Lecturi 540: Ken Follett – Stonehenge. Cercul zilelor

Numele lui Ken Follett este strâns legat de marile reconstituiri istorice, iar în limba română bibliografia sa a fost publicată constant de-a lungul anilor la Editura RAO. Portofoliul autorului galez include celebra saga Kingsbridge – deschisă de romanul Stâlpii pământului și continuată cu O lume fără sfârșit, Și a fost seară, și a fost dimineață și Coloana de foc –, alături de Trilogia Secolului, alcătuită din Căderea uriașilor, Iarna lumii și Capătul veșniciei. Acestora li se adaugă thrillere istorice și contemporane precum Niciodată, O avere periculoasă sau Zbor periculos, marcând o prezență editorială de durată. Cu cel mai recent volum al său, scriitorul părăsește însă epocile medievale sau moderne pentru a coborî mult mai adânc în negura timpului.

Pentru cel mai proaspăt roman al său, intitulat Stonehenge. Cercul zilelor (Circle of Days), Ken Follett a ales o sursă de inspirație de o măreție aproape mitică: construirea celebrului ansamblu megalitic de pe Câmpia Salisbury. Fascinat de-a lungul întregii sale cariere de arhitectură și de modul în care marile monumente reflectă ambițiile spiritului uman, autorul s-a cufundat într-o cercetare arheologică meticuloasă asupra Neoliticului. Dincolo de enigmele tehnice legate de modul în care comunitățile preistorice au extras, cioplit și transportat blocuri uriașe de piatră fără unelte din metal sau roți, Follett a fost mânat de o întrebare esențială: cine au fost oamenii care au îndrăznit să viseze o astfel de construcție și ce forță interioară a reușit să unească triburi rivale pentru o lucrare titanică?

Povestea ne transpune cu mii de ani în urmă, într-o Britanie preistorică dominată de ritmurile aspre ale naturii, unde supraviețuirea depinde integral de succesiunea anotimpurilor, de roadele pământului și de fragilele alianțe dintre neamuri. Cadrul inițial e fixat la sărbătoarea solstițiului de vară, un moment sacru în care drumurile comunităților se intersectează. În această atmosferă de celebrare și speranță îl cunoaștem pe Seft, un tânăr și înzestrat miner care extrage cremene, animat nu doar de dorința de a-și croi un alt destin, ci și de mistuitoarea speranță de a o revedea pe Neen, tânăra la care se gândește neîncetat. Însă liniștea și bucuria comunităților sunt amenințate rapid de sosirea unei secete crunte, iar lupta disperată pentru resurse aprinde rapid flăcările neîncrederii, ale suspiciunii și ale urii între triburile Marii Câmpii.

Tensiunea atinge cote nebănuite atunci când Joia, sora lui Neen și o tânără preoteasă înzestrată cu o viziune mistică ieșită din comun, propune un proiect ce pare de-a dreptul imposibil pentru contemporanii săi. Ea își imaginează un monument cum nu a mai existat vreodată, un cerc uriaș alcătuit din megaliți de piatră, menit să servească drept sanctuar sacru și loc de comuniune capabil să unească toate neamurile dezbinate sub un singur cer. În ochii Joiei, piatra nu reprezintă doar un simplu material de construcție, ci un simbol al eternității și al păcii, o punte între pământ și divinitate. Însă transformarea unei viziuni spirituale într-o realitate palpabilă necesită eforturi supraomenești și o organizare titanică într-o lume măcinată de superstiții, foamete și frica de necunoscut.

În stilul său narativ inconfundabil, Ken Follett transformă șantierul de construcție al monumentului într-o arenă dramatică plină de conflicte personale, ambiții politice și trădări dureroase. Seft devine o piesă fundamentală în realizarea visului Joiei, punându-și la bătaie întreaga pricepere tehnică pentru extracția și fasonarea rocilor, dar și curajul de a proteja comunitatea. Pe măsură ce blocuri uriașe de piatră încep să fie urnite din loc, cititorul devine martorul unui efort colectiv colosal, unde fiecare centimetru cucerit se plătește cu sudoare, sânge și sacrificii enorme. Follett excelează în descrierea detaliilor pragmatice ale vieții din Epoca de Pietră, făcându-ne să simțim textura uneltelor din os și cremene, greutatea zdrobitoare a pietrelor și teroarea provocată de capriciile vremii.

Dincolo de valoarea sa ca roman istoric de aventuri, Stonehenge. Cercul zilelor e și o meditație profundă asupra condiției umane și a nevoii fundamentale de apartenență. La fel cum proceda în Stâlpii pământului cu catedralele gotice, Follett demonstrează și aici că marile sanctuare ale omenirii nu sunt ridicate doar din piatră, ci din credință, iubire și speranță. Volumul de față vorbește despre modul în care oamenii obișnuiți, care-și înfruntă temerile și limitările, pot realiza lucruri extraordinare atunci când sunt uniți de un ideal comun. În egală măsură, romanul explorează prețul uriaș pe care îl presupune schimbarea, modul în care orice vis de înnoire provoacă rezistența conservatoare a celor puternici și riscul de-a pierde totul în lupta cu fanatismul sau lăcomia.

Scris într-un stil extrem de fluent, alert și captivant, romanul beneficiază de o construcție impecabilă a personajelor, care depășesc cadrul schematic al preistoriei pentru a devenit figuri memorabile, încărcate de emoție și adevăr psihologic. Apărut la Editura RAO în colecția RAO Class, într-un format elegant și numărând peste 550 de pagini, volumul reprezintă o lectură aproape hipnotizantă, care confirmă încă o dată că marele scriitor Ken Follett e un povestitor fără egal. Stonehenge. Cercul zilelor este mai mult decât o reconstituire fictivă a unei enigme arheologice; e o celebrare a spiritului creator uman care sfidează trecerea veacurilor. Recomandată tuturor celor care iubesc ficțiunea istorică de anvergură și poveștile despre visători care schimbă lumea!

„— Le voi vorbi după Ritual. Le voi spune că aceasta este o misiune sfântă, ceva ce zeii vor ca noi să facem. Voi spune că este o prelungire a Ritualului și a celebrărilor celor care îl însoțesc, inclusiv a dezmățului. Le voi spune că vom cânta și vom dansa în timp ce mergem spre Valea Pietroasă. Le va plăcea ideea asta, în special celor tineri.”