Semnal editorial 532 – Una dintre cele mai bune lucrări non-ficționale ale lui Aldous Huxley: Diavolii din Loudun

În 1632, într-o comunitate de ursuline din orășelul Loudun încep să apară cazuri de pretinsă posedare demonică. Exorcizările publice practicate asupra călugărițelor stârnesc vâlvă și atrag o sumedenie de curioși din Franța și din străinătate. Denunțat de stareța Jeanne des Anges, care nu-i putuse ierta refuzul de a deveni duhovnicul mănăstirii, chipeșul preot Urbain Grandier e acuzat că, în înțelegere cu diavolul, le-ar fi sedus spiritual și sexual pe călugărițe. Spre nenorocul lui, Grandier, ambițios și lipsit de scrupule, își făcuse deja dușmani puternici, printre care însuși cardinalul Richelieu. Drept urmare, va fi condamnat, supus torturilor și ars pe rug pentru vrăjitorie. 

Deși mai puțin cunoscută decât alte cărți ale sale, Diavolii din Loudun, remarcabilă analiză a acestui scandal faimos în epocă, este considerată una dintre cele mai bune lucrări non-ficționale ale lui Aldous Huxley.

Diavolii din Loudun a apărut de curând la editura Polirom, în traducerea lui Iulian Bocai.

„Săptămânile următoare au fost o lungă orgie de dușmănie autorizată, de sperjur binecuvântat de Biserică, de ură și invidie care nu numai că nu erau reprimate, ci erau chiar răsplătite în mod oficial. Episcopul de Poitiers a publicat un avertisment, în care-l denunța pe Grandier și-i îndemna pe credincioși să ofere informații împotriva lui. Exortația a fost ascultată cu entuziasm. Laubardemont și secretarii săi au transcris volume întregi de bârfe răutăcioase. Cazul din 1630 a fost redeschis și toți martorii ce recunoscuseră că comiseseră sperjur jurau acum că minciunile de care se deziseseră erau adevărul adevărat. La aceste audieri preliminare Grandier n-a fost prezent în persoană și nici reprezentat de avocat. Laubardemont n-a permis apărării să-și prezinte cazul, iar când mama lui Grandier a protestat împotriva metodelor nedrepte și chiar ilegale care erau folosite, i-a rupt petițiile în față.” Citiţi mai multe fragmente în dosarul „Punktul săptămânii”, pe Lapunkt.ro.

Aldous Huxley (1894-1963) s-a născut în orașul englez Godalming, comitatul Surrey, într-o familie cu îndelungată tradiţie intelectuală. În 1908 și-a început studiile la Eton College, iar după o întrerupere de doi ani le-a continuat la Balliol College din Oxford. În 1916 a publicat prima sa carte, volumul de versuri Roata în flăcări (The Burning Wheel). Patru ani mai târziu, în 1920, i-a apărut un volum de povestiri, Limbo, urmat – la doar un an – de primul său roman, Galben de Crome. Minunata lume nouă, unul dintre romanele de referinţă ale secolului trecut, a fost publicat în 1932. În 1937, Huxley s-a mutat în Statele Unite împreună cu soţia și fiul. A locuit până la sfârșitul vieţii în sudul Californiei și în New Mexico, s-a apropiat de filosofia orientală și a scris o vreme scenarii de film. Tot aici a început să experimenteze drogurile psihedelice, relatându-și ulterior trăirile în faimosul eseu Porţile percepţiei (1954, sursa de inspiraţie pentru numele celebrei formaţii The Doors). A publicat de-a lungul vieţii numeroase romane, volume de povestiri, eseuri și poezii, scenarii de film și biografii, cărţi de filosofie, jurnale de călătorie și cărţi pentru copii, fiind considerat unul dintre cei mai reprezentativi și mai influenţi scriitori ai secolului XX. În 1959 a fost distins cu Premiul pentru Merit al Academiei Americane de Arte și Litere.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *