Nota Goodreads: 4.21 (10552 note)
Descrierea editurii: „Născut în mijlocul viscolului, orfan și, se pare, crescut de lupi, Weylyn Grey stârnește o curiozitate nemăsurată din partea tuturor celor care îl întâlnesc. Oamenii spun că odată ce Weylyn se avântură în lumea ta, ți-ai dori să nu mai plece. Însă ce îl face să fie atât de diferit? Cum de posedă abilitatea de a transforma viețile celorlalți? Cum de reușește să găsească ― și să creeze ― magie în orice lucru comun? Aceasta este istoria călătoriei lui Weylyn, povestită din perspectiva celor care l-au cunoscut, l-au iubit sau care au fost fermecați de el de-a lungul drumului său.”
Apar uneori cărți la noi, și nu sunt chiar puține, care trec nebăgate în seamă. Cărți care dincolo fac valuri, iar la noi nici măcar nu clintesc suprafața apei. Avem o piață de carte tare imprevizibilă, editorii fiind adevărați kamikaze și apelând adesea la instinct, la inspirație, la ghici, cum s-ar spune, când aleg să publice anumite titluri. De multe ori, cărți cu premii multe, cărți cu note mari sau care s-au vândut în milioane de exemplare pe afară, la noi au rămas, discret, în umbră. Ori au fost insuficient promovate, ori n-au sosit când trebuia, ori publicul nostru are alte gusturi decât publicul de peste hotare, ori… Și-aici îmi vine în minte cazul „Scurta și minunata viață a lui Oscar Wao”, de Junot Diaz, care a luat o căruță de premii (inclusiv Pulitzer și National Book Award) și este considerată de mulți cel mai bun roman apărut în mileniul trei. La noi… liniște și pace, discreție aproape totală și ape liniștite.
Dar de ajuns cu lamentările. Rolul cititorilor ca mine este și să atragă atenția asupra unor astfel de cărți, dacă se poate. Care le-au plăcut și despre care consideră că merită să scrie, ca să împingă lumea să le cumpere și să vorbească mai departe despre ele. Târziu, tare târziu, am ajuns la această mică bijuterie despre care ceva îmi spune că n-a rupt gura târgului la noi, căci n-am prea văzut-o des pe grupurile de cărți. Poate că dacă apărea odată cu ziarul, la chioșc, stăteam altfel de vorbă. Ea însă a apărut la dârza editură Herg Benet, care se încumetă, deși timid, să traducă și titluri SF sau fantasy sau horror, presupusul apanaj al editurilor Nemira (+ Armada) și Paladin. Cu nu foarte mult succes, din păcate, se pare, însă oamenii din spatele editurii se încăpățânează și insistă că publicul iubitor al acestor genuri poate fi educat să-și îndrepte ochii și într-acolo.
„Extraordinarele circumstanțe ale vieții lui Weylyn Grey”, de Ruth Emmie Lang este un basm modern spus prin prisma celor care l-au cunoscut pe… păi, pe extraordinarul Weylyn Grey. Băiat orfan, crescut de lupi în pădure, acesta are darul de-a isca sau potoli furtuni în funcție de dispoziția în care se află. Dacă e furios, începe să plouă sau să ningă, dacă e fericit și are motivația necesară, se poate lua în piept chiar și cu un uragan. În urma lui cresc flori, la propriu, dar oamenii se tem de el. De mic copil, a fost respins și alungat și nu și-a găsit nicăieri locul. A fost adoptat, dar apoi gonit, căci dacă ești bizar, neobișnuit sau altfel, în general, oamenii, slabi de înger și temători față de lucrurile pe care nu și le pot explica, pe care nu le pot accepta, te resping.
Așa a pățit Weylyn Grey toată viața. Singura care l-a acceptat în viața ei a fost Mary Penlore, un pic ciudățică și ea încă de mică, lucru absolut explicabil cu ajutorul traumei de a-și fi pierdut mama la o vârstă fragedă. Ea a fost singura care l-a acceptat pe Weylyn așa cum e el, cu calități și cu defecte, cu bune și cu rele, deși împrejurările i-au despărțit și i-au adus iar împreună, i-au despărțit iar și tot așa.
Un mod foarte ingenios de-a așterne povestea saltă calitatea acestui roman de debut, pe lângă înduioșătoarea poveste în sine: despre Weylyn Grey povestesc cei care l-au cunoscut, de când era mic și până ajunge, matur și cu barba de-un cot, încâlcită și plină de rămurele, să se retragă într-o casă părăsită din mijlocul pădurii, unde doar animalele îi sunt tovarăși (și al căror grai îl și înțelege, am uitat să menționez acest aspect), ca să încerce să-și regăsească sinele pierdut. Să se regăsească pe sine. Și să găsească iubirea. Sau s-o regăsească.
Morala, cum spuneam și pe Goodreads, e că nu trebuie să căutăm tot timpul explicații logice, științifice, plauzibile, pentru toate fenomenele pe care nu le putem înțelege. Există oameni pe pământ dăruiți (sau blestemați, ar spune ei) cu însușiri extraordinare. Un astfel de om este Weylyn Grey. Însă însușirile sale îl transformă într-un paria, multă lume socotindu-l nebun pentru că umblă însoțit de un porc cu un corn în frunte, despre care el însuși crede că stârnește și potolește furtuni. Morala este că ne e greu să acceptăm ce nu înțelegem, dar și că oamenii, chiar și cei mai bizari dintre ei (unii le-ar spune înzestrați), chiar și cei care cred că trebuie să fugă de lume și că e mai bine să rămână singuri, decât să le facă rău celor dragi, au nevoie de iubire, de acceptare și de înțelegere. Doar dacă nu cumva sunt psihopați, ceea ce nu e cazul cu Weylyn Grey.
O superbă poveste despre iubire, acceptare, respingere și înțelegere, despre cât poate suferi o ființă umană din cauza singurătății, chiar dacă natura îl primește cu brațele deschise și plantele și animalele nu-l resping și nu îl judecă, ci-l acceptă așa cum e, cu calități și cu defecte, și despre faptul că, oricât am nega noi, oricât de viteji și de independenți ne-am considera, avem nevoie de comunitate, avem nevoie de ființe asemănătoare cu noi, ca să ne raportăm la ceva. Combinație de basm modern și realism magic țesute peste o poveste puternic ancorată în trecutul recent al Americii, doldora de umor de calitate și de personaje diferite, dar care se aseamănă între ele prin următorul lucru: puternica impresie pe care o lasă asupra lor trecerea lui Weylyn Grey.
Mi-a facut o mare placere lectura acestei carti pe care am prezentat-o si am recomandat-o cu mult drag! Asa este, apar carti minunate care ar merita mult mai multa promovare.