Prezentare carte
După un divorț urât, frumoasa Sonja încearcă din răsputeri să-și câștige existența și să obține custodia fiului ei. Forțată de împrejurări, face contrabandă de cocaină în Islanda. Nu durează mult și se pomenește prinsă într-o lume a infractorilor nemiloși. În încercarea de a scăpa de primejdie, trebuie să apeleze la inteligență pentru a-l înfrunta pe inamicul ei numărul unu, Bragi, un agent vamal cu multă experiență care îi stingherește strategiile noi și tot mai îndrăznețe.
Lucrurile sunt și mai complicate pentru că Sonja are o relație cu o femeie, Agla, care cândva a ocupat o poziție înaltă în consiliul de administrație al unei bănci dar acum, după criza economică din Islanda, se luptă cu acuzații de tot felul.
Un thriller original și sexy, cu acțiune într-un ritm nebunesc, plasată în orașul Reykjavík acoperit încă de cenușa vulcanului Eyjafjallajökull, și personaje fascinante. O reușită literară a uneia dintre cele mai captivante scriitoare moderne de mystery & thriller.
Receptare critică
„O carte excepțională, care consolidează locul Liljei printre cei mai buni scriitori de literatură crime din Islanda.”
Yrsa Sigurðardóttir
„Islanda ne încântă cu niște scriitori extraordinari, iar Lilja e printre cei mai buni. Cartea de față e o poveste fermecătoare de iubire și suspans, pe care o ții minte încă mult timp după ce ai întors și ultima pagină.”
Michael Ridpath
„Un thriller inteligent, ambițios și extrem de antrenant, năucitor de original, scris cu mâna sigură și stilul unui autor versat. Lilja va deveni un superstar scandinav.”
Eva Dolan
„Lilja Sigurðadóttir ne oferă un thriller diabolic de eficient, cu o miză ultrarealistă… Abia așteptăm următoarea aventură a Sonjei.”
L’Express
| Traducător | Liviu Szoke |
|---|---|
| ISBN | 978-606-8959-43-6 |
| Format | trade paperback cu supracopertă |
| Nr. pagini | 288 |
| Anul apariției | 2020 |
FRAGMENT
În paharul de carton nu mai rămăsese pic de cafea. Sonja stătea nemișcată lângă masa rotundă și se prefăcea că soarbe prin orificiul din capacul de plastic, supraveghind rândul format la ghișeul pentru check-in al zborului către Islanda. Aeroportul Kastrup era liniștit la o asemenea oră târzie, când doar câteva linii aeriene mai aveau programate zboruri. Pe masa din fața ei se afla broșura valizei Samsonite, pe care o mai răsfoia din când în când, deși nu mai era nevoie. O știa pe dinafară și-și aducea perfect aminte ce poze încercuise ultima oară când se aflase în acest aeroport.
Mai avea două ore până la plecare, dar Sonja se pregătise deja mental să-și amâne zborul și să folosească locul pe care și-l rezervase la cursa de a doua zi dimineață. Acesta era planul B. Întotdeauna trebuie să ai la dispoziție un plan de rezervă. Indiferent că avea să zboare în această noapte sau a doua zi dimineață, toate pregătirile de până atunci rămâneau neschimbate. De prea multe ori se văzuse nevoită să modifice data plecării, sau să aleagă o altă rută atunci când lucrurile nu funcționau așa cum trebuie sau instinctul îi spunea că era ceva în neregulă. În partea cealaltă n-o aștepta nimeni, așa că se obișnuise deja să se cazeze la hoteluri din preajma aeroporturilor.
În timp ce Sonja se consola cu gândul că va apela la Planul B, o văzu pe femeie intrând în clădirea terminalului. Mergea repede, însă încetini ritmul când observă lungimea cozii de la check-in. Sonja aproape simți că aceasta îi aude propriul oftat de ușurare. Era o femeie înaltă, cu păr blond-cenușiu tipic islandez, și, în timp ce Sonja se așeză și ea la rând, în spatele femeii, simți un junghi de vinovăție în măruntaie gândindu-se la ce avea în plan pentru ea. Această femeie complet străină nu-i făcuse în viața ei vreun rău, iar în alte împrejurări Sonja ar fi petrecut cu mare bucurie o oră alături de ea în aeroport, stând pur și simplu de vorbă. Dar nu era momentul pentru regrete. Femeia se potrivea la fix cu planul ei. Și ce-o făcea atât de potrivită era tocmai valiza argintie Samsonite, precum și faptul că pe un umăr purta o mică geantă, ceea ce însemna că o va prezenta la ghișeu ca bagaj de mână. Marele avantaj era că islandezii țin întotdeauna cont de tendințele modei, chiar și când vine vorba de valize.
Rândul mai înaintă câțiva centimetri și Sonja o privi pe femeie în timp ce în boxele din aeroport era difuzat un anunț prin care erau înștiințați că bagajele nu trebuie lăsate nesupravegheate. Femeia părea cu gândurile în altă parte, căci ori nu auzise anunțul, ori nu se gândise că e valabil și pentru ea. Nici măcar nu privi în jur, ca să-și verifice valiza, așa cum procedaseră majoritatea celor care stăteau la rând, ca urmare a anunțului ce răsunase din boxe. La fel de bine putea să fie și nepăsătoare din fire, lucru care cu-atât mai mult avea darul de a-i ușura munca Sonjei.
Zâmbi când o familie se așeză la rând în spatele ei. Avea să fie prea ușor.
– Luați-o înainte, dacă doriți, le propuse ea.
– Sunteți sigură? o întrebă bărbatul, care deja împingea înainte un cărucior în care se afla un copil.
– Oamenii cu copii ar trebuie să aibă întotdeauna prioritate, rosti Sonja amabilă. Câți ani au?
– Doi și șapte ani, răspunde bărbatul, iar răspunsul îi fu însoțit de zâmbetul plin de mândrie pe care tații îl afișează întotdeauna când cineva aduce vorba despre copiii lor.
Sonja încercase de multe ori să analizeze acest tip de zâmbet și de fiecare dată ajunsese la concluzia că ingredientul principal era mândria. Se întrebă dacă Adam încă mai zâmbea la fel
când vorbea despre Tómas, însă trecuseră deja doi ani de când avusese ocazia să-l mai vadă pe Adam și altfel decât printr-o pură întâmplare. În ultimul timp, toate discuțiile lor aveau loc prin intermediul unor scurte mesaje cu privire la când anume trebuia luat Tómas și când să fie adus înapoi.
Privi cum familia își muta bagajele și copiii în față, odată cu înaintarea șirului de persoane ce așteptau la rând, părându-i-se, totodată, că trecuseră zeci de ani de când ea și Adam călătoriseră în străinătate cu Tómas mic copil, cărând după ei o groază de bagaje și fiind permanent concentrați să găsească o încăpere unde să schimbe copilul și să nu cadă victime hoților de buzunare. Pe vremea aceea erau mult prea stresați de chestiuni lipsite de importanță, fără să aibă habar ce prețioase erau acele clipe și că, de fapt, n-aveau de ce să-și facă griji. Chestii meschine și neimportante, cărora le îngăduiseră să se interpună între ei și care acum păreau mărunte, chiar banale, după ce Sonja se lăsase prinsă în laț.
Se cutremură când își dădu seama că regretele trecutului puteau să fie în continuare atât de dureroase. De multe ori, atunci când vedea copii, se lăsa târâtă într-un vârtej de gânduri de acest fel. Băiatul mai mare avea șapte ani, însă părea cam de statura lui Tómas, sau cel puțin așa cum era el când îl văzuse ea ultima oară. Pesemne că de-atunci mai crescuse nițel. Părea să crească lună de lună câțiva centimetri. Blonda cu valiza Samsonite ajunsese în fața ghișeului pentru check-in și familia îi oferi Sonjei prilejul să vadă clar că valiza femeii trecuse de control și începu să alunece pe banda rulantă fără niciun obstacol. Curând, îi veni și Sonjei rândul să ajungă la ghișeu, lucru care avu darul să-i accelereze bătăile inimii. La început, după ce fusese prinsă în laț, se simțea vinovată pentru plăcerea pe care i-o provoca ritmul nebunesc al bătăilor inimii, tensiunea și senzația de împlinire de după, însă acum știa că n-are cum să-și facă treaba decât urcându-se pe valul emoțiilor și învățând să-și strunească descărcarea de adrenalină și s-o folosească pentru a-și îndeplini scopul. Cei care nu suportau presiunea erau cei care tremurau și cărora ochii le fugeau în toate părțile, iar asta făcea să fie prinși. Cei care rezistau mult în branșă erau cei ca Sonja: inși tăcuți, cu aspect de cetățeni din clasa de mijloc și extrem de rezistenți în condiții de stres intens. Nu strica să fie și inteligenți și precauți. Cei precauți își primeau răsplata.
– N-aveți bagaj? întrebă funcționarul de la check-in, iar Sonja clătină din cap și surâse.
Îi întinse apoi pașaportul și, după ce-l primi înapoi, alături de tichetul de îmbarcare, aproape că-și simți bătăile inimii răpăindu-i precum o tobă în urechi.
