Descrierea editurii: „Al nouălea roman cu Andrei Mladin. Externat după ce a scăpat de boală ca prin urechile acului, sătul de tot ce i s-a întâmplat de-a lungul timpului, dornic să-și găsească un refugiu, Andrei Mladin decide să se retragă în orașul copilăriei. Deghizat și folosind un nume de împrumut, Mladin ajunge în târgușorul unde constată că nu prea multe s-au schimbat. Mai rău, micul oraș nu e deloc o oază ocrotitoare. Pe lângă amintirea unor întâmplări nefericite din trecut pe care de-abia acum le înțelege cu adevărat, nici prezentul nu-l scutește de tracasări. În localitatea care pare amorțită de frig și ninsori încep să aibă loc crime deosebit de suspecte. Mladin nu poate rămâne indiferent și se implică în căutarea adevărului. Investigațiile îl ajută să lămurească și episoade nefaste din existența sa. Iar în Bucureștiul pe care l-a părăsit, o frumoasă și enigmatică franțuzoaică îl caută cu disperare…”
Blog tour nr. 48 (sau 5/2024): Un roman în care întâlnim un Andrei Mladin, vajnicul gazetar/detectiv al lui George Arion, peste care au trecut anii și încercările grele, în a noua sa aventură pe tărâmurile anchetelor detectivistice alambicate și rezolvate grație flerului și intuiției sale de om care-a văzut multe, dar și a culturii și insistenței sale formidabile.
Vine un moment în viața unui scriitor ajuns la o vârstă respectabilă când simte nevoia, cuprins poate de nostalgie, să-și poarte eroul pe care l-a trimis în atâtea și atâtea incursiuni periculoase, dar și aventuri frumoase, prin locurile său de baștină, făcându-l să revină la origini și să cutreiere locurile pe care odinioară le cunoștea ca-n palmă și care i-au modelat întrucâtva viața și poate chiar profesia, dar și, deopotrivă, personalitatea. Dar care acum, la fel ca oamenii, la fel ca eroul nostru, s-au schimbat și au devenit aproape imposibil de recunoscut.
Revenirea în orașul/satul natal este un laitmotiv des întâlnit în scrierile autorilor de ficțiune polițistă, și nici George Arion, cel mai respectat autor de astfel de scrieri de la noi, nu face tagma de rușine când abordează această temă, numai că el nu o apucă pe cărarea cea bine bătătorită a revenirii eroului în locurile natale pentru a porni, de pildă, pe urmele ucigașului care a făcut furori și-a provocat fiori cu ani în urmă, gonindu-l poate astfel pe erou pe alte meleaguri, nici nu abordează neapărat traumele care l-au purtat în cele din urmă pe acesta departe de locurile natale, lăsând poate afaceri neîncheiate și treburi nerezolvate.
În cazul de față avem, așadar, o nouă abordare: sătul de probleme, ajuns la o anumită vârstă și trecând peste o întâlnire aproape mortală, care l-a ținut două luni internat în spital, cu groaznicul SARS-Cov-2, Andrei Mladin iese frumușel pe poarta spitalului Matei Balș, retrage o sumă consistentă de bani de la un bancomat, se urcă în tren în Gara de Nord, deghizat să aducă a sărăntoc cu plete slinoase, și coboară în urbea B., orașul în care a copilărit. Dorește să-și piardă urma după patimile din spital, dar și în căutare de liniște. Dar cum zicala „A căzut din lac în puț” n-a fost inventată de pomană, în orașul B. nu-și găsește liniștea mult dorită, ci este întâmpinat de-un omuleț simpatic și nostalgic, un pensionar văduv a cărui colecție de scrieri proletcultiste numără vreo cinci mii de volume, care îl ademenește la el în gazdă și se oferă să-i țină de urât deghizatului Andi Malerdin, care însă numai de liniște nu are parte în târgușorul pe care nu-l mai recunoaște defel.
Căci s-au schimbat doar clădirile și aspectul străzilor, nu și oamenii. Tot mafioți, țicniți, hoți, imbecili și jecmănitori întâlnește pe oriunde apucă, tot șmenari, tâmpiți și duși cu pluta populează urbea copilăriei sale. E drept, nu mai trag vecinii cu urechea să vadă ce șoptesc părinții lui Andrei când cred că nu-i aude nimeni și nici colegi de muncă pârâcioși și invidioși, care sunt gata să distrugă o viață, să se suie pe cadavre, ca să-și atingă scopurile meschine, nu mai întâlnim, însă o serie de crime comise cu… praștia ajung să zguduie… să-i zicem liniștea unui orășel anost și lipsit de perspective, dar unde interesul rechinilor imobiliarelor e mai viu ca oricând. Și unde cluburile, adunările pestrițe sunt parcă mai numeroase ca oriunde altundeva.
Prilej pentru Andrei, care a rămas același detectiv cu nas fin și instinct de copoi, să caute sursa, motivul, autorul, să elucideze misterul, să rezolve enigma. Evenimentele relatate astfel, care de fapt s-au petrecut deja, se întrepătrund cu cele din prezent, în care Andrei a revenit în capitală și este aspru certat de prietenul său, Hara, Haralambie Necșulescu, care a avut și el parte de aventuri cât pentru o viață întreagă alături de tânăra doamnă din titlu, o franțuzoaică pe nume Juliette care se pare că adusese cu ea o scrisoare din partea bunicii ei, prietenă și colegă în copilărie cu însuși Andrei. Dar ce anume scria în scrisoare, cât și în ceea ce privește intențiile bunicii, care totuși putea să dea un telefon dacă voia să îi transmită ceva urgent lui Andrei Mladin, nu să trimită izmene pe călător… ei bine, asta rămâne încă o enigmă de rezolvat.
Scriere de bătrânețe? Așa pare. Sau nu. Thriller? Nu prea, căci este împănat cu amintiri din tinerețe și din aventurile precedente, motiv pentru care, dacă nu ai citit măcar câteva dintre aventurile lui Mladin, s-ar putea să nu te poți bucura pe deplin de lectură din cauza trimiterilor la volumele anterioare. Lectură care este un alt laitmotiv al scrierilor cu Mladin, practic, unde bibliotecile (aici avem două, cea a lui Adam Ramba, gazda lui Mladin din orașul B., dar și a lui Andrei Mladin) joacă și ele un rol destul de important. Iar cine a citit și Omul de zăpadă al lui Nesbø va avea un motiv de bucurie (să nu uităm că însuși autorul a recenzat un număr formidabil de romane de gen).
Cum ziceam, este inevitabil ca la un moment dat un autor de romane polițiste să nu-și poarte eroul înapoi la origini. Nu să-l trimită la origini, băgați de seamă, ci să-l poarte în aventuri de început, prilej de rememorări, de aduceri aminte, de întâmplări din trecut, de discuții cu părinții și prietenii, de evocat aventuri din alte vremuri, din alte timpuri, parcă de pe o altă planetă, despre care cititorii mai tineri au auzit poate doar în cărți. Așadar, o nouă aventură cu Andrei Mladin, hârșit, trecut prin multe, al cărui spirit de aventură încă nu s-a stins de tot, doar a mai pălit un picuț.
„Chiar și când stau jos genunchii îmi sunt varză.
Bătrânețea! O invenție a omului modern. Înainte se murea la treizeci de ani fără să suferi de reumatism.”
NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului Vizita tinerei doamne de George Arion. Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:
