Autor: Kristen Perrin
Titlu: Misterul crimei de la conac (2024)
Titlu original: How to Solve Your Own Murder (2024)
Serie: Castle Knoll Files I
Editură: Univers
Colecție: Trend
Traducător: Mirela-Mădălina Ionescu
Redactor: Mariana Pascaru
Nr. pagini: 416
Format: Trade Paperback, 13×20
Preț: 37,1 (53) lei
Nota Goodreads: 3,79 (104 254 note)
Carte ascultată pe Voxa, în lectura Cosminei Dobrotă
Premii: ALA Alex Award 2025
Nominalizări: Goodreads Choice Award Nominee for Mystery/Thriller 2024, RUSA CODES Reading List for Mystery 2025
Descrierea editurii: „E 1965 și adolescenta Frances Adams se află la un bâlci de țară împreună cu prietenele ei cele mai bune. Dar seara lui Frances ia o turnură amețitoare când o ghicitoare îi face o prezicere sinistră: într-o zi, Frances va fi victima unei crime. Frances își petrece toată viața încercând să rezolve o crimă care încă nu s-a petrecut, adunând informații compromițătoare despre fiecare om cu care are vreo legătură, ca să-și împiedice propriul sfârșit. Decenii în șir, nimeni nu o ia pe Frances în serios, până când, după ce au trecut aproape șaizeci de ani, Frances e găsită ucisă, exact cum spusese ea întotdeauna că se va întâmpla. În zilele noastre, Annie Adams e convocată la o întâlnire la vasta proprietate de la țară a bogatei și singuraticei ei strămătuși, Frances. Dar înainte să ajungă ea în pitorescul sat englezesc Castle Knoll, Frances moare. Annie e hotărâtă să-l prindă pe criminal, dar în urma obiceiului de o viață al lui Frances de a săpa după secrete și minciuni, se pare că fiecare dintre simpaticii și excentricii săteni ar putea avea un motiv ca s-o ucidă. Va reuși Annie să descâlcească în siguranță misterul sumbru din inima satului Castle Knoll, sau se va pune singură în calea unui criminal tot dezgropând trecutul? Pe măsură ce Annie se apropie de adevăr, dar și de pericol, începe să se teamă că ar putea moșteni mai degrabă soarta mătușii decât averea ei.”
E oare posibil ca o glumă, o farsă, o răstălmăcire a unei așa-zise profeții scornite de o ghicitoare la un bâlci să-ți modeleze viața, să ți-o modifice, să ți-o altereze, trimițându-te pe o pantă a paranoiei, aproape a delirului, să-ți inspire o asemenea teamă că vei muri conform acelei preziceri, astfel încât o viață întreagă tu să te ferești de pasăre, de fiică, de tot ce conținea respectiva prezicere? Și să te transformi într-o adevărată paranoică, într-o paria care toată viața vei pândi pericole și vei încerca să te ferești de ele? Se pare că da.
Sau cel puțin așa consideră adolescenta Frances Adams, victima acestei escrocherii de bâlci aparent nevinovate, dar care, vom vedea, va afecta nu doar viața ei, ci și pe ale multor altora. Pentru că puterea acestor aparente preziceri constă tocmai în exploatarea fricilor oamenilor, inspirându-le teamă și făcându-i să creadă că cel mai mic semn, cea mai vagă urmă de adeverire, de confirmare, duce automat la împlinirea ei. Astfel, temându-se că într-o bună zi ea va deveni victima unei crime – și țineți cont că întâmplarea cu ghicitoare a avut loc în 1965 -, Frances își va petrece toată viața încercând să rezolve propria crimă, o crimă care încă nu a avut loc, strângând informații despre toți cei care o înconjoară, în încercarea de-a se feri de răul suprem.
Facem un salt până în zilele noastre, decenii bune mai târziu, când strănepoata ei (de soră, nu de mamă), Annie Adams, scriitoare aspirantă încă nepublicată, se căznește să supraviețuiască de pe o zi pe alta alături de aproape celebra ei mamă, pictoriță gata să dea marea lovitură. Din senin, Annie este convocată pe vasta proprietate a lui Frances Adams de la țară, într-un sat englezesc desprins parcă din imaginile publicitare cu care sunt atrași turiștii. Acolo, Annie descoperă cu stupoare că a fost inclusă în testamentul strămătușii Frances și că, se pare, va moșteni casa de la Londra în care locuiește aproape ca o chiriașă alături de mama ei. Numai că acestui lucru i se împotrivesc rudele care se consideră mult mai îndreptățite să moștenească imensa avere a lui Frances.
Numai că, ce să vezi, exact când se duc toți, cu mic, cu mare să discute cu mătușa, profeția în sfârșit se împlinește: Frances este găsită moartă, aparent otrăvită printr-o metodă extrem de ingenioasă și de perversă – cu o doză serioasă de cucută, care i-a ajuns în organism prin niște ace minuscule înfipte în ghimpii trandafirilor pe care Frances i-a strâns între degete în spasmele morții. Deci totuși ghicitoarea a avut dreptate și, precum în celebra serie Final Destination, în care Moartea îi urmărește pe supraviețuitorii care i-au scăpat din gheare (tot în urma unui soi de prevestire, de viziune) pentru a-și încasa datoria, până la urmă a ajuns-o și pe Frances. Așadar, cine a ucis-o totuși pe Frances Adams și de ce? Pentru ca nu cumva străina Annie, căreia nu i se cuvenea nimic, din spusele rudelor mai apropiate ale lui Frances, să profite de o oportună crimă și să ia tocmai ea caimacul? Însă rezultatul autopsiei lui Frances Adams scoate la iveală o metodă criminală nu la fel de dramatică, dar poate la fel de ingenioasă: o doză mortală de vitamină. Și astfel romanul acesta mystery se transformă într-un cozy mystery ca la carte. Dar nu la fel de plin de umor cum ne-a obișnuit, de pildă, Richard Osman.
Tonul este mult mai serios, mai sobru, mai ales că avem de-a face nu cu o enigmă, ci cu două. Nu cu un singur și binecuvântat (dar, totodată, și foarte interesant) plan temporal, ci cu două: ancheta din prezent, în care detectiva de ocazie Annie Adams face echipă cu un detectiv adevărat, cu care colaborează de minune, în ciuda năzbâtiilor și-a pericolelor la care se expune nonșalant, fără să-și dea seama că un criminal ce a recurs la astfel de metode de-a ucide nu e chiar ușor de evitat cum e în filme sau în cărți, dar și continuarea aventurilor lui Frances Adams din trecut, în care tânăra trebuie să facă față nu doar acelei profeții care i-a schimbat viața, ci și trădărilor și matrapazlâcurilor din partea prietenilor cu care se înconjoară.
Un arc peste timp în care strămătușa caută din răsputeri să împiedice să se îndeplinească profeția, dar și să-și vadă de o viață destul de tumultuoasă, în timp ce de cealaltă parte strănepoata ei, Annie Adams, încearcă să rezolve prin propriile metode asasinarea mișelească a strămătușii sale bogate și excentrice. Ca într-un roman mystery care se respectă, rețeta funcționează și informațiile strecurate cu pipeta se adună și se combină perfect la final, însă autoarea apelează în cele din urmă și la un clișeu în care detectiva amatoare rămâne față în față cu… Ei, vă închipuiți cu cine, mai rămânea să fie singură într-o casă izolată și să i se termine și bateria la telefon sau să nu aibă semnal. Aerul de mister funcționează, personajele sunt vii și ba grețoase, ba ți se rupe inima de drama lor, iar noi cred că am mai câștigat încă o autoare interesantă de cozy mystery. Sunt curios cum va continua această serie, pentru că da, Misterul crimei de la conac (păcat că nu s-a găsit un titlu care să transpună mai fidel mult mai interesantul Cum să-ți rezolvi propria crimă) deschide o serie.
„În viitorul tău văd o mână de oase uscate. Agonia ta începe atunci când vei ține regina în palmă. Ferește-te de pasăre, pentru că o să te trădeze. Iar atunci nu va mai fi cale de întoarcere. Însă cheia dreptății este la fiice, s-o afli pe cea potrivită și s-o ții aproape. Toate semnele arată că vei fi ucisă.”
