Semnal editorial 796 + Fragment: Henrik Fexeus – Puzzle mortal

Titlu original: Pusselmakaren

Limba originală: suedeză

Traducere: Alin-Daniel Dragomir

ISBN: 978-606-40-3087-0

Format: 130 x 200 mm

448 pagini

Preț: 65 lei

Colecția Fiction Connection Thriller

Editura Trei

VOLUM DIN SERIA MEMENTO

„Nu doar un thriller, ci o explorare impresionantă a psihicului uman.” – IHUVUDETPAMALIN

Henrik Fexeus este un celebru scriitor și psiholog suedez, al cărui volum de debut, Arta de a citi gândurile, a devenit un succes internațional major, tradus în 35 de limbi și vândut în peste 1 milion de exemplare la nivel global.

După ce află adevărul despre copilăria sa, David încearcă să se împace cu amintirile nou descoperite. În același timp, își gestionează relația cu Florence, care este complicată de experiențele lor traumatizante. Când cariera ei este în pericol de a fi distrusă, iar David ajunge brusc persona non grata fără să înțeleagă de ce, devine clar că provocările din trecutul lui încă nu s-au încheiat.

În paralel, cineva apropiat primește amenințări dure, misterioase. David și Florence descoperă treptat că totul este manipulat de jucători care nu se vor opri de la nimic pentru a-și atinge scopul.

Aceeași intrigă plină de acțiune ca în Sacrificiul, care devine și mai incitantă, o adevărată aventură care te captivează. Nu te poți opri din citit! – @AGNETHAS_BOKTIPS

Ritm rapid de la început până la sfârșit, cu răsturnări de situație care te surprind constant. O carte care te mișcă și te fascinează în același timp. – @GULABOKHYLLAN

În lumea lui Fexeus, nimeni nu poate avea încredere în nimeni și nimic nu este ceea ce pare. – @MARIAS _BOCKER

HENRIK FEXEUS, psiholog de profesie, este unul dintre cei mai apreciați conferențiari suedezi. A realizat experimente psihologice spectaculoase la SVT și TV4 și a debutat în 2007 cu volumul

Arta de a citi gândurile (publicat în limba română la Editura Trei), vândut în peste un milion de exemplare și tradus în 35 de limbi. A debutat în literatură cu romanul The Lost, prima carte a trilogiei Final Illusion. La Editura Trei au mai apărut Manualul abilităţilor sociale superioare și Reload. Cum să-ți încarci bateriile: Arta recuperării inteligente (împreună cu Catharina Enblad), cele trei volume ale seriei Vincent și Mina, scrisă împreună cu Camilla Läckberg: Cutia, Cult și Miraj – în curs de adaptare pentru televiziune – precum și Sacrificiul, primul volum al seriei Memento. Seria Memento este în curs de adaptare pentru televiziune.

FRAGMENT

— Ce voia David?

Liv privește spre ușa deschisă, unde Sakura stă reze­mată de toc, cu brațele încrucișate. Poartă pijamaua de mătase roz, cea cu pisici, dar reușește să pară înfricoșător de hotărâtă. Trebuie să fie din cauza originii ei japoneze.

— Nimic special, răspunde Liv și închide ecranul lapto­pului de lângă ea, de pe pat. Avea nevoie doar de câteva sfaturi despre Photoshop.

Sakura clatină ușor din cap.

— Ce?

— Nu cred că trebuie să spui chiar totul într‑o relație, spune Sakura. Toți oamenii au secrete. Și poate că e bine să ai ceva doar al tău. Dar tu ai deja prea multe secrete față de mine, Liv. Nu mai avem nevoie de altele.

Liv se dă jos din pat și merge spre soția ei. Câteva fire de păr negru ca abanosul îi atârnă Sakurei pe față. Liv i le dă după ureche și o mângâie pe obraz.

— Hai să te întinzi, îi spune.

Dar Sakura se retrage din calea atingerii ei. Iar această mișcare o doare pe Liv mai tare decât orice cuvânt.

— Lasă‑mă, spune Sakura. Nu te‑am întrebat niciodată unde ai fost când întârzii de la ședințele tale foto. Pentru că am hotărât să am încredere în tine.

— Dar?

— Dar complici lucrurile. Și nu mai e vorba doar de mine și de tine. E vorba de mine, de tine și de Roy. Mă așteptam să înțelegi asta.

Liv simte un nod în gât. Știe că Sakura are dreptate. Dar știe și că ea este așa cum este. Încearcă să se schimbe, dar nu este de ajuns. Să încerci nu înseamnă nimic dacă nu duce și la o schimbare adevărată. Îi ia Sakurei faţa între palme. De data aceasta, nu se mai retrage.

— Știu, răspunde Liv. Sunt egoistă și nu gândesc cum trebuie. Mă comport de parcă totul ar fi doar despre mine. Dar lucrez la asta. Te iubesc! Știi asta, nu?

— Doar nu vreau să… Promite‑mi că nu e nimic peri­culos. Ultima oară când David te‑a băgat în ceva, era să mori. Dacă‑l lași pe Roy cu o singură mamă, te omor!

Liv râde și își sărută soția pe frunte. În același timp, vede în minte ultimele secunde din clipul lui David, se­cunda în care Urban sare. Și își dă seama că nu‑i poate promite Sakurei ceea ce‑și dorește. Dimpotrivă, este aproape sigură că, orice ar fi, e pe cale să se bage în ceva foarte periculos.

17 DECEMBRIE

Florence își trece mâna peste plăcuța pe care scrie „Tapper, Alho și Siöö“, așa cum face în fiecare dimineață, ca să‑și amintească să nu ia nimic de‑a gata înainte de a intra în birou. Gândul acesta este cu atât mai puternic astăzi. Nu poate fi sigură că numele ei va mai rămâne mult timp pe acea plăcuță.

Totuși consideră că nu a făcut nimic greșit. Sau cel puțin nimic foarte grav. Când a acceptat sarcina de la Ur­ban, relația ei cu David era foarte superficială. Iar Urban apelase în mod specific la ea, aproape în genunchi. De îndată ce a acceptat misiunea, a fost atentă să pună capăt acelui început de relație cu David. Și a respectat asta cât a fost nevoie.

În același timp, știe cât de fragilă pare apărarea ei. Mai ales după ce a citit hotărârile comisiei de disciplină în cazuri similare. Iar acum cel care îi oferise sarcina este mort. Pământul nu doar că i se clatină sub picioare, e doar o chestiune de timp până când se va deschide și o va înghiți cu totul.

Totuși, până când excluderea ei din barou devine un fapt, este hotărâtă să facă tot ceea ce poate pentru a ajunge la capătul firului în ceea ce privește Built by Jacobsson. Încă mai speră că urmele pe care le‑a găsit o vor ajuta să identifice pe cineva din Societate. De aceea pășește pe ușă încă de la 6:00 dimineaţa, cu două ceasuri înaintea orei la care colegele ei ajung de obicei.

În timp ce își scutură zăpada de pe pantofi și își pune încălțămintea de interior, aude vocea iritată a Jamelei. Pare că vorbește la telefon. Florence nu se poate abține din a ofta — azi chiar și‑ar fi dorit să fie singură acolo. In­tră în bucătărie și vede că aparatul Moccamaster este deja în funcțiune. Va dura ceva până cafeaua va fi gata. Se întoarce, trece pe lângă biroul Jamelei și îi face cu mâna. Jamela ridică un deget, de parcă ar vrea să‑i spună ceva, dar persoana de la celălalt capăt al firului nu pare dispusă să o lase să încheie conversația.

Florence îi arată cu degetul că intră la ea în birou. Se așază pe scaun și își freacă ochii de somn. Poate că ar trebui să‑și cumpere o minge din aceea mare de Pilates, pe care să stea. Probabil că este mai greu să fii obosit dacă trebuie să‑ți menții echilibrul tot timpul. Aruncă o privire în cana cu She‑Hulk de pe birou. Cafeaua de ieri este încă acolo. Clar începe să devină delăsătoare. Înainte să‑l cunoască pe David, nu și‑ar fi lăsat nicio­dată pe birou nici măcar o ceașcă de espresso după ce o folosea.

Când ridică privirea, o vede pe Jamela mergând pe coridor, înspre biroul ei. De obicei, se oprește în cadrul ușii și bate cu unghiile ei lungi în toc până îi atrage atenția. Dar nu și azi. Azi intră direct și închide ușa în urma ei. Și nu pare deloc bine dispusă. Florence deschide repede un sertar al biroului și bagă acolo cana pe jumă­tate plină.

— S‑a întâmplat ceva? întreabă ea. Alt client stresat de Crăciun?

Jamela își încrucișează brațele.

— Încă te mai vezi cu acel David Lund?

Florence ridică o sprânceană. Jamela și Anna fuse­seră extrem de implicate în viața ei de femeie singură și o susținuseră cu tot entuziasmul când se gândea să reînceapă să se vadă cu cineva. Dar acum tonul ei este clar ostil.

— Știi că mă văd cu David, răspunde Florence. De ce mă întrebi?

— Și ce părere ai despre… opiniile lui?

Florence își încrețește fruntea. Jamela nici măcar nu‑l întâlnise pe David. E adevărat că le povestise destule des­pre el, dar doar lucruri bune. Poate puțin superficiale. Poate că oftase din cauza a cât de tocilar era, dar poves­tise și apreciativ despre anumite… trăsături fizice. Nimic care să justifice furia pe care o arăta acum Jamela.

— Nu o să fiu niciodată de acord cu el că remake‑ul Planeta maimuțelor e cea mai importantă serie din istoria francizei, spune Florence. Dar, în rest, e destul de rezona­bil. Pentru un bărbat. Și are și un fund mișto!

Încearcă să râdă, dar Jamela îi aruncă o privire de gheață.

— Sunt suedeză, născută în Örebro. Dar părinții mei sunt din Uganda. Oameni ca David Lund… Sincer, nu înțeleg cum poți să te vezi cu cineva ca el. Credeam că te cunosc.

Confuzia trebuie să i se fi citit pe chip, pentru că Jamela se mai înmoaie puțin și scutură din cap.

— Chiar nu știi? o întreabă. Înțeleg că dragostea e oarbă, dar la tine pare și surdomută. La cât de deșteaptă ești, uneori pari foarte naivă.

— Stai puțin! Poți să te oprești din jignit și să‑mi explici ce vrei să spui? Ce ar trebui să știu?

Jamela îi trântește o revistă pe birou. Apoi se întoarce pe călcâie, deschide ușa și o trântește la plecare. Florence rămâne câteva secunde cu ochii la ușă, apoi ridică revista. E ultimul număr din Perspektiv, o publicație bilunară cu­noscută atât pentru reportajele sale serioase, cât și pentru obiceiul de a ataca diverse figuri publice din Suedia. Un fel de tabloid pentru intelectuali. Dacă‑și amintește bine, Hanna publicase câteva articole acolo. Pe copertă apare un fotbalist cunoscut și un titlu despre evaziune fiscală. Florence răsfoiește paginile. Un interviu cu un cercetă­tor despre economia globală. Un articol despre cum să trăiești mai ecologic. O investigație despre extremismul politic din Suedia, în care revista dezvăluie lideri care până acum reușiseră să rămână anonimi. Fotbalistul acela evazionist de pe copertă. Și așa mai departe. Nimic care să aibă legătură cu David sau care să explice comporta­mentul Jamelei.

Răsfoiește din nou. Deodată se oprește. Când vede poza, e ca și cum ar primi o palmă peste față.

O ratase prima oară. Dar ceea ce căuta nu era într‑un text. Era într‑o fotografie. Sunt mai multe persoane în imagine, într‑un context în care nu l‑ar fi plasat nici­odată pe David. Dar e clar că el este. David Lund stă în fața grupului și privește direct în obiectiv. Textul e formulat aproape ca o dezvăluire bombă și spune că re­vista, după luni de muncă, poate în sfârșit să identifice liderii ascunși ai mai multor mișcări politice extremiste din Suedia. Florence citește de mai multe ori legenda fotografiei, sperând că a înțeles greșit, dar textul nu se schimbă.

Liderul controversatei mișcări neonaziste Svensk Motfront a reușit până acum să rămână în afara luminii reflectoarelor, dar a fost surprins pentru scurt timp la o demonstrație din Salzburg, în primăvară. David Lund (35) locuiește în Vallentuna, la nord de Stockholm.

Se uită din nou la fotografie. David poartă aceeași uniformă ca ceilalți din imagine. Și, la fel ca ei, are brațul drept ridicat într‑un salut nazist.