Autori: Jamie Tahsin & Matt Shea
Titlu: Lumea fraților Tate (2025)
Titlu original: Clown World (2024)
Editură: ZYX Books
Colecție: Societate. Jurnalism
Traducător: Horia Ghibuțiu
Redactor: Irinel Antoniu
Nr. pagini: 232
Format: Trade Paperback, 13×20
Preț: 59
Nota Goodreads: 4,17 (485 note)
Descrierea editurii: „Cel puțin 33 de mașini de lux „declarate”. O Cameră de Război, unde bărbați din întreaga lume plătesc mii de lire pentru a-și testa limitele masculinității într-o cușcă, alături de luptători profesioniști din Rusia și Polonia. Aproape 11 milioane de urmăritori pe Twitter, actualul X. Aproape 110 000 de studenți înscriși cu taxă la Universitatea Hustlers, unde cel mai important curs îi învață cum să convingă o femeie să muncească pentru ei în industria sexului online. Și două dosare penale. El este Andrew Tate, fost campion la kickboxing, influencerul nr. 1 în lume pe tema masculinității și bărbatul cel mai căutat pe Google în 2022. După o investigație de patru ani, începută în România, jurnaliștii britanici Jamie Tahsin și Matt Shea dezvăluie povestea șocantă a ascensiunii sale în spațiul public și în mințile bărbaților tineri. Documentarul lor a dus la primele acuzații publice împotriva lui Tate pentru violență sexuală și fizică, iar la finalul anului 2024 Andrew Tate se afla deja într-o închisoare din România, confruntându-se cu acuzații grave: trafic de persoane, viol și apartenență la un grup infracțional organizat, printre altele. În sfârșit, vocile victimelor au fost auzite, chiar dacă milioane de susținători ai celor doi au încercat să le acopere.”
A trebuit să vină serialul Adolescence ca să aud și eu cuvântul „monsferă” și să încep să caut mai multe despre acest morbid univers al „bărbaților adevărați”, care-și bat femeile și le supun unor umilințe îngrozitoare pentru a-și dovedi lor înșiși că sunt adevărați bărbați. Subtil sau mai puțin subtil, autorii acestui volum, care pătrunde destul de adânc pentru a face un pic de lumină în tenebrele mâloase ale lumii acestor doi frați oribili ce ar trebui să îngrozească lumea, nu s-o fascineze, sugerează că imensa majoritate a bărbaților care au aderat la lumea aceasta a celor doi frați Tate, Andrew și Tristan, a făcut parte dintr-o sectă. Cu tot tacâmul, adică spălare pe creier, idei tâmpite, cum că bărbații ar fi un soi de ființe superioare, iar femeile, „dragoni”, dușmani mult mai slabi și care cer să fie supuse și folosite spre folosul bărbaților, să fie „puse la treabă”, dar nu toți bărbații, nu, doar cei înzestrați cu anumite calități, fizice și psihice, dar mai cu seamă care să adere la ideile lor, idei lansate de-a lungul istoriei de bărbați de aceeași teapă cu ei, insuficient iubiți când erau mici, respinși și marginalizați, probabil, motiv pentru care, ajunși la maturitate, au sfârșit cu grave lipsuri la mansardă și au început să pună în practică ideile lansate de unii și mai bolnavi ca ei.
De pe margine, din afară, lumea fraților Tate are darul să te fascineze: cum să nu fii, ca adolescent ce își imaginează că e suficient să-i arunci două vorbe bine alese unei fete și s-o faci imediat să cadă pe spate? La figurat, dar și la propriu, de ce nu? Cum să nu fii fascinat când auzi laude cum că e suficient să fii bărbat adevărat, să te spargi în figuri, să devii influencer de succes (asta după ce urmezi îndeaproape pașii pe care îi deprinzi la cursurile facultății fraților Tate, numită, cum altfel, Hustlers), să te umpli foarte ușor de bani și apoi să defilezi în mașini scumpe și să te afișezi cu fete diferite, trăsnet, zi de zi, ceas de ceas, cu ceasuri scumpe la mână și zburând cu avionul privat, azi în Dubai și mâine la Miami? Cum să nu te fascineze și să nu te facă să-ți dorești să obții și tu astfel de lucruri? Pe undeva, e de înțeles, mai ales când se adună lipsurile și frustrările, de natură materială, dar și mentală, căci e suficient să nu ai o educație solidă și un spirit critic antrenat, pentru a cădea victimă unor idei nocive?
E ca atunci când milioane de oameni s-au lăsat seduși de vorbele bine alese ale unor lideri autoproclamați. De Hitler, Lenin, Trump sau, de ce nu, chiar și Călin Georgescu. Poveștile lor nu diferă foarte mult: ei au ajuns să cucerească mințile slabe ale oamenilor seducându-i prin cuvinte și idei pe care acei oameni voiau să le audă. Sătui de condițiile în care trăiau și insuficient educați, în marea lor majoritate, ei au picat în capcană exact ca o muscă atrasă de hârtia îmbibată în lipici dulce. Cazul lui Georgescu este unul care pentru noi e poate cel mai elocvent. Poate că el nici nu e sonat cu totul, poate că nici nu crede toate bazaconiile pe care le îndrugă, însă tâmpeniile pe care le-a lansat, multe dintre ele bătându-se flagrant cap în cap, au rezonat cu segmente importante, dar complet diferite ale populației.
Extrapolând de aici, cazul fraților Tate, despre care publicul a auzit numai lucrurile pe care au vrut ei, frații, să le audă, nu diferă nici el foarte mult. Contează, așa cum spune și Trump, adevărul pe care-l spun eu, nu adevărul pe care-l spune presa. Repetând la nesfârșit o minciună, ea ajunge să fie crezută. De către cei slabi de înger, e drept, însă și creierul nostru e astfel construit încât să fie sedus de ceea ce i se spune, atunci când ceea ce i se spune e pe placul său – de aici și ideea de „confirmation bias”, adică ajungem să credem ceea ce vrem de fapt să credem. Iar când hoarda de fani e asmuțită imediat asupra celui care îndrăznește să li se opună, atunci să te ții, atunci începe practic linșajul online.
Pe scurt, doi jurnaliști britanici de la Vice nu s-au lăsat convinși de ideea că există bărbați cu calități superioare restului bărbaților, și, prin urmare, lor li se cuvin cele mai tari gagici și un stil de viață opulent și ușor de obținut dacă urmează îndeaproape niște pași și, pe când frații Tate încă nu erau faimoși, iar Andrew, fost campion mondial la kickboxing, arătos, înalt și plin de mușchi, însă complet psihopat, era încă la început și căuta să se afirme, să devină celebru, influent și în atenția tuturor, au reușit să îi convingă pe cei doi frați, aparent binevoitori și deschiși, să accepte să facă un interviu cu Jamie Tahsin și Matt Shea pe domeniul lor din București – în fapt o clădire ponosită, foarte departe de ideea de domeniu de lux cu care defilau cei doi.
Însă povestea pe care voia să le-o vândă Andrew era extrem de departe de realitate, iar dedesubturile întregii afaceri tenebroase cu îmbogățirea peste noapte ascundea de fapt niște adevăruri cutremurătoare: acuzații mai vechi de viol, de exploatare sexuală, dominație prin frică și violență, femei amenințate cu moartea, bătute și exploatate, plus, mai târziu, o armată de fani devotați, spălați de fapt pe creier, de ideile rasiste, sexiste și homofobe care reprezintă de fapt tot eșafodajul conglomeratului de idei ce au făcut ca cei doi frați să devină nu doar printre cele mai controversate figuri din toată lumea, ci și printre cele mai hulite sau admirate, depinde de ce parte a baricadei te afli.
Călătoria n-a fost deloc ușoară, însă a reușit încă o dată să-mi lase un gust amar din mai multe motive: în primul rând ideile nocive pe care frații le inoculează în minților adolescenților ușor influențabili, când aceștia sunt cei mai vulnerabili și, deci, susceptibili să se lase convinși de tâmpeniile debitate de așa-ziși guru de carton; în al doilea rând, faptul că o grămadă de influenceri conspiraționiști și controversați au îmbrățișat aceste idei și, mai rău, din prostie sau din dorința de-a obține și ei un plus de notorietate, au aderat la ele și le-au promovat mai departe, și, nu în ultimul rând, nonșalanța cu care Andrew Tate afirmă în repetate rânduri că și-a stabilit cartierul general în România pentru ușurința cu care această țară se lasă cumpărată pe bani puțini și că tocmai corupția de aici i-a înlesnit enorm misiunea de guru al perverșilor și traficanților de persoane. Trist, foarte trist!
„- Având în vedere că e condusă de un tip care pretinde că e vrăjitor, a intervenit Matt, și de altul care pretinde că e un personaj din Matrix, ți-ai zis vreodată: <<Hmm, toate astea sunt un pic ciudate?>>?
– Vrei să știi ceva? Când ești înăuntru, nu vezi nebunia, corect? Vezi ciudățenia doar după ce ieși.”
