Makingoful Dincolo de Noapte : Adica Gotic!

Publicat pe De Liviu Szoke

GEORGE LAZAR unul din talentele si geniile literare actuale ale sefeului romanesc spune asa:

Propunerea lui Oliviu de a-i da un text pentru antologia gotică m-a luat prin surprindere. Nu sînt fan al acestui gen şi, pînă la Ziditorii de biserici – povestirea cu care particip la antologie – nu am mai scris aşa ceva. Ca să fiu sincer pînă la capăt, tema mi s-a părut cam forţată pentru plaiul mioritic. Trăiam cu impresia că gothicul nu poate exista decît în spaţiul catolic sau anglo-saxon şi gîndul m-a dus la catedrale de piatră, cu bolţi înalte şi statui de sfinţi smeriţi, vampiri şi femei palide, catacombe şi sunete lugubre. Dar mi s-a întîmplat un lucru: povestirea s-a aşternut ca de la sine, de la un capăt la altul, motiv pentru care am terminat-o în timpul record (pentru mine) de numai vreo lună. Cred că am fost primul dintre cei invitaţi să participe la volum care i-a trimis lui Oliviu povestirea. Probabil fiecare autor îşi iubeşte cel mai mult ultimele creaţii. Numai că Ziditorii de biserici, deşi nu este ultima mea poveste, îmi place foarte mult. Cred că am reuşit să o scriu altfel şi, după ce o veţi citi, veţi înţelege ce vreau să spun.

Iniţial plănuisem ca acţiunea nuvelei să se desfăşoare la una dintre mînăstirile din Bucovina, mă gîndeam la Voroneţ sau Suceviţa. Am renunţat repede, pentru că decorul perfect se afla chiar sub nasul meu. Fără a vă dezvălui prea multe, pentru a nu vă strica plăcerea lecturii, vă voi spune că mînăstirea Popăuţi, din povestire, există. Vă sfătuiesc să o vizitaţi dacă veţi avea prilejul. De asemenea, Centrul Vechi al municipiului Botoşani, proaspăt renovat, la fel ca şi biserica Uspenia – în care a fost botezat Mihai Eminescu – sau hotelul Rareş, obiective pomenite în povestire, sînt foarte frumoase şi merită vizitate. Mînăstirea Popăuţi a fost ridicată în 1496 din porunca lui Ştefan cel Mare. Se află în Botoşani, oraşul în care locuiesc împreună cu familia mea. Deşi, de-a lungul anilor, am fost de mai multe ori la mînăstire, pentru a scrieZiditorii de biserici am făcut o vizită specială, însoţit de bunul meu prieten Florin Simion Egner, fost primar al municipiului Botoşani şi bun cunoscător al istoriei acestuia. Împreună cu el, am explorat turnul de piatră al clopotniţei şi l-am iscodit pe părintele Ioan, stareţul aşezămîntului. Am ascultat atent vocile molcome sau tumultuoase, ferecate între pietre, ale umbrelor trecutului; mi-au şoptit poveştile lor, iar eu le-am împletit în cuvintele mele pentru a vă oferi Ziditorii de biserici.

A ieşit – vă avertizez! – o poveste cu mai multe planuri, care a avut cusurul că depăşea cu mult (cam de vreo două ori) lungimea de text maximă cerută. Am semnalat acest aspect lui Oliviu care, după ce s-a consultat cu Horia, a decis să facă o excepţie.

Întotdeauna, după ce scriu o povestire, îmi rog prietenii să o citească pentru a-mi spune părerea lor. În acest caz, prima variantă a textului am citit-o anul trecut în septembrie la Suceava, unde am fost invitat de Cenaclul „Wolf’s Pack” Bucureşti şi de Clubul SF „Cygnus-Quasar” Suceava. Ţin să le mulţumesc participanţilor la acel eveniment şi să îi asigur că am ţinut seama de toate sugestiile lor în redactarea următoarei variante. Care, desigur, n-a fost ultima. Meritul formei finale îi aparţine lui Oliviu care, cu multă răbdare, a pigulit greşelile gramaticale, a sugerat (fără să impună) modificări şi reformulări, cele mai multe, recunosc, foarte potrivite, iar dacă, după ce veţi sfîrşi lectura, veţi fi încîntaţi de ceea ce a ieşit, lui să-i mulţumiţi. Greşelile îmi aparţin în totalitate.

Totodată veţi mai descoperi, aşa cum am făcut şi eu, faptul că pot scrie gothic românesc de bună calitate. Adică gotic.

Nu ratati lansarea de simbata 2 iunie ora 14:00.

posted by voicunike

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *