Ecoul unui tată este un volum care vorbește deschis despre rolul tatălui, scris din două perspective: cea a psihoterapeutei Anca Nicoiu –Șuteu, care aduce literatura de specialitate, și cea a lui Virgil Ianțu, care aduce amintirile și exemplele personale.
„Sunt două voci în cartea asta. Una este a specialistului, a omului care desface mecanismele de parenting până la ultimele resorturi. Cealaltă este a vedetei TV, care a schimbat vioara şi corul pe platoul emisiunilor-concurs. Cei doi scriu articulat despre o «meserie» pentru care nu te pregăteşti în instituţii de profil, ci în viaţa de zi cu zi. Anca Nicoiu-Șuteu pune pe masă literatura de specialitate şi livrează chei de înţelegere a răspunderii parentale. Virgil Ianţu umblă în magazia cu amintiri şi exemple personale pe care le oferă cititorului. Împreună, cei doi articulează portretul-robot al părintelui comme il faut (era să spun «ideal», dar, după cum ştiţi, idealul nu există). Părintele acesta – în speţă, tatăl – e mereu pândit de capcane care se numesc instinct dominator, violenţă, temperament necontrolat, apetit punitiv, răzbunare prin copil pentru eşecurile personale, cocoloşire abuzivă sau atacare ciocănitorească a scoarţei (cerebrale) sau, altfel spus, pisălogeală. De fapt, ne spun Anca şi Virgil, părintele bun este cel care se educă înainte să educe. E cel care călăuzeşte, în loc să dicteze. E cel care acceptă greşeala copilului ca pe un lucru firesc, fără să vadă în ea o dramă sau un pericol.Experienţa lor conjugată pune sub ochii cititorului un ghid accesibil şi bine adus din condei, irigat de bună dispoziţie şi garnisit cu un strop de nostalgie şi câtevacristale de umor. Citindu-le cartea, nu te vei transforma peste noapte într-un părinte fără cusur. Dar vei accepta că nu te poţi prezenta în faţa copilului tău blindat de certitudini şi de conştiinţa propriei înţelepciuni. Şi vei începe să-ţi pui întrebări care invită la introspecţie. E puţin? N-aş zice.“ – Radu Paraschivescu
„Din păcate, nu există un curs intensiv care să te învețe să devii tată. Dar înveți pe parcurs și, mai ales, simți ce trebuie făcut. Rolul de tată nu este să ai toate răspunsurile, ci să fii acolo, zi după zi, astfel încât copilul tău să nu se îndoiască niciodată că este iubit. Copiii nu învață din ceea ce le spunem, ci din felul în care ne văd trăind. Asta e, poate, cea mai mare responsabilitate a unui tată. Un tată nu trebuie să fie perfect. Trebuie doar să fie prezent atunci când contează.“ – Răzvan Fodor
Virgil Ianțu este, înainte de toate, muzician. Majoritatea îl știe drept prezentator TV, cântăreț, actor sau „domnul cu emisiunea cu copiii“. Adevărul este că Virgil face extrem de multe lucruri, dar, cel mai important, este că are un dar aparte: adună oamenii împreună și mișcă lumi. Nu își pierde niciodată umorul, iar, prin felul său de a fi, face ca totul să pară simplu și firesc. În spatele scenei este tată de fată, lucru care l-a determinat să se apropie și să se implice în educația și viitorul tinerilor din România. Astăzi, alături de Anca, a scris o carte, tocmai pentru a sublinia rolul esențial pe care tatăl îl are în dezvoltarea unui copil. Despre prezență, implicare și grijă activă. Despre responsabilitatea, dar și despre frumusețea de a fi acolo, cu adevărat, pentru copilul tău.
Este autoarea cărții Jurnalul mamei – aventurile unei femei în primul an de maternitate, conceput pentru a sprijini femeile în tranziția către rolul de mamă. De asemenea, este coautoarea instrumentului Stil de viață sănătos, zi de zi, un caiet de lucru pentru însușirea unor noi obiceiuri, și a cardurilor proiective Conturul meu de femeie.
