Premii: Goodreads Choice Award for Horror 2021
Nominalizări: Bram Stoker Award Nominee for Best Novel 2021, Dragon Awards 2021, Locus Awards for Horror Novel 2022
Nota Goodreads: 3,53 (133 113 note)
Descrierea editurii: „În filmele de groază, supraviețuitoarea este cea care rămâne în picioare atunci când apare genericul de final. Cea care s-a luptat, l-a învins pe ucigaș și apoi și-a răzbunat prietenii. Cea care iese plină de sânge, dar învingătoare. Însă după ce sunetele sirenelor mașinilor de poliție se estompează și publicul merge mai departe, ce se întâmplă cu ea? Lynnette Tarkington este o astfel de supraviețuitoare. În urmă cu douăzeci și doi de ani, ea a scăpat dintr-un masacru, iar acel moment i-a definit fiecare zi ce a urmat. Timp de peste un deceniu, ea s-a întâlnit cu alte cinci femei asemeni ei și cu terapeuta lor, într-un grup de sprijin pentru cele care au supraviețuit inimaginabilului, refăcându-și viața bucățică cu bucățică. Până la o ședință de la care una dintre ele lipsește, iar cele mai mari temeri ale lui Lynnette devin realitate: cineva știe despre grup și este hotărât să le dezintegreze viețile din nou. Bucățică cu bucățică. Dar puterea supraviețuitoarelor stă în faptul că acum se au una pe cealaltă și, indiferent cât de mici le sunt șansele, cât de întunecată este noaptea, cât de ascuțit este cuțitul, ele vor lupta până la capăt.”
Grady Hendrix dă de pământ cu stereotipurile legate de cărțile și filmele cu criminali în serie și nu doar că le disecă originile, le arată defectele și avantajele și le analizează pe îndelete, ci merge și mai departe și încearcă să analizeze consecințele faptelor oribile descrise în acest gen de cultură și își propune nu doar un deznodământ al acestui gen de povești, ci și să ridice un pic cortina după ce s-a așternut liniștea – bun, bun, zice el, gata criminalul a fost omorât de către eroina cea improbabilă într-un ultim act disperat din partea ei, printr-o ultimă sforțare, dar ce se întâmplă mai apoi cu eroina? Ce se întâmplă cu cei care supraviețuiesc? Cum trece ea peste traumă? Mai important, trece ea este traumă?
Evident că nu, dacă e să ne luăm după ce se întâmplă chiar la prima întâlnire a Grupului Supraviețuitoarelor la care participăm și noi prin intermediul eroinei principale a acestei povești, Lynette Tarkington, a cărei poveste horror inițială bineînțeles că ne ridică părul măciucă în cap și a cărei poveste de după, de după ce i-a supraviețuit masacrului, aproape că nu este cu nimic nici ea mai prejos. Pentru că, vedeți voi, totul are un preț, inclusiv supraviețuirea după ce-ai trecut prin niște chestii oribile, și în pofida lor ai reușit nu doar să scapi cu viață (deși cu mințile serios zdruncinate), ci și să încerci să-ți croiești un oarecare viitor.
Avem, așadar, șase supraviețuitoare, pe Lynette Tarkington, Marylin Torres, Adrienne Butler, Dani Shipman, Heather DeLuca și Julia Campbell. Toate au trecut prin momente îngrozitoare, au fost martore ale unor măceluri lipsite de sens, când bărbați sau tineri pe care nu-i credeai în stare de asemenea fapte au luat-o razna și au intrat în case sau au pătruns în tabere de tineri și au început să omoare în stânga și-n dreapta, fără discernământ. Toate au reușit să supraviețuiască și, mai mult, să-i omoare pe criminali. Toate, mai puțin Lynette, în a cărei casă liniștită a pătruns un tânăr chiar în timp ce ea încerca să-și cunoască mai îndeaproape iubitul și tânărul acela a înfipt-o pe ea în niște coarne de cerb de pe perete, crezând că astfel a omorât-0, apoi i-a ucis iubitul, sora și părinții care tocmai se întorseseră de la o întâlnire prin care încercau să-și repare căsnicia aflată pe ducă (prilej de mari regrete din partea lui Lynette pentru că nu a mai apucat să afle dacă părinții ei s-au împăcat sau nu). Însă supliciul lui Lynette nu s-a terminat acolo, căci, după ce a fost salvată de un polițist (iar apoi s-a angajat într-o relație nu chiar sănătoasă cu acest polițist mult mai în vârstă decât ea, dar ce-i aia traumă, profitare cu nerușinare de slăbiciunea unei supraviețuitoare vulnerabile etc.?), s-a trezit la spital cu fratele criminalului inițial, unde și acesta a dezlănțuit un adevărat pandemonium.
Dar fiecare dintre membrele grupului a supraviețuit cum a putut și și-a revenit în măsura în care a reușit. Unele au devenit femei de succes, măritându-se sau nu cu indivizi bogați, altele s-au dedicat unor opere de binefacere, altele și-au văzut liniștite de viețile lor și s-au căsătorit cu persoanele iubite și se ocupă, de pildă, de o fermă de cai, cert este că fiecare a mers mai departe, iar ca să se ajute reciproc și ca să fie ajutate, se întâlnesc periodic într-un subsol, sub oblăduirea psihologei Carol Elliott (ai cărei fii nu par chiar întregi la cap), alcătuind astfel Clubul Supraviețuitoarelor.
Numai că această întâlnire este deosebit de tensionată, întrucât mai fiecare își spune păsul, își descarcă sufletul și ajunge să spună cam ce gândește de fapt despre fiecare dintre cealaltă supraviețuitoare, ieșind astfel la iveală că nu doar că aceste întâlniri nu le fac plăcere, ci chiar că vor să se retragă din acest Grup al Supraviețuitoarelor. Un grup secret… Însă atunci când una dintre ele este omorâtă, Lynette se vede nevoită să ia măsuri, ea fiind, vezi bine, cea mai pregătită să supraviețuiască. Pentru că ea a dus supraviețuirea la alt nivel, preschimbându-se într-o adevărată paranoică și transformându-și casa într-o adevărată fortăreață, împănată de arme, de ascunzători pentru bani, construindu-și identități multiple și perfect pregătită pentru inimaginabil: ca ucigașul sau ucigașii, ori fanaticii, admiratorii ucigașilor în serie, tot soiul de psihopați sau obsedați să le găsească pe Supraviețuitoare și să îndeplinească voia… criminalilor inițiali, să le desăvârșească operele malefice.
Ce este remarcabil la acest volum horror alambicat și complicat, plin de referințe obscure la filme inventate – pentru că bineînțeles că Supraviețuitoarelor au devenit celebrități și despre ele s-au scris cărți, s-au făcut filme, emisiuni, au devenit un soi de bunuri publice, doar se știe că sexul și crima vând cel mai bine -, la documentare, discuții pe Reddit, decupaje din interogatorii, dosare, reviste, scrisori personale și multe alte, este că nu știi niciodată încotro se îndreaptă. În cazul unui horror clasic știm bine încotro se îndreaptă povestea, cu mici excepții, desigur. Măiestria și talentul lui Hendrix rezidă însă în imprevizibilitatea acțiunilor personajului său, pe unde-l poartă soarta, nebunia, psihopatia, a lui sau a celor care-l urmăresc.
Practic nu știi deloc de la un capitol la altul încotro te vor purta aventurile sale, dacă va merge să o salveze de la azil pe soția aflată pe moarte a unei Supraviețuitoare, dacă va lua ostatic pe cineva, dacă se va lupta ca o fiară să-și salveze planta în ghiveci, pe Supra, sau dacă nu cumva va nimeri în casa unor psihopați din mijlocul unei păduri, unde tenebrele minții umane și-au dat frâu liber imaginației și s-au dezlănțuit în toată grozăvia lor.
„- Sunt foarte mândră de tine, îmi spune ea peste umăr. Vezi tu, Dani este atleta. Heather este alcoolica și drogata, Julia e tocilara, Marilyn e curva, scuze, dar a fost măritată de două ori, Adrienne a fost majoreta, pentru că v-a încurajat mereu. Și el vă atacă una după alta, iar pe tine te va lăsa la urmă. Vei ajunge ultima finalistă dintre finaliste. […]
– Tot nu înțelegi la ce anume folosesc monștrii? mă întreabă ea. Sunt cei care păzesc întotdeauna comorile, dar nu trebuie neapărat să fie vorba despre o comoară în sensul concret. Poate fi vorba despre cunoaștere, despre transcendență. În labirintul Minotaurului se află ceva extrem de prețios: un volum impresionant de cunoștințe. Fiecare dintre noi avem câte un monstru de înfruntat, un monstru al cărui scop este să ne pună la încercare propriile slăbiciuni. Și, la final, ne ucid. Dar nu este vorba despre o moarte propriu-zisă, ci de încheierea acestei etape a vieții și începerea alteia. Moartea este vestitoarea transformării, iar aceasta prefațează o nouă viață. Nu, naiba să te ia! Nu vreau să upgradez la OS 10.6!” (p. 276)
