Lovitura Anului: COMPANIA NEAGRA

Millennium vine cu o veste mare- Glen Cook intra pe piata romaneasca cu cea mai titrata serie FANTASY a tuturor timpurilor. Pe la unele colturi se sopteste ca pina si cei mai bine cotati scriitori Martin, Erickson si Jordan s-au inspirat din aceasta superba serie.

O unitate de elita alcatuita din cei mai buni mercenari poarta razboaie in slujba celui care plateste cel mai bine, dar daca in sufletul soldatilor apare binele…? sau raul se dovedeste o notiune relativa?

Mai multe amanunte si detalii le veti gasi pe blogul bunului nostru prieten Horia si la tirgul de toamna 2010 la standul editurii Millennium, acolo unde vom fi  si noi.

La traducerea acestei serii lucreaza de zor un alt prieten drag King Mircea Pricajan.Sa-i uram succes si spor!

Later edit: In sfirsit au venit cucucii lu’ Aspoiu! 😀

posted by voicunike

You might also like

33 Comments

  1. avatar
    Oliviu Craznic says:

    Felicitari Millennium pt aducerea in tara a acestei serii, care promite sa il depaseasca pe Martin! (eu unul am mari asteptari de la ea si abia astept sa pun mana pe primul volum). Iar cu Mircea Pricajan la traducere, pot spune ca lucrurile stau exact cum trebuie!
    Cum o sa apara si Stackpole la Nemira, cred ca vin timpuri superbe pt fanii dark fantasy!

    1. avatar
      dreamingjewel says:

      S-avem pardon, că nu îl depăşeşte pe Martin. O fi bătut Martin niţel apa în piuă în volumul patru din ASOIAF dar totuşi personajele lui au o complexitate psihologică pe care personajele lui Cook n-o capătă (cu unele excepţii).
      În schimb, la Cook, acţiunea e densă şi te ţine mereu cu sufletul la gură, plus că a ieşit din convenţiile genului – alea cu privire la cum tre să fie ăia răi şi cum tre să fie ăia buni, cu rezultate foarte mişto. Şi este mult mai „dark” aşa că în mod sigur o să-ţi placă.
      Ce vreau să zic: la Martin eşti cu sufletul la gură din pricina a ceea ce păţesc personajele, la Cook – mai mult din pricina întorsăturii acţiunii.

      1. avatar
        Oliviu Craznic says:

        Mersi de informatii, Jewel! Eu nu am zis ca il depaseste pe Martin, doar ca mie imi lasa impresia ca ar putea sa o faca, din 2 motive>1. mi se pare mai dark. 2. la martin tre sa cam asteptam pt ultimele volume, ceea ce o sa mai taie din interes. eu unul m-am cam detasat de el, cand ma gandesc ca o sa aflu sfarsitul povestii peste nu stiu cati ani, cand poate n-o sa-i mai stiu inceputul… (glumesc, in general tin minte ce citesc, daca imi place…). Cum insa nu am citit Cook, nu pot spune ca e mai tare. Pot spune doar ca eu sper sa fie mai tare, si ca premisele imi dau niste sperante.
        Si ai intrutotul dreptate, Martin creeaza personaje teribile, care prind o viata a lor, ceea ce imi place la nebunie.

    1. avatar
      Oliviu Craznic says:

      Stiam, mi-a zis Horia acu cateva zile. Felicitari, a fost super treaba! Si succes! Eu unul sunt sigur ca va prinde, si astept plin de entuziasm. Era nevoie de un rival pentru Martin. Si nu stiu de ce, dar mi se pare ca Black Company e chiar ce caut. Am eu un feeling…

    1. avatar
      dreamingjewel says:

      @ bebe
      Păi ţie chiar cred c-o să-ţi placă mai mult. Action, fight, cafteală, bad boyz! Plus magie predominant neagră.

      @ Oliviu
      N-am zis că nu poate fi depăşit dar nu de către Black Company care, însă, în genul ei e mişto de tot. Şi are avantajul de a fi şi terminată (cred; mai am de citit ultimele două romane din serie) spre deosebire de seria lui Martin, care cred că o să fie gata cam când o să ieşim NOI la pensie.

      1. avatar
        Oliviu Craznic says:

        pai asta ziceam si eu de martin, ca pana apare finalul seriei o sa mi se cam ia…

        o rugaminte jewel>zici ca martin poate fi depasit, dar nu de black company. ai putea sa imi spui de cine, as fi interesat iti dai seama sa incerc si eu autorul pe care tu il consideri mai bun. singurul care mie mi-a placut mai mult e stackpole, dar cum totusi eu consider Atlasul secret mai apropiat de Dune decat de Stapanul inelelor, as zice ca martin e la ora actuala cel mai bun fantasy citit de mine…
        daca poti tu sa imi recomanzi ceva mai bun, ti-as fi recunoscator!

  2. avatar
    dreamingjewel says:

    @ Oliviu
    N-am zis că Martin poate fi depăşit în sensul că aş şti alt autor care să-l depăşească. De fapt sunt atât de căzută în fund de admiraţie în faţa lui Martin, nu numai pentru ASOIAF ci pentru tot ce a scris, pentru versatilitatea nemaipomenită cu care scrie şi SF şi fantasy şi horror ca să nu mai zic cum scrie când încrucişează genurile, sunt atât de leşinată după Martin că nu-l mai văd obiectiv.
    Cred însă că Martin poate fi depăşit aşa cum cred că orice frontieră poate fi împinsă mai departe, în sensul ăsta.

    Deşi Gene Wolfe mi se pare şi el o minunăţie, desigur, în cu totul alt stil. Steven Erikson e alt autor care-mi place şi chiar ar fi putut să-l concureze primejdios pe Martin dacă nu ar avea două probleme:
    – o intrigă muuuult mai încurcată, ceea ce a îndepărtat unii cititori (da, se poate mai rău ca la Martin)
    – şi asta e cu adevărat grav, o cronologie a evenimentelor care este, vorba lui Stephen King, FUBAR, adică nici nu toată indulgenţa mea de cititor care-l iubeşte lucrurile nu se pot înnădi.

    (FUBAR= Fucked Up Beyond Repair)

  3. avatar
    Assassin says:

    @dreamingjewel, apropo de personaje, remember Marron Shed? 😀 Nu ca mi-ar fi rusine si cu Lady sau Raven.

    N-am citit inca ASOIAF (se pare ca nu e Graalu’ seriilor fantasy), insa rareori am intalnit personaje si situatii atat de fucked up cum sunt uneori in The Black Company.

    1. avatar
      dreamingjewel says:

      N-ar fi mai bine să te pronunţi DUPĂ ce le citeşti pe amândouă? ŞI ASOIAF nu e graalul a nimic, dar eu nu-l judec pe Martin numai după ASOIAF care nici măcar nu e culmea creaţiei lui sau a ce poate el, e numai cea mai populară. (Dar are povestiri care sunt mult mai bune).

      Marron Shed – DA, Raven ok, aproximativ da, Lady e doar o abordare neobişnuită a acestui gen de personaj dar nu o simt reală (spre deosebire de Marron).

      1. avatar
        Assassin says:

        Eu n-am spus niciodata ca nu pierd ceva important daca nu citesc ASOIAF. Stiu cu ce se mananca respectiva serie mai bine decat crezi. Insa este imposibil ca „DUPA” sa imbratisez directia formularilor de genu’ „cel/cea mai”, explicite sau nu.

        Si daca n-am citit ASOIAF, nu inseamna ca n-am citit Martin. Si nu, n-am gasit nimic fabulos la el. Nu e un autor pe care il resping, insa nici nu e vreun scriitor pe care sa il caut febril. Oricum, daca are capodopere ascunse vederii mele, atunci e inevitabil ca intr-o buna zi sa raman impresionat.

        In plus, realitatea (recenta si prezenta) arata ca omu’ e depasit de propria sa creatie. Inteleg ca e posibil ca un scriitor sa nu poa’ termina o carte in cinci ani din diverse motive, absolut toate obiective. Da’ cand rescrii capitole, si nu o data, inseamna ca exista o problema. Una ce tine atat de talent, cat si de competenta.

      2. avatar
        dreamingjewel says:

        Nu ştiu cum e treaba cu talentul şi competenţa, aş zice că e o problemă legată de felul în care este Martin, care recunoaşte singur că este mai bun la început lucruri decât la terminatul lor. De exemplu, voia să scrie o serie de povestiri legate de magazinul Jala & Woo de unde cumpără personajul ăla regii nisipurilor dar nu a mai făcut-o şi exemplele ar putea continua. Când am citit asta în Dreamsongs am început să-mi fac griji serioase cu privire la ASOIAF. În concluzie, omul nu ar trebui să se apuce de proiecte lungi, căci e evident că se plictiseşte de ele.

    2. avatar
      dreamingjewel says:

      A, şi dacă vrei personaje mai „fucked up”, Erikson is the guy. Rhulad? Felisin? Silchas Ruin? Feather Witch? Tavore? Apsalar? Tot neamul T’Lan Imass? Ia alege de aici!
      Cook e mişto dacă vrei acţiune densă, abordare neconvenţională şi suspans cât cuprinde (şi cine nu vrea aşa ceva?) dar nici el nu e Graalul fantasy, dacă o fi vreun scriitor care să fie…

      1. avatar
        Assassin says:

        Multam de recomandari, Erikson va intra in colimator atunci cand intreaga serie va fi completa.

        La fel si ASOIAF – refuz sa citesc o serie incompleta si care, mai ales, are sanse tot mai mici sa fie terminata. Nu am niciun fel de prejudecati sau asteptari privind ASOIAF, insa timpu’ meu liber e mult prea pretios incat sa-l consum pe serii al caror final este cel putin incert, daca nu imposibil de luat in calcul.

      2. avatar
        dreamingjewel says:

        Păi eşti condamnat s-o cam citeşti, că a terminat de scris ultimul roman din serie (ultimul adică punct final, gata), care este acum la editură şi urmează să fie scos pe piaţă undeva prin iarnă (nu mai ştiu dacă în decembrie sau ianuarie). La Erikson mă refer, evident, nu la Martin.

    1. avatar
      dreamingjewel says:

      Păi da Erikson chiar a declarat că publicul n-are decât să facă bine să ţină pasul cu povestirea sau să citească altceva. Dar acest public el chiar şi-l satisface (eu fiind un exemplu). Nu sunt de acord însă că scrie personaje cu care să nu te simţi „sympathetic”… nu găsesc acum termenul în română: are cele mai multe personaje de care îmi pasă dintre toţi autorii pe care i-am citit. (Şi cele mai tari finaluri – brrr! când îmi amintesc de Deadhouse Gates – ăla final de infarct, frate!). Dar cronologia e atât de praf încât e greu să treci cu vederea, crede-mă, că nu doar l-am citit, ci l-am recitit).

      1. avatar
        dreamingjewel says:

        Trebuie citite în ordine publicării lor dar time line-ul oricum ai citi NU E ÎN ORDINE. Nu e vorba că e complicat, ci că nu e cum trebuie. Are erori. Mari. Păcat. Da tot îl iubesc pe Erikson.

    1. avatar
      dreamingjewel says:

      Sunt total de acord cu asta:

      The MAIN mistake, here, was made by the editor himself, who convinced Martin to split the book. If he had forced Martin to keep it as one book, and cut down the word count and superfluous storylines, AFFC could have been a worthy book, on par with the other three.

  4. avatar
    Assassin says:

    @dreamingjewel, stiu ca sunt destinat (nu condamnat :D) sa citesc Erikson, stiu ca acusica se termina seria principala, si mai stiu ca iti place foarte mult Erikson.

    Si ASOIAF va avea sansa ei, insa nu acu’. K.J. Parker and Gay Gavriel Kay – here I come 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *