Autor: Anders de la Motte
Titlu: Omul de sticlă (2025)
Titlu original: Glasmannen (2023)
Serie: Leo Asker II
Editură: Crime Scene Press
Traducător: Daniela Ionescu
Redactor: George Arion Jr.
Coperta: Mihail Coșulețu
Nr. pagini: 608
Format: Trade Paperback, 13×20
Preț: 32,5 (65) lei
Nota Goodreads: 3,89 (1 924 note)
Descrierea editurii: „Al doilea volum al seriei Leo Asker. Inspectorul Leonore „Leo” Asker tocmai s-a instalat ca șefă a Departamentului sufletelor pierdute, o unitate menită să ancheteze cazuri bizare, când tatăl ei o contactează după ani mulți de tăcere. Un cadavru fără ochi a fost găsit la ferma sa și, în calitate de suspect principal, bărbatul are nevoie disperată de ajutorul lui Leo. Dar este tatăl ei atât de nevinovat pe cât pretinde a fi sau doar încearcă să o atragă din nou în mrejele sale? Între timp, Martin Hill, profesorul de arhitectură și pasionatul explorator urban, se mută într-o casă izolată pentru a lucra la biografia celebrului om de afaceri Gunnar Irving, atras de faptul că legendara clădire conține un observator astronomic. Nu după mult timp, Hill descoperă că zona are mai multe povești de oferit, istorii despre lumini misterioase și cadavre mutilate. În timp ce Asker și Hill încearcă să găsească răspunsuri, Omul de Sticlă se ridică din adâncurile întunecate de unde numai el se poate întoarce.”
Anders de la Motte lovește din nou! Cu un mamut de 600 de pagini, dar care curge cu o asemenea viteză, încât nici nu-ți dai seama când au zburat paginile și ai ajuns la cele de final. Un final apoteotic, așa cum autorul suedez ne-a obișnuit deja din celălalt roman al seriei care o are în centru pe inspectoarea de poliție Leo Asker, un zdrahon de femeie expertă în arte marțiale, dar cu un trecut zbuciumat și plin de traume. Traume care, iată, se întorc să o bântuie și în acest volum doi al seriei care îi are în centru pe ea și pe profesorul și exploratorul urban Martin Hill, prietenul său din copilărie, alături de care a rezolvat bizarul și întortocheatul caz al Stăpânului Muntelui din volumul anterior.
De ce zic că trecutul se întoarce să o bântuie pe Leo? Pentru că acest volum doi începe la doar o săptămână de la încheierea cazului anterior, caz care pe Martin Hill l-a lăsat pe patul de spital, cu o rană de glonț la picior căpătată în lupta cu Stăpânul Muntelui, iar pe Jonas Hellman, fostul iubit al lui Leo Asker și cel care, după ce femeia a depus plângere pentru hărțuire împotriva lui, îi poartă sâmbetele de la Stockholm și până hăt, tocmai la Malmö, unde se petrece acțiunea acestor romane, ca să-i facă viața amară și să-și dezlănțuie poftele nocturne declanșate de singura femeie care a reușit să-i facă viața amară. Motiv pentru care acum Hellman, devenit între timp șef al diviziei de Infracțiuni Grave din cadrul poliției din Malmö după ce și-a însușit pe nedrept meritele rezolvării cazului Stăpânului Muntelui, încearcă să arunce în cârca tatălui lui Leo, Prepper-Prep, o crimă pe care nu el a comis-o.
Totul pleacă de la descoperirea unui cadavru la doi pași de poarta Fermei lui Prepper-Prep, casa și buncărul și curtea în care Prep așteaptă apocalipsa încă din copilăria lui Leo, acțiune care a culminat, când Leo a împlinit șaisprezece ani, cu aproape o catastrofă ce era să-i omoare pe amândoi. Dar Leo a scăpat cu o cicatrice pe braț (care o mănâncă și-o înțeapă ori de câte ori se află în legătură cu monstruosul ei tată), în timp ce Prep a orbit de un ochi și a rămas fără o mână. Iar acum Hellman, ca să se răzbune pe Leo, devenită între timp șefa Departamentului sufletelor pierdute, unitatea menită să ancheteze cazurile stranii cu care se confruntă poliția suedeză – și care pare alcătuită doar din polițiști trași de șefi pe linie moartă -, încearcă să-l acuze pe Prep de comiterea acelei crime din urmă cu mulți, mulți ani, pe vremea când el era în plină putere și avea un prieten constructor de instalații subterane. Pe urmele căruia pornește acum Leo, avertizată de tatăl ei că, în cazul în care poliția îi va bătea la poarta Fermei pentru a-l scoate din buncăr, se va lăsa cu o baie de sânge.
În tot acest timp, Martin Hill, aflat încă în convalescență și plin de dureri, este contactat de directoarea unei companii numite Alfacent pentru a scrie biografia tatălui ei, cel supranumit UFO-Gunnar. Acesta, Gunnar Irving, fondatorul companiei care se ocupă de echipamente medicale și are contracte inclusiv cu NASA, pretinde că-n urmă cu câteva decenii a întâlnit un OZN, de unde și supranumele pe care l-a adoptat, iar în urma acestei întâlniri i s-au dezvăluit de către ființele extraterestre câteva secrete care l-au ajutat să transforme complet și să ducă pe culmile succesului o companie falimentară, în fapt nebunia tatălui său, alt sonat ca și el, care-și dorea să dovedească faptul că sub insula de pe lacul din mijlocul proprietății sale s-ar fi prăbușit un meteorit. De unde și obsidianul care i-a îmbogățit și i-a transformat în unii dintre cei mai bogați și mai influenți oameni din Suedia.
Dar secretele pândesc la tot pasul, familia Irving e un fel de Familie Addams, că tot a revenit la modă, iar în scurt timp Martin Hill își dă seama că misterele care au înconjurat această familie, și despre care a scris chiar și el un episod în cartea sa, au totuși un sâmbure de adevăr. Iar accidentul celor doi tineri de la începutul poveștii noastre nu a fost chiar un accident. Dar în ce mod s-ar putea lega investigația lui pe proprietatea familiei Irving, unde este invitat pentru a se documenta ca să scrie biografia infamului proprietar, de cea a lui Leo Asker? Păi, încurcate sunt căile lui de la Motte, care ne oferă încă un thriller alert și plin de hățișuri, dar care, cum ziceam, se citește cu sufletul la gură.
O declarație de dragoste pentru poveștile SF care au încântat copilăria și tinerețea multor generații de cititori de-a lungul timpului, dar și o excelentă radiografie a ceea ce poate face puterea atunci când cade în mâinile unor oameni care nu doar că n-au absolut niciun simț al măsurii, ci nici vreo urmă de moralitate în ei, cei cu adevărat sociopați, care nu se dau în lături de la nimic atunci când vine vorba să-și pună în aplicare planurile nebunești. Iar aici pot să-l includ chiar și pe micuțul, dar și extrem de meschinul Jonas Hellman, întruchiparea misoginismului în formă pură și a abuzatorului care profită de poziție pentru a-și șicana și hărțui angajații aflați sub el. Și care transformă în misiunea vieții sale distrugerea celei care i s-a pus de-a curmezișul. O Leo Asker în mare formă, secrete din trecut care revin să bântuie încă o dată, savanți nebuni, angajați malefici ce ascultă nebunește de ordine, părinți care-și maltratează copiii, bărbați care-și dau soțiile și copiii afară din casă pentru a le face loc unora „mai buni”, un suflet chinuit și transformat în monstru și aceeași eternă întrebare: Oare suntem singuri în univers?
„[…] Un savant nebun a cărui obsesie provoacă moartea a trei oameni, o proprietate misterioasă, o companie salvată de un OZN. Tot felul de legende pe care Nova nu le vrea în cartea despre Alfacent. Dar cum le poate ignora, mai ales având în vedere ceea ce tocmai a descoperit? Să sară peste toate astea și să înceapă cu perioada în care Gunnar a venit la conducere? În cel mai rău caz, s-ar putea să fie nevoit să facă asta.”
NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a volumului Omul de sticlă de Anders de la Motte. Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare:
One thought on “Lecturi 458 (Blog tour nr. 118): Anders de la Motte – Omul de sticlă”