Autor: Travis Baldree
Titlu: Pagini & pulbere (2025)
Titlu original: Bookshops & Bonedust (2023)
Serie: Legends & Lattes 0
Editură: Alice Books
Colecție: Young Alice
Traducător: Iulia Dromereschi
Redactor: Bogdan Coșa, Casian Gămănuț
Coperta: Carson Lowmiller
Nr. pagini: 432
Format: Trade Paperback, 13×20
Premii: Audie Award for Fantasy and Nominee for Narration by the Author 2025
Nominalizări: Mythopoeic Fantasy Award Nominee for Adult Literature 2024, Washington State Book Award Nominee for Fiction 2024, Goodreads Choice Award Nominee for Fantasy 2023
Nota Goodreads: 4,11 (116 670 note)
Descrierea editurii: „Viv este o orcă tânără și însetată de luptă, dar cariera ei alături de celebra companie de mercenari Corbii lui Rackam nu decurge conform planului. Rănită în timp ce vânează o necromantă puternică, este trimisă împotriva voinței sale să se refacă la malul mării, în adormitul Murk – un orășel aflat atât de departe de acțiune, încât Viv se teme că nu se va mai putea întoarce niciodată la ea. Ce să facă o aventurieră căreia i-au fost dejucate planurile? Nimănui nu i-ar fi dat în veci prin minte că orca și-ar putea petrece timpul într-o librărie cu probleme, în compania proprietarei spurcate la gură, dar acesta e exact lucrul de care are nevoie, precum și sămânța unor schimbări pe care nici nu și le poate închipui. Totuși, aventura nu este chiar atât de departe. Un călător suspect, o gnomă arțăgoasă, o idilă de vară și un număr incredibil de schelete fac ca Murkul să fie mai bogat în evenimente decât s-ar fi așteptat vreodată Viv.”
Dacă Legende & latte a fost cana de cafea aburindă într-o dimineață ploioasă, atunci Pagini & pulbere este ceaiul aromat băut pe malul mării, în timp ce soarele apune peste un orășel uitat de lume, dar cu nume predestinat ca-n el să se petreacă lucruri necurate și… neclare (sau învăluite într-o pâclă a neclarității ce te duce cu gândul la smârcuri din care pândesc creaturi răuvoitoare). De data aceasta, nu mai suntem în Thune, ci în Murk, un port prăfuit unde timpul pare că a încremenit în nemișcare. Deși este un prequel, cartea seamănă de fapt cu o reîntâlnire cu o prietenă dragă, Viv, însă venind într-o versiune mult mai tânără, mai impulsivă și, surprinzător, mult mai vulnerabilă.
Povestea ne aruncă direct în mijlocul acțiunii, pe vremea când Viv era o mercenară cu „sânge în priviri” în trupa de mercenari Corbii lui Rackam. Însă, deși poate te-ai aștepta la un high-fantasy epic, la cum începe povestea noastră, aventura ei este retezată scurt (și dureros) de o tăietură la picior gravă, care o obligă să rămână în urmă pentru a se recupera. Este momentul în care mizele mari ale războiului sunt înlocuite de miza mai mică, dar extrem de personală, a supraviețuirii într-un loc unde singura armă utilă pare să fie răbdarea.
Nucleul emoțional al cărții se naște într-un loc pe care orice cititor îl va recunoaște ca fiind acasă: o librărie dărăpănată și deloc profitabilă, condusă de Fern, „o rattkină micuță, cu o pelerină roșie” (o creatură-șobolan), cu un spirit tăios, dar extrem de inimoasă. Relația dintre Viv și Fern reprezintă de fapt, vom descoperi pe parcurs, deliciul acestui volum. Astfel, vedem cum o orcă obișnuită să rezolve totul prin forță descoperă, sub îndrumarea lui Fern, că o carte bine aleasă poate fi la fel de periculoasă și de fascinantă ca o sabie vrăjită. Evoluția lor de la străine circumspecte la prietene care își împart temerile e descrisă cu o delicatețe rară.
Un alt personaj care fură scena este Pulpiță, un „creature companion” absolut adorabil, care aduce acea notă de umor și căldură specifică stilului cozy-fantasy. Prin interacțiunile cu el și cu restul locuitorilor din Murk, Viv începe să înțeleagă, fără să știe încă, semințele schimbării care vor înflori mai târziu în Thune. Devine pur și simplu fascinant să urmărești cum o luptătoare dură învață să prețuiască micile plăceri: o prăjitură bună, o discuție plină de sinceritate sau liniștea unei după-amiezi de lectură.
În ceea ce privește dinamica dintre personaje, Travis Baldree reușește să creeze legături care nu se simt forțate. Există o tensiune subtilă și o atracție care plutește în aer, însă autorul alege să se concentreze asupra conexiunii intelectuale și emoționale. Vedem o Viv care nu este încă transformată (în mai bine), dar care începe să se întrebe dacă viața de mercenar chiar e singura cale de urmat. Schimbul de idei cu Fern despre literatură și viață devine, practic, coloana vertebrală a transformării ei interioare.
Puntea către Legende & latte e construită cu o măiestrie discretă. În timp ce citești Pagini & pulbere, primești răspunsuri la întrebări pe care nici nu știai că le ai: de unde a apărut dragostea lui Viv pentru lectură? Când a început să-și dorească ceva mai mult decât aur și glorie? Detaliile mărunte, aparent lipsite de importanță, cum ar fi prima dată când gustă ceva ce îi amintește de o viață așezată, sunt mici easter eggs care fac deliciul fanilor primului volum, oferind contextul perfect pentru decizia radicală de a deschide o cafenea.
Deși titlul sugerează o prezență masivă a magiei negre (Bonedust = praf de oase, folosit la vrăji), elementele de necromanție sunt folosite mai degrabă ca un contrast pentru a scoate în evidență lumina din restul poveștii. Există momente de suspans și un antagonist care amenință liniștea orășelului, dar acestea servesc doar pentru a testa noile loialități ale lui Viv. Acțiunea nu umbrește niciodată momentele de introspecție, păstrând acel stil cu „mize mărunte” care ne-a făcut să ne îndrăgostim de serie.
Ritmul cărții rămâne unul așezat, la fel ca-n primul volum (de fapt al doilea, din punctul de vedere al cronologiei evenimentelor), dând senzația că totul e o plimbare relaxantă pe faleză. Nu te grăbești să ajungi la final, ci vrei să mai zăbovești un pic în librăria lui Fern, să mai simți mirosul de pagini vechi și de briză sărată dinspre mare. E o lectură terapeutică, care îți reamintește că uneori cele mai importante victorii nu se obțin pe câmpul de luptă, ci în bătăliile cu propria nerăbdare și în curajul de a accepta ajutorul celor din jur.
Finalul prequelului se leagă direct de începutul sequelului, într-un mod care te face să vrei să recitești imediat prima carte. Este un cerc care se închide perfect și care te lasă cu un sentiment de satisfacție și cu o înțelegere mult mai profundă a personajului Viv. Vedem cum cicatricele de pe corpul ei sunt dublate de lecțiile deprinse în Murk, formând temelia femeii-orc pe care o întâlnim mai târziu, căutând liniștea într-o cană de cafea.
În concluzie, Pagini & pulbere este scrisoarea de dragoste a lui Baldree pentru librării și pentru puterea poveștilor de-a ne schimba destinul. Dacă Legende & latte ne-a învățat cum să construim un vis, acest volum ne arată unde a fost sădită prima scânteie a acelui vis. Este o carte obligatorie pentru oricine vrea să evadeze într-o lume unde, în ciuda monștrilor și a magiei, cea mai mare minune rămâne bunătatea umană (sau a creaturilor de orice fel).
„Viv nu tresări când animalul cu părul scurt și auriu ridicat pe șira spinării se opri în fața ei, abrupt, săltând pe cele patru picioare ca niște cioturi. Avea capul ca de bufniță, mult prea mare, cu ochi la fel de mari și luminoși și un cioc mic si negru. Șomoioage de blană indicau niște aripi vestigiale. Urechile triunghiulare, canine, erau lăsate pe spate, între penele de pe cap. Era furios ca un câine de pază.”
