Patrick Rothfuss – Trilogia Kingkiller Chronicle

The Name of The Wind – mi-am tot promis ca nu o sa mai incep serii neterminate, dar avalansa de recenzii atot-pozitive mi-a dat planul peste cap, asa ca am zis sa mai fac o exceptie… si ma bucur ca am facut-o – un bildunsgroman ce fura enorm de la Oliver Twist si Great Expectations (atmosfera, personaje, evolutia povestii), totul presarat si plasat intr-un mediu fantasy intunecat cu un sistem de magie pe cat de interesant, pe atat de ascuns de-a lungul romanului. Fantezia insa reprezinta doar mijlocul, nu scopul, e doar filtrul prin care se reda povestea, 95% din actiune fiind inradacinata in realitate, lupa se pune, si pe buna dreptate, pe acele incantatoare personaje care fac din schimbarea paginii un deliciu. Poate ca romanul nu e original, dar e un amalgam excelent ce face pentru o lectura extrem de placuta – am fulgerat prin cele 670pg trade paperback in mai putin de doua zile.

The Wise Man’s Fear – asteptat cu nerabdare din vara de cand am devorat primul volum, capitolul doi din saga Kvothe nu dezamageste. Se simte ca Pat a lucrat la el, totul e extrem de bine slefuit, continua in acelasi stil ca si pana acum, dar nitel imbunatatit. Inca fura cu nerusinare si repovesteste mituri si legende arhicunoscute, dar o face cu gravitas. Aventurile continua cum ne-am astepta si, din pacate, nu se indeparteaza prea mult de partile rele din prima carte, accentul inca mai cade pe Ambrose, Denna si Universitate, dar exista si o pauza de respiro – doua treimi din carte sunt petrecute in Severen. Pe cat de mult a distrat imprumutand de la Joss Whedon, pe atat de mult a enervat, defectele personajelor fiind dureros de evidente – omnipotenta si ochelarii de cal ai lui Kvothe, egoismul lui Denna, lipsa de profunzime a lui Will si Sim samd. Punand la socoteala si banalitatea prezentului din care povesteste, cartea are de recuperat. Sa speram ca finalul trilogiei va aduce mai mult decat pana acum.