Autor: Noelle W. Ihli
Titlu: Întreabă de Andrea (2025)
Titlu original: Ask for Andrea (2022)
Editură: Storia Books
Traducător: Laura Ciobanu
Redactor: Vlad Adăscăliței
Nr. pagini: 272
Format: Trade Paperback, 13×20
Preț: 44 (55) lei
Nota Goodreads: 4,08 (180 193 note)
Descrierea editurii: „Meghan, Brecia și Skye au un singur lucru în comun. Toate au fost ucise de același bărbat. Le-a vânat online — mai întâi, a fost burlacul eligibil, apoi a jucat rolul gentlemanului perfect. Fermecător și înarmat cu un zâmbet orbitor, a ascuns faptul că primele lui întâlniri se termină în morminte de mică adâncime. Până acum, a scăpat nepedepsit de trei ori pentru crimă. Cine l-ar putea împiedica să ucidă din nou? Femeile pe care le-a ucis. Meghan, Brecia și Skye au murit, dar nu au dispărut. Și nu se vor odihni până când nu vor găsi o cale să-l oprească. Bântuirea a început.”
Un thriller atipic. De ce spun atipic? Pentru că e suficient să citiți descrierea ca să înțelegeți că avem de-a face cu un thriller supranatural. Cu fantome. Despre cele trei tinere ucise de un criminal în serie, pe care le cunoaște printr-o aplicație de dating. Și exact așa și începe cartea, în forță, cu o fată ce se zbate să scape din strânsoarea eșarfei cu care o sugrumă monstrul în pădure, și crede că scapă, numai că, ce să vezi, cea care fuge de la locul faptei este fantoma ei, care nu mai gâfâie pentru că nu mai respiră.
De nicăieri pare să fi apărut acest thriller alert și înduioșător, cu aproape 200 000 de note pe Goodreads. Și au trecut deja trei ani de la el. Iar dacă ținem cont de algoritmul care înmulțește cu șapte numărul de note de pe Goodreads pentru a obține un număr aproximativ de exemplare vândute din cartea respectivă, ne dăm că seama că thrillerul acesta supranatural s-a vândut în aproape 1,5 milioane de exemplare. „Not good, not terrible”, cum ar spune unul dintre personajele mele favorite. Ba da, e very good. Să nu te numești James Patterson și să vinzi un milion și jumătate de exemplare dintr-un thriller cu fantome nu-i de colea.
Iar dacă citești povestea, înțelegi și de ce. Pentru că Noelle W. Ihli apelează nu doar la trucul cu fantoma din Ghost (chiar mă așteptam ca fetele să înceapă să se antreneze cu o fată-fantomă mai experimentată și să înceapă să-l bântuie de-a binelea pe James și cum altfel îl mai cheamă pe acest personaj detestabil ce pozează în tată de comitet și familist convins), ci recurge și la o multipov story, cum le place recenzentelor și recenzenților mai tineri să numească acest tip de poveste: aceea spusă din punctul de vedere al mai multor personaje, alternativ, pentru ca la final firele să se îmbine.
Așadar, avem trei personaje principale, trei tinere omorâte de un bărbat care ziua pozează în tată și soț devotat (are o soție care tremură de frică atunci când îl vede, numai că e prea oarbă și prea îngrozită de el ca să-l ia vreodată la întrebări – până când în joc e soarta celor două fetițe ca niște îngerași ale lor -, și două fetițe blondine și scumpici foc, care, în naivitatea lor, încearcă tot ce le stă în putință să îi între în grații unui psihopat maltratat în copilărie – ei, aici i-aș scădea din notă pentru modul facil și leneș în care autoarea a ales să rezolve rădăcina traumelor care duc mai târziu la transformarea psihopatului în monstru – și care abia se abține să-și păstreze cumpătul și să nu le strângă și pe ele de gât). Tinerele sunt, în ordinea uciderii lor, Meghan, cea mai în vârstă și, în pofida vârstei, și cea mai naivă, ucisă în pădure după ce-a plecat cu fermecătorul prinț pe care l-a cunoscut pe aplicația de dating MatchStrike, Brecia, ucisă la ea în curte cu șnurul unui prelungitor, și Skye, ucisă tot în pădure, după ce-a plecat cu el la finalul programului cafenelei în care ea lucra și unde s-a întâlnit cu el.
Meghan a fost omorâtă acum un an și cadavrul i-a fost abandonat în pădure, unde a rămas să putrezească vreme de aproape un an, până când, cu ajutorul șoaptelor și a hotărârii nestrămutate a unei detective ambițioase, a fost descoperită, ceea ce duce și la pornirea unei anchete pentru depistarea unui asasin. Brecia a fost omorâtă la ea în curte, seara, în urmă cu doi, după ce îndrăznise, în urmă cu mai multe luni, să renunțe la farmecele de mucava ale necunoscutului cu care și-a dat seama că nu se potrivește, drept pentru care plătește cu viața pentru o asemenea insultă, în timp ce Skye, cea mai tinerică, fiică de imigranți din El Salvador, pare cea mai nevinovată dintre toți și produce și cel mai mare impact asupra celor care rămân în urmă.
Deși pare o poveste horror, având fantome care încep să bântuie, oroarea cea mare provine tocmai dinspre răul cel mai rău și cât se poate de real: monstrul, bau-baul care ziua e om de casă și familist, iar noaptea își dă întâlniri prin baruri cu femei cunoscute pe o aplicație de dating, după care le toarnă Rohypnol în băuturi (drogul violului, cum mai e denumit el) și ori le violează inconștiente, ori pur și simplu le duce cu mașina în pădure și le sugrumă, abandonându-le cadavrele în locuri izolate, pentru ca probele să nu ducă taman la el. Deși începe foarte bine și se continuă și mai bine, poveștile fetelor având darul să te facă să te apropii de ele și să simți o uriașă compasiune și milă pentru destinele lor curmate prea devreme și pentru durerea și suferința pe care o lasă în urmă în inimile celor care le pierd, povestea principală pare să se înfunde la un moment dat după ce monstrul, încolțit de-a binelea și fără șanse de scăpare, își dă seama că trebuie să facă o alegere dureroasă, dar necesară până la urmă. Moment în care thrillerul mystery se transformă într-o adevărată goană pentru supraviețuire în sălbăticie.
Iar aici intervine încă o dată acel punct dincolo de care nu mai există cale de întoarcere, în care calculul rece transmite un singur lucru: ori așa, ori așa. Ori până la capăt, ori renunți. Iar monștrii, psihopații pentru care ființele umane nu contează nici măcar cât o ceapă degerată, nici măcar carnea din carnea ta și sângele din sângele tău, nu au cum să simtă milă când își văd pielea pusă în pericol. Povestea se citește ușor și te prinde de la primele pagini. Fetele au darul să te facă să le placi, deși inițial le cerți pentru naivitatea cu care pică în mrejele unui necunoscut arătos și cu cuvintele la el, numai că apoi ele se transformă și, atât din dorința de răzbunare, cât și din aceea de a li se face dreptate și a le oferi celor dragi rămași în urmă o încheiere și o alinare, încep să ia decizii ca să ajute la găsirea lor și rezolvarea cazurilor care altminteri le-ar fi luat autorităților ani și ani pentru a le rezolva.
„Mi-am dat seama pentru prima oară că sunt moartă așa cum își dă seama cineva că visează. Numai că de-a-ndoaselea. Pentru că visul urât era real.”
NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a volumului Întreabă de Andrea de Noelle W. Ihli. Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare:
One thought on “Lecturi 463 (Blog tour nr. 123): Noelle W. Ihli – Întreabă de Andrea”