Săptămâna 9-15 ianuarie 2012:
Tom Rob Smith – Copilul 44 (Alex Demidov I: Child 44, 2008) 486p., Trade Paperback, Paralela 45, 2008, Colecția Bestseller Nr. 13, Taducător Doru Căstăian, Redactor Monica Arsene
O carte superbă, alertă și proaspătă, care ne prezintă povestea unui important membru în securitatea URSS aflat pe urmele unui criminal în serie canibal care omora copii. Această urmărire palpitantă și dramatică (pentru Leo, soția lui, Raisa și pentru toți ceilalți care îi vor ajuta) se desfășoară pe fundalul unei perioade cumplite pentru ruși – prigoana monstruoasă pe care cel mai mare monstru dat vreodată de specia umană (Iosif Stalin) a abătut-o asupra propriilor supuși (pentru mai multe detalii despre acele vremuri, citiți Arhipelagul Gulag de Alexandr Soljenițîn, de la Editura Univers, sau Gulagul. O Istorie, de Anne Applebaum, de la Editura Humanitas). Povestea ucigașului de copii a fost inspirată de Andrei Chikatilo, despre care am citit mai multe în Vânătoarea Diavolului de Richard Lourie.
Volumul (nominalizat la Man Booker Prize, Barry Awards și la Anthony Awards) face parte din seria Leo Demidov și mai are două continuări: The Secret Speech (2009), apărută și la noi cu titlul Raportul Secret (2010), tot la Paralela 45, și Agent 6 (2011). De citit neapărat. Nota mea: 9,8!
Greg Bear – Tangents (1989), 290 p., Hardcover, Gollancz SF, 1989
O culegere de povestiri de la începutul carierei lui Greg Bear, care cuprinde, printre altele, Blood Music (câștigătoare de Hugo și Nebula), transformată apoi și în roman, și Tangents (câștigătoare de Hugo și Nebula). Întâlnim povestiri bune și mai puțin bune, per ansamblu este un volum bunicel, dar povestirile sunt cam datate acum, după 20 și ceva de ani. Nota mea-8!
Stephen King – Ochii Dragonului (The Eyes of the Dragon, 1986), 476 p., Mass Market Paperback, Nemira, 2008, Colecția Junior Nr. 9, Traducător Antuza Genescu, Redactor Georgiana Becheru
O carte slabă, ternă, fără acțiune (mai multă acțiune este în Jocul lui Gerald), autorul pare un povestitor bătrân care mai uită din când ce spusese mai înainte și-și aduce aminte că trebuie să mai facă niște precizări din când în când. Mi-a adus aminte de Câinii Războiului de Frederick Forsyth, în care de-a lungul a 460 de pagini se povestea cursa pentru procurarea de arme, iar restul de 20 reprezentau lupta propriu-zisă. Și aici 450 de pagini o reprezintă introducerea și încercarea de evadare a lui Peter din turnul în care fusese închis, restul e… nimic satisfăcător. Prea mult Stephen King unul după altul strică; bine că volumul are scrisul mare și puține rânduri pe pagină, că am zburat prin ea. Nota mea: 6!
Posted by Liviu