Editura Litera și Asociația Caradja Cantacuzino vă invită joi, 10 septembrie, ora 18.00 , în curtea Palatului Cantacuzino, (Muzeul George Enescu, Calea Victoriei 141) la un eveniment cultural de excepție: lansarea volumului-eveniment Ecaterina Caradja Cantacuzino — O autobiografie.
Descendentă a unor familii nobiliare de seamă din România, figura Ecaterinei Cardja Cantacuzino este prea puțin cunoscută publicului din țara noastră. Vă așteptăm să redescoperim împreună destinul uneia dintre personalitățile remarcabile ale României secolului al XX-lea.
Volumul autobiografic pe care vi-l aducem în prim-plan apare pentru prima dată în limba română și este una dintre aparițiile editoriale de excepție ale toamnei literare din 2026. Publicarea acestei cărți are valoarea unui gest de restitutio — un omagiu adus deopotrivă Prințesei și publicului român, care va descoperi viața spectaculoasă a autoarei, marcată de copilăria la orfelinat, de două războaie mondiale, de ascensiunea și prăbușirea Uniunii Sovietice, de exilul în Statele Unite și de întoarcerea în țara natală. Prefața ediției este semnată de reputatul istoric Georgeta Filitti.
O poveste cinematografică, spectaculoasă, trăită de-a lungul unui secol. Povestea Prințesei Ecaterina Caradja este povestea femeii cunoscute drept „Îngerul din Ploiești”, care a ajutat peste 1.000 de aviatori americani în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și și-a dedicat o mare parte din viață copiilor orfani.
Lansarea volumului Ecaterina Caradja Cantacuzino. O autobiografie are loc într-un spațiu cu o semnificație aparte: Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei, locul în care Ecaterina a trăit până la căsătoria cu Constantin Caradja.
În cadrul lansării, despre carte, despre viața Ecaterinei Caradja Cantacuzino și despre moștenirea pe care a lăsat-o vor vorbi Georgeta Filitti, Damian Anfile și Ovidiu Neacșu. Moderatorul întâlnirii este Ioana Bâldea Constantinescu, director de comunicare și imagine al Editurii Litera. Gazdele serii sunt Brianna Caradja și Maximilien Caradja Johnson.
PROGRAMUL EVENIMENTULUI.
18:00 — Deschidere. Cuvânt de bun venit: Brianna Caradja și Maximilien Caradja Johnson
18:15 — Istoria Palatului Cantacuzino, prezentare de Ovidiu Neacșu
18:30 — Șezătoare în jurul memoriilor Ecaterinei Caradja: Georgeta Filitti, Damian Anfile și Maximilien Caradja Johnson
19:30 — Socializare & Sesiune autografe
20:00 — Mini-concert Zaraza: melodii și atmosfera Bucureștiului interbelic
Cumpără o carte. Salvează un conac.
Toate fondurile provenite din drepturile de autor vor fi folosite pentru restaurarea Conacului Ecaterinei Caradja de la Nedelea, județul Prahova, și pentru transformarea acestuia într-un muzeu.
Eveniment organizat de ONG Caradja Cantacuzino, în parteneriat cu Muzeul Național „George Enescu”. Carte publicată de Editura Litera.
PRINȚESA ECATERINA CARADJA CANTACUZINO (Ecaterina Olimpia Kretzulescu) s-a născut în București, pe 28 ianuarie 1893, ca descendentă pe linie maternă a familiei Cantacuzino, cu străvechi rădăcini aristocratice.
A fost fiica prințesei Irina Cantacuzino și a prințului Radu Kretzulescu. Părinții au divorțat când prințesa avea doar trei ani, vârstă la care micuța Ecaterina a fost răpită de tată și adusă într-un orfelinat din Anglia, unde a fost înscrisă sub un nume fals pentru ca mama ei să nu o mai găsească niciodată.
Irina Cantacuzino a încercat în zadar să-și regăsească fiica, în memoria căreia a construit o fundație pentru copii orfani, Leagănul „Sfânta Ecaterina“. Ecaterina a fost găsită la vârsta de 16 ani și redată familiei, fiind crescută și educată de bunicul său, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino, supranumit „Nababul“. A continuat activitatea filantropică a mamei sale la Leagănul „Sfânta Ecaterina“, care avea să devină cel mai mare orfelinat din România secolului trecut.
Totodată, a ajutat peste 1 000 de aviatori americani luați prizonieri în urma bombardamentelor de la Ploiești din august 1943, ceea ce i-a adus numele de „Îngerul de la Ploiești“. Pentru ajutorul dat piloților americani, în 1977 a primit Medalia de Onoare „George Washington“.
După instaurarea regimului comunist, a reușit să părăsească România în anul 1952 și a trăit în exil în SUA, până în 1990, când a revenit în țară. A ales să își trăiască ultimii ani în orfelinatul înființat de mama sa, unde a murit în 1993, la 100 de ani.
