Ce Citește Liviu 89: Jacob Grey – Neîmblânziții II. Atacul Roiului

Publicat pe De Liviu Szoke

25817013 25693033 31309748 

Jacob Grey – Neîmblânziții II. Atacul Roiului (Ferals II: The Swarm Descends, 2016) 304p., TPB, 13×20, Nemi, 2016, Trad. Alina Popescu, Red. Laura Câlțea, 30 lei, ISBN 978-606-758-775-3

Nota Goodreads: 3.92 (192 Note)

Tare bună treabă face Laura Câlțea la cârma reînființatei colecții/edituri Nemi. Da, știu, nu săriți, e vorba despre o colecție de cărți pentru copii, dar să nu uităm că am fost cu toții copii odată, iar în cazul meu cel puțin, copilul care citea Povești Nemuritoare n-a plecat niciodată. Sau n-a tăcut niciodată. Am renunțat câțiva ani buni, dorindu-mi să citesc cărți cu subiecte mai „serioase”, dar dragostea cea dintâi nu poate fi uitată niciodată. Iar de când în sânul familiei mele și-a mai făcut apariția încă un membru (care, nu-mi vine să cred ce repede trece timpul, la toamnă merge la grădiniță) cărțile pentru copii au început din nou, încet, încet, să se insinueze în bibliotecă și pe lista de lecturi. Din păcate timpul, mereu afurisitul de timp, stă în calea listei de lecturi, așa că am fost nevoit să neglijez frumoasele apariții cu care ne bucură editurile (care se înghesuie în număr din ce în ce mai mare să publice cărți pentru copii – părinții n-au ce face, trebuie să se lase pe ei și să le cumpere copilașilor cărticele frumoase; e un lucru bun, tinerii cititori de azi vor deveni, poate, cititorii maturi de mâine, care au prins gustul lecturii de mici și care, într-o parte din cazuri, nu-l vor abandona pe parcurs). Însă am citit anul trecut, aproape imediat cum a apărut, primul volum al seriei Neîmblânziții, Ferals în original, pentru că… aveam eu un motiv mai de suflet să o fac. Așa că bineînțeles că volumul al doilea, apărut la un interval nu foarte mare de timp de primul, a reprezentat o prioritate pentru mine. Însă pârdalnicul de timp și-a băgat din nou coada-i perfidă și nu mi-a dat voie să și scriu despre acest volum doi (despre primul vă invit să citiți aici).

Descrierea editurii: „Sinistrul Spinning Man a fost invins, dar un nou personaj malefic se iveste din umbre: Mama Mustelor, cea care are ochi peste tot si este acum in cautarea lui Caw. Ca ultim descendent al stirpei corbilor, baiatul este in posesia unui artefact extrem de puternic, Piatra Noptii. Creata de strabunicul sau, cel mai puternic neimblanzit-corb, Black Corvus, pentru a face bine si a salva neamurile neimblanzitilor de la pieire, Piatra Noptii poate aduce intunericul peste Blackstone daca se afla in mainile cui nu trebuie. Feroce si avida de putere, Mama Mustelor este un astfel de personaj si nu se da inapoi de la nimic pentru a-si atinge scopurile. Alaturi de Lydia si corbii sai credinciosi, Caw trebuie sa se lupte inca o data cu neimblanzitii malefici, iar confruntarea ii va da ocazia sa afle mai multe despre istoria intunecatului oras Blackstone, dar si despre cea a neamului corbilor.”

Încă de la primul volum am admirat atmosfera întunecată și apăsătoare care răzbate din proza lui Jacob Grey, un tânăr scriitor american despre care nu se știu prea multe lucruri. Pe copertă scria că aduce aminte de atmosfera din Batman. Nu e deloc departe de adevăr această apreciere: un oraș corupt, condus din umbră de puteri nu chiar naturale, un oraș care cu câțiva ani în urmă a fost grav afectat de niște lupte între mai multe facțiuni misterioase, un război în urma căruia acum pare periculos să te aventurezi noaptea pe străzi. Alte două lucruri care mi-au plăcut la ambele volume au fost personajele și umorul, adeseori negru, care le presară dialogurile: personajele, indiferent că sunt copii (cum sunt Caw, Lydia sau Selina) sau corbi (cei care l-au salvat și crescut pe Caw, rămânând de nedespărțit) sunt foarte bine schițate, purtându-se cu naturalețe, matur, firesc, fără a da nici măcar o dată în ridicol, în ciuda vârstei fragede sau a naturii lor, chiar dacă situațiile cărora trebuie să le facă față ar pune în dificultate orice adult. Același lucru se poate spune și despre adulți, iar despre personajele negative, ce să mai spun – chiar nu ți-ai dori să le întâlnești noaptea pe o alee întunecoasă, mai ales că avem de-a face cu creaturi care se pot transforma în animale.

Un roman foarte asemănător cu atmosfera prozei lui Jacob Grey: sumbru, întunecat, dur, apăsător, greu de crezut că niște copii pot face față unor confruntări cu niște personaje atât de malefice cum sunt Spining Man sau Mama Muștelor. Și, totuși, fac față cu brio încercărilor, dovedindu-se mult mai maturi decât vârstele pe care le au. Mi-a fost tare milă când am aflat de soarta crudă a lui Caw (al cărui nume este Jack Carmichael) încă de când era un băiețel: abandonat de părinți (cel puțin așa crede o bună bucată de vreme), crescut de corbi într-un pom din parc, nevoit să scormonească prin gunoaie după resturi de mâncare, fără prieteni, fără cineva care să-i arate fie și un mărunt gest de afecțiune, Caw reușește totuși să-și onoreze familia pe care n-a apucat să o cunoască. Un roman despre dragostea maternă ce vrea să răzbată și dincolo de moarte, despre prietenie, despre curaj, despre sacrificiu și despre ceea ce anume ne face umani: iubirea, spiritul de sacrificiu, dragostea față de semeni, onoarea, prietenia.

Posted by Liviu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *