.000 de cuvinte, povestea unui grup format din personaje stranii, ce luptă pentru libertatea unei intregi rase: Nephalem, copiii îngerilor și demonilor cu oamenii. Ei traversează minunata lume construită de primul Heruvim al Creatorului, planetă populată de ființe nu întotdeauna animate de sentimente bune, neobosiți și neînduplecați în misiunea lor. Cartea se împarte în 3 capitole, epilogul fiind cel care încheie cercul și dă unitate întregului roman.

Prima parte, Initiation, oferă cititorului scena în care vor intra rând pe rând personajele, introducând premisa întregii intrigi. Plecând de la legenda conform căreia, după crearea omului, îngerii și demonii au coborât pe Pământ și au comis păcatul de a avea urmași cu muritorii, Initiation lansează provocarea: rasa Nephalem, acești descendenți numai pe jumătate oameni, fiind produsul  unei dezvoltări neplanificate și anormale, sunt supuși de către Creator sentinței de distrugere. În acest punct, Innanna, Heruvimul Dintâi, intervine cu o alternativă și le sare în ajutor, oferindu-le un cămin în care să trăiască în armonie: planeta Crux (unde cuvântul Crux nu se referă nicidecum la traducerea strictă din limba latină, aceea de cruce, ci la definiția din limba engleză, aceea de punct culminant sau de intersectare a două probeleme; aici autorul s-a referit ca fiind răscrucea sau locul unde se întâlnesc spațiul și timpul).

În timp ce intervenția Innannei a adus liniște pentru cele două grupuri de Nephalem (Copiii Luminii și Copiii Întunericului), aceeași decizie a provocat neplăceri părinților lor, unii dintre îngeri și demoni considerând că nu este natural ca urmașii lor să nu se afle într-o permanentă luptă pentru supremație (m-a dus cu gândul la familiile bogate ai căror copii trebuie să se afle într-o permanentă competiție-la școală, în competiții sportive, la examene etc). Un grup de conspiratori ia astfel decizia de a o exila pe Innanna într-o captivitate eternă, anulând orice șansă pentru Nephalem de a coabita în pace.

Ca și în lumea reală, și în această lume fantastică încrederea lipsește cu desăvârșire, într-o alianță formată din exponenți ai unor tabere opuse. Pentru a se asigura că nici una din facțiuni nu va avea un atu în plus față de cealaltă, cei 13 conspiratori, având acum control complet asupra tărâmului magic, i-au alterat legile, lăsând posibilitatea ca un suflet uman să ajungă pe Crux fără ca acesta să trebuiască să moară pe Pământ. Acest spirit a fost denumit Nilithar, singurul capabil să deschidă temnița Innannei și să o elibereze.

Intriga ne face cunoștință cu Kara, o chelneriță americană tânără și simplă, care aterizează brusc și dureros într-un deșert ciudat (cam cum se trezesc eroii romanelor lui Abraham Merritt transportați în alte lumi, magice, unde devin eroi), găsindu-se amenințată cu moartea de niște creaturi drăcești în tunici negre, a căror limbă, culmea, o înțelege. Eroul își face și el apariția –  un Nephalem, Copil al Întunericului, războinic singuratic și proscris, ce a aflat adevărata poveste despre Nilithar, care până atunci fusese descris ca un distrugător menit să pună capăt vieții pe Crux. Maar Rătăcitorul duce cu el de milenii povara unui jurământ, acela de a proteja orice suflet Nilithar care ajunge pe planetă și a-l ajuta să o elibereze pe Innanna (și încercări au fost destule, astfel încât au fost destule de pierderi regretabile, lucru care îl va face pe Maar să dea totul pentru a o proteja pe Kara, în care își pune ultima speranță). Kara este salvată de Maar, care sosește la timp și astfel, soldatul cu păr albastru și fata cu gura bogată pornesc în aventura vieții lor, conducând o mașină americană picată din cer spre Enoch, orașul în care se află templul Heruvimului.

A doua parte, Revelation, le descrie călătoria pe Crux, care, aflată în plin sezon al Lacrimilor Purpurii, se modifică haotic, numai Rătăcitorul putând să găsească drumul corect. Aparent, toți locuitorii planetei, alertați de prezenta sufletului Nilithar, au un interes obsesiv fie de a o proteja pe Kara, fie, de cele mai multe ori, de a o ucide, astfel că încercările prin care trec cei doi se dovedesc atât surprinzătoare, dar mai ales periculoase.

Eroii ajung să dea de locuri uimitoare, precum lacurile cu suflete plutitoare, mlaștina celor șapte păcate (dimensiune grotescă în care îl întâlnesc pe Balittian – tatăl demonic al lui Maar – un individ sinistru cu o predilecție deosebită pentru hainele englezești, dar cinic și plin de intenții bune), dar și de bătălii epuizante pe care soldați din ambele tabere le duc dincolo de eternitate. Cu toate acestea, printre cadavre și suliți, se conturează călătoria spirituală a celor două personaje, pentru că Maar mai are încă multe de învățat chiar și despre el, iar Kara trebuie să afle ce înseamnă cu adevărat să fie un Nilithar.

Acest capitol oferă cititorului o pleiadă de eroi, care mai de care mai originali. Îi avem pe Meka, o rasă extraterestră mecanizată care a renunțat la spiritualitate în favoarea iluminării științifice. Apar apoi, zgomotoși și un pic nebuni, diverși membri ai Societății Angellove, oameni cu puteri supranaturale, vrăjitori, vampiri și asasini, toți dedicați cauzei eliberării Innannei. Un Lord al Infernului, Matthias, un adevărat monstru determinat să ajungă până-n pânzele albe pentru a-și atinge scopul, prost, arogant și cu înclinații anormale către violență, dirijează armate întregi de Copii ai Întunericului către o bătălie de proporții epice. Un alt Infernal, Akaba, în ciuda reputației, se dovedește a avea, pe lângă gusturi excelente în muzica heavy-metal, și un simț al justiției necunoscut printre cei asemenea lui. De-a lungul poveștii, mai apar și alți locuitori de pe Crux, marginalizații și brutele, vârcolaci, vampiri și extratereștri de toate rasele. Sunt mulți, dar deciși să își ducă la capăt misiunea, iar autorul îi urmărește în paralel, oferindu-le fiecăruia dintre ei suficient spațiu ca să își desfășoare personalitatea. O adevărată lovitură de maestru mi s-a părut apariția armelor de foc ultraavansate cu care sunt întâmpinați monștrii conspiratori și care nu știau că e voie să se lupte și cu rachete și mitraliere pe un tărâm rezervat îngerilor și drăcușorilor.

Urmărim astfel acești eroi, atât de diferiți între ei, croindu-și drum printre obstacole, din diferite părți ale planetei. Fiecare grup trebuie să facă față confruntărilor sângeroase, răsturnărilor de situație și intrigilor politice, care toate îi aduc împreună la porțile cetății Enoch, unde va avea loc un conflict pe viață și pe moarte, de proporții epice, demn de înfruntările titanice din The Lord of the Rings al lui Tolkien. Să surprinzi adevărata amploare a acestor conflicte este destul de greu, așa că mai bine vă las s-o parcurgeți.

Un roman cu o premisă surprinzătoare (să se lupte progeniturile îngerilor cu oamenii între ele, ajutate de îngeri și de lorzi ai întunericului, de extratereștri, de arhangheli, de vampiri, de vrăjitori și de vârcolaci, într-un melanj absolut halucinant-am uitat să precizez că apare și un sucub; mai lipsea Mumia și Creatura din Laguna Neagră și erau toți pe listă, dar posibil să fie lăsate pentru volumele următoare), cu o intrigă bine închegată, cu personaje extrem de variate (apar până și Moartea și Arhanghelul Mihail-autorul este fascinat de Terry Pratchett și de universul creat în Discworld, lucru care se simte foarte puternic în mai multe scene și în conturarea mai multor personaje), cu motivații psihologice care mai de care mai întemeiate sau haotice. Având în vedere că autorul s-a exprimat în limba engleză, care nu este limba lui nativă și că este un debutant, părerea mea este că s-a descucat excelent. Comandați această carte, citiți-o și eu zic ca nu veți regreta absolut deloc. Mie unul mi-a plăcut foarte mult. Pentru alte detalii puteți intra și pe blogul autorului, The Cat Factor (iubește pisicile, așa că probabil mulți sefiști iubitori de pisici se vor simția apropiați de el), pe pagina de Facebook a cărții  sau a lui Șerban Andrei Mazilu.

 Posted by Liviu

15 comentarii la „Ce Citește Liviu 17

  1. Foarte tare! Felicitari si la cat mai multe publicari! Sunt totusi curios cum de a ales metoda asta de publicare si nu o editura din tara. Doar avem atatea care ar publica debutanti romani in sf, nu?

  2. Te lamuresc imediat. In Romania, pe langa faptul ca publicul de fantasy este foarte mic, numarul de vanzari de carte este nesemnificativ. Eu sunt ofiter de marina, si asta fiindca castig destui bani din meseria asta incat sa pot trai decent si sa-mi permit anumite bucurii, dar dintotdeauna mi-am dorit sa scriu si sa o fac la modul pro. Cu o trilogie publicata in Romania nu as castiga nici sfert din sfertul care mi-ar reveni daca aceasta carte ar avea succes DOAR in S.U.A. Mai simplu, nu as putea sa renunt la un job care ma solicita fizic, psihic si ma tine departe de casa cu lunile, pentru a face ceea ce imi place cu adevarat.

    1. excelent, domnule mazilu! ma intereseaza sa scriu despre cartea dumneavoastra! mi-o voi procura ASAP.
      catalin badea-gheracostea

  3. Multumesc! Ma bucura nespus aprecierea, dar am o rugaminte: fara „domnule”. Mai sunt fix doua saptamani pana fac 30 de ani, o varsta care ma sperie cumplit, asa ca, macar pana la acel crunt moment, sunt doar Andrei. 🙂

  4. Domnule Mazilu, vă rog doar atât să-mi spuneți. Ați publicat pe Amazon.com. Cum ați făcut asta? Eu (vreau să fiu) sunt un scriitor de fantasy și chiar acum am una dintre lucrările mele dată la tradus în limba engleză, intenționând să o public pe Amazon.com. Știu că trebuie digitalizată (pentru a putea fi recunoscută de dispozitivele de citit (Kindle, de exemplu). Și dumneavoastră ați procedat așa, sau prin intermediul unei edituri românești (aici deja putem spune ”Houston, îi bai!”, că Infarom, de exemplu, ia din cele 70 de procente cu titlu de drept de autor și lasă scriitorului doar 30, deși acesta își plătește traducerea, iar asta costă 5 euro per pagină)? Eu mă gândesc deocamdată să o public nu prin CreateSpace, ci prin KindleDirectPublishing. Vă mulțumesc pentru atenția acordată, și felicitări pentru carte!

  5. Domnule Dragomir, eu sunt Andreea Sterea și sunt agentul literar al lui Andrei Mazilu. Cartea lui nu a fost auto-publicată prin mijloacele cunoscute (CreateSpace sau Kindle Direct), ci de o editură din Statele Unite, care a preluat întreg procesul, de la editarea manuscrisului și până la publicarea acestuia în format e-book și paperback. Cartea fiind scrisă direct în limba engleză, nu s-a mai pus problema de traducere.

    Acum, publicarea individuală a unei cărți în format digital se poate realiza prin mai multe mijloace, CreateSpace fiind una dintre cele mai populare. Mai există Smashwords și Kindle Direct care nu solicită taxe, dar și servicii integrate de editare, formatare și publicare digitală, ce implică unele costuri în avans. De asemenea, există edituri care oferă astfel de servicii, unele inclusiv și de promovare, dar și aceste servicii implică costuri de câteva sute de dolari uneori.

    Dacă mai aveți nevoie și de alte informații, mă puteți contacta. Sper că am reușit să vă răspund la întrebări.

    1. Vă mulțumesc foarte mult pentru informații, doamnă Sterea. Dacă o editură a preluat întreg procesul, totul e clar ( e foarte greu să ”intri”, editurile fiind foarte severe). Vă doresc dumneavoastră și domnului Mazilu mult succes, având în vedere faptul că piața nord-americană e imensă și totodată foarte pretențioasă în materie de SF&Fantasy. Un singur lucru mă nedumerește: domnul Mazilu a scris direct în engleză?! Vreau să mă înțelegeți bine, vorbesc engleza aproape ca româna, dar tot n-am avut curaj să o scriu eu, iar asta a însemnat să plătesc serviciul de traducere cinci euro per pagină. Știți la ce mă refer, e vorba despre engleza americană (stilul de exprimare și cuvintele specifice culturii americane). Vă mulțumesc pentru atenția acordată. Cu stimă, Marius Dragomir.

      1. Da, Andrei a scris romanul direct in engleza, la fel ca si restul de lucrari de proza scurta pe care le-a mai publicat online.

  6. Mie mi se pare ciudat, nu poti scrie direct in engleza (literar si frumos), decat daca esti nativ. Toata povestea asta cu Crux, are ceva elucubrant in ea! Unde a putut sa invete atat de bine engleza, la scoala? La academia navala? Totul a mers snur, editura l-a publicat pe loc, gratis, fara obiectii si pretentii, fiind o trilogie, spre deosebire de viitori mari scriitori, care au trebuit sa astepte si sa modifice.

  7. Poti scrie frumos, literar si mai mult decat cursiv in engleza si fara sa fii nativ. Chiar si eu o pot face, si nici macar nu am pretentii de scriitoare. Am invatat engleza si eu, iar Andrei mai bine ca mine, citind carti in original, vazand filme fara subtitrare, scriind de mai bine de 10 ani, jucandu-se jocuri online si publicand in online pe bloguri si forumuri din strainatate. Totul a mers snur cu publicarea nu numai cu o singura editura ci cu trei care au stat la coada la contract. Nu vorbim insa de o editura de talie monumentala, gen Random sau Harper. Vorbim de o editura independenta cu o viziune diferita asupra a ceea ce inseamna publicarea unui debutant. Aventura publicarii, in acest caz, pe mine m-a costat mai bine de 6 luni de munca. Iar Crux a suferit modificari de stil si continut si structura, odata ce a primit o recenzie si o analiza pre-publicare din partea unui editor american care a facut treaba asta for free pentru noi pentru ca pur si simplu i-a placut cartea si a simtit nevoia sa ne zica ce ii mai lipseste ca sa devina un succes. Versiunea finala a ajuns abia sa fie trimisa ca si aplicatie pentru publicare, dupa ce s-a muncit la ea de cateva ori. Eu am lucrat pe ea de vreo 6 ori, Andrei de vreo 8, iar Morgan Hufstader (editorul in cauza) de cel putin 3. Dar versiunea finala a fost atat de buna ca WheelMan Press sa nu mai solicite modificari.

    Daca nu ma crezi, cumpara Crux si citeste-o 🙂

  8. Poate ca am parut mai dur decat am vrut sa fiu, tot respectul pentru munca dumneavoastra, si sper sa fie o carte buna si lucrata. Succese autorului si dumneavoastra si cat mai multe vanzari!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *