Nota Goodreads: 3,95 (9 199 note)
Descrierea editurii: „Toți sunt suspecți. Dar care e criminalul? Mă îngrozea reuniunea familiei Cunningham încă dinainte de prima crimă. Dinainte să ne înzăpezim în stațiunea montană. Ideea e că în familia Cunningham nu ne prea înțelegem între noi. N-avem decât un singur lucru în comun: toți am ucis pe câte cineva. Fratele meu, sora mea vitregă, soția mea, tata, mama, cumnata mea, unchiul meu, tatăl meu vitreg, mătușa mea. Chiar și eu. Când e găsit în zăpadă primul cadavru, e clar că doar un Cunningham ar fi putut comite crima — și eu trebuie să dovedesc. În familia mea sunt mulți criminali. Dar un singur ucigaș…”
Blog tour nr. 2/2023: Manual de scriere creativă pentru autorii de romane crime aflați la început de drum. Altfel zis, un crime/mystery magistral pus în scenă de un comediant australian de care nu mai auzisem niciodată până la acest volum apărut pe final de an la Editura Trei în longeviva colecție Fiction Connection. Sau o farsă genială, cu personaje unul și unul, desprinse parcă din excelenta serie Knives Out? Sau un omagiu adus marilor scriitori de mystery de la finele secolului nouăsprezece și începutul secolului douăzeci, cei care au pus practic pe hartă acest gen și au inspirat generații întregi de autori? Sau un amestec între vechi și nou, între clasic și modern, un melanj de genuri și subgenuri de pe urma cărora are de câștigat doar cititorul?
Mărturisesc că m-a cam amețit povestea. Care începe simplu, cu o crimă clasică, comisă aparent din vechiul și bătrânul motiv: lăcomia. Numai că lucrurile nu stau chiar așa. Personajul principal, cel care și dă numele viitoarei serii (probabil că era și păcat ca autorul să fi inventat această rețetă și să se folosească doar o singură dată de ea), Ernest „Ernie” Cunningham, se trezește în toiul nopții cu fratele său care-i bubuie în ușă. Se pare că acesta, Michael, a avut un accident de mașină și că în portbagaj cară un cadavru. Sau un viitor cadavru, încă nu se știe. Și-n loc ca Michael să-i ceară lui Ernie să-l sprijine în fața polițiștilor când vor merge la o secție ca să anunțe fapta sau la spital pentru a-i acorda ajutor celui accident, acesta îi cere fratelui său să-l ajute să se debaraseze de (viitorul) cadavru. Cum nici Ernie nu e chiar ușă de biserică și a mărturisit încă de la începutul poveștii că „toți cei din familia sa au ucis pe cineva”, se arată de acord să-și ajute fratele. Numai că atunci când îl vede pe acesta „ocupându-se” de bietul turist accidentat (sau ce-o fi fost el), se trezește conștiința în el și-l copleșesc remușcările. Ajutate din plin și de sacul cu bani ce vine la pachet cu viitorul cadavru și care conține 267 000 de dolari. Și-și dă fratele în gât la poliție.
Numai că acesta scapă cu doar trei ani de pușcărie, timp în care, își imaginează Ernie, și pe bună dreptate, coace tot soiul de planuri de răzbunare la adresa fratelui trădător. O mătușă de-a lor pune însă la cale o reuniune de familie la o pensiune în munți, unde bineînțeles că semnalul la telefon e doar sporadic, bateriile mobilelor nu țin nici ele prea mult (aspect pe care autorul ține cu tot dinadinsul să-l repete aproape obsesiv, făcând astfel trimitere la celebrul clișeu cu turiștii porniți pe coclauri și vânați de canibali/sălbatici/criminali în serie/fantome/Bigfoot/pume turbate/experimente de laborator scăpate de sub control în timp ce ultima lor grijă dinainte de-a pleca în expediție fusese să-și încarce telefoanele pentru a cere ajutor în caz de urgență) și mai vine și-un viscol colosal, împiedicând poliția să le sară în ajutor.
Pentru că inevitabil apare un criminal în serie. Denumit Limbă Neagră, pentru că-și sufocă victimele cu ajutorul cenușii, o veche metodă de execuție pusă în practică de regii Persiei, extrem de dureroasă și de lentă, prin care victimele mor asfixiate după ore sau chiar zile de agonie. Și ce loc mai potrivit decât o pensiune izolată ar putea găsi, mai ales că acolo s-a și strâns un cârd de potențiale victime, membri, rude și cunoscuți ai celebrei familii de criminali Cunningham (cât ar fi ei de „cunning”, adică vicleni, șireți)? Pentru că și tatăl lui Ernie și al lui Michael (plus al unui al treilea frate, numit Jeremy, mort/dispărut/răpit, deocamdată nu se știe) a fost un criminal notoriu, care a ucis un polițist în timpul unui atac și a fost ucis și el la rândul său de un alt polițist, lăsând-o pe mama celor trei băieți, Audrey, o tipă dură ca stânca și o criminală la rândul ei, să-și crească singură copiii. Și totul se înlănțuie, până la urmă, pe măsură ce Limbă Neagră începe să-și facă de cap. Nerespectând mereu rețeta genială pusă cu generozitate la dispoziție la începutul cărții de inventivul autor australian. Și oricât de multe indicii sunt oferite pe tavă, inclusiv paginile la care e comisă o nouă crimă, oricât de transparente sunt metodele, tot nu prea ai cum să-i dai de cap acestei povești extrem de complicate.
- Criminalul trebuie să fie un personaj menționat încă din prima parte a poveștii, dar nu cineva ale cărui gânduri cititorului i-a fost permis să le urmărească.
- Toate însușirile supranaturale și inexplicabile sunt excluse de la sine.
- Nu vor fi permise mai mult de o cameră sau un pasaj secret.
- Nu va fi utilizată o otravă nedescoperită până atunci și nici vreun echipament care are nevoie de o lungă explicație științifică la final.
- Nota autorului: Formulările istorice învechite din punct de vedere cultural sunt eliminate.
- Detectivul nu trebuie ajutat sub nicio formă de vreun accident și nici nu trebuie să aibă vreodată vreo intuiție inexplicabilă care se dovedește a fi corectă.
- Crima nu trebuie comisă de detectivul însuși.
- Detectivul nu trebuie să dea indicii care nu sunt puse de îndată și la dispoziția cititorului, astfel încât acesta să le poată analiza.
- Prietenul stupid al detectivului, Watson-ul lui, nu trebuie să ascundă niciunul dintre gândurile care-i trec prin minte; inteligența lui trebuie să fie ușor-ușor de tot sub cea a cititorului mediu.
- Frații gemeni și dublurile, în general, nu trebuie să apară decât dacă ne-am pregătit bine de tot pentru ei.
Cele zece porunci ale ficțiunii detectivistice, de Ronald Knox, 1929.
NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului Toți cei din familia mea au ucis pe cineva. Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:
