Pe 13 decembrie, vă așteptăm la cea de-a cincea ediție a clubului de carte Paladin, unde dezbatem o noutate fantasy – „Un străin în Olondria” de Sofia Samatar (traducere din limba engleză de Alexa Fusoi).
📍 Întâlnirea are loc la Librarium TNB începând cu ora 19:00, iar discuția este moderată de Liviu Szoke, blogger, cititor și traducător.
📌 Intrare liberă în limita locurilor disponibile! Pentru înscriere, vă rugăm să trimiteți un e-mail la adresa beatrice.mituleci@editura-art.ro.
Toți participanții vor primi un voucher de 25 lei valabil la o comandă mai mare de 75 lei plasată pe site-ul https://www.editura-paladin.ro/.
📚 Sinopsis „Un străin în Olondria”:
O carte este o fortăreață, un loc al plângerii, cheia către deșert, un râu fără poduri, o grădină de lănci.
Jevick, fiul negustorului de piper, a crescut cu povești despre Olondria, un tărâm îndepărtat și fascinant, unde cărțile sunt obiecte obișnuite, nefiind atât de rare ca în țara lui. După moartea tatei, noile responsabilități îl vor conduce pe tânăr pe tărâmul acela la care visase cu ochii deschiși întreaga copilărie. Prins în lupta dintre cele mai puternice culte religioase ale imperiului, Jevick va înțelege ce înseamnă arta și viața, căminul și exilul și limitele celei mai seducătoare dintre vrăjitorii: cititul.
Cuvântul „carte” în toate limbile cunoscute pe pământ este vallon, „odaia cuvintelor”.
📚 Citește o un fragment pe bookblog.ro: http://www.bookblog.ro/altele/fragment-un-strain-in-olondria/
📚Romanul este disponibil pe site-ul Paladin: https://www.editura-paladin.ro//info/carte/un-strain-in-olondria-sofia-samatar-s
Iar despre carte am scris, ieri, pe blogul editurii Paladin:
„Am citit cartea în primul rând cu ochi de cititor. Bogăția limbajului este formidabilă, nici nu mă mir că acest volum a fost o adevărată vedetă răsfățată a premiilor și nominalizărilor la premii în anul în care a apărut. Parcă de nicăieri a apărut această Sofia Samatar, arătându-le tuturor că se poate scrie și altfel de fantasy, în care nu au loc măceluri nejustificate, nu apar nici dragoni, nici nu se dau bătălii pe viață și pe moarte.
Cititorul din mine a strâmbat adesea din nas, văzând că parcă nu se întâmplă nimic, că se bate pasul pe loc, că necazurile se țin scai de capul lui Jevick, că nimeni nu-l înțelege, că îngerul care-i bântuie visele și-i zdruncină mintea și așa nițel instabilă nu e lucru curat. La fel consideră și gazda, ce-l dă pe mâna unui soi de vrăjitor ca să-l exorcizeze și să-l readucă pe drumul cel bun. Prin lectură, nici mai mult, nici mai puțin, probabil cea mai plăcută formă de tortură posibilă.
Apoi, am citit povestea cu ochi de traducător. Știu, deformație profesională ireversibilă, de care pesemne că n-am să mă mai vindec niciodată. Cred că a fost un chin pentru traducătoare să găsească și să potrivească toate epitetele și metaforele inventate de limba engleză și să le adapteze ca să sune firesc și în limba română. Un limbaj luxuriant, descrieri prelungi, paragrafe întinse pe pagini întregi, tone de adjective, de pietre prețioase și semipreţioase, cuvinte inventate, obiceiuri bizare, ritualuri sacre și o poveste de dragoste ce transcende vremurile și tărâmurile material și imaterial, de toate astea și de multe altele avem parte în poate cel mai neobișnuit roman fantasy citit de mine în ultima vreme.”