Premii: Crimetime 2020 pentru debut
Nota Goodreads: 3,91 (980 note)
Descrierea editurii: „Agentul american de origine suedeză John Adderley se trezește pe un pat de spital în Baltimore. A fost împușcat de mai multe ori și știe că e norocos să mai fie în viață. Însă la numai câteva paturi de el zace bărbatul care cu numai douăzeci și patru de ore înainte îi ținuse pistolul la cap. Cu zece ani în urmă, în Karlstad, în Suedia, adolescenta Emelie, unica moștenitoare a imperiului de modă AckWe, a dispărut fără urmă. Părinții ei cred că a fost răpită. Când polițiștii descoperă sânge pe o stâncă din apropierea casei, îl arestează pe un adolescent din partea săracă a orașului. Cadavrul nu e găsit, iar el nu poate fi pus sub acuzare. Cazul ajunge în prezent pe mâinile lui John Adderley. Deși trebuie să depună mărturie împotriva cartelului de droguri în care a fost infiltrat și intră în programul de protecție a martorilor, John cere să fie transferat la Karlstad. Cunoscând Suedia, pornește ancheta alături de polițiștii din localitate. Dar știe că traficanții din cartel au pus un preț pe capul lui. Iar pedeapsa pentru trădare este moartea.”
Doi părinți îndurerați de dispariția inexplicabilă a fiicei lor și un agent FBI sub acoperire care se trezește pe un pat de spital din Baltimore fără să știe prea clar ce s-a întâmplat cu el. Zece ani între aceste întâmplări. Fata, Emelie Bjurwall, fiica lui Heimer și a Sisselei, dispare în 2009, în timp ce, în 2019, agentul FBI de origine suedeză John Adderley tocmai a scăpat ca prin urechile acului de la a fi executat de traficanții de droguri nigerieni în a căror organizație s-a infiltrat. Ce leagă aceste două întâmplări una de alta?
John Adderley a copilărit până la doisprezece ani în orașul suedez Karlstad, aflat la marginea unui imens lac, de unde a fost luat de tatăl său și dus în America după ce acesta a descoperit că mama lui John făcuse un copil cu un alt bărbat. A urmat o nouă viața pentru micul John, dureros despărțit de frățiorul mai mic, Billy, rămas în Suedia, însă mama celor doi nu a uitat că are un fiu peste ocean care, culmea, mai este și polițist. Săraci lipiți, devin un soi de paria ai orașului după ce dispare Emelie Bjurwall, iar în locul în care dispare fata, pe niște stânci de pe malul lacului, sunt descoperite atât sângele ei, cât și spermă care se dovedește că îi aparține tânărului Billy. Billy este arestat imediat, însă cum cadavrul fetei nu e de găsit, este eliberat. Pata însă rămâne și toți îi vor face viața amară lui Billy, cu toate că nu va fi niciodată acuzat.
Acum mama lui John și a lui Billy, alcoolică și cu mințile duse pe coclauri, tocmai a suferit un atac cerebral și este internată într-un azi. Nu și-a uitat însă fiul din America și, mai ales, nu a uitat că acesta e polițist. Și dintr-un distorsionat simț al instinctului de mamă, deși a mai fost o dată refuzată de John, femeia îi scrie cerându-i să se întoarcă în Suedia pentru că este pe moarte și dorește ca John să rezolve misteriosul caz al dispariției lui Emelie, dar, mai cu seamă, să-l absolve de vină pe fiul cel mic, pe Billy, care, cu toate că nu a putut să explice proba găsită la aparentul loc al faptei, a susținut tot timpul că e nevinovat.
Iar John, în pofida faptului că intră în programul de protecție a martorilor condus de FBI și, mai ales acum, ar trebui să rupă definitiv orice legătură cu trecutul, în pofida faptului că nu simte că îi e dator cu nimic mamei sale, se hotărăște totuși că trebuie să-și ajute fratele și se întoarce în orașul natal. Își schimbă numele pentru toți ceilalți, este acceptat în echipa de anchetă care a redeschis cazul dispariției lui Emelie Bjurwall, trece pe la azilul unde îi era internată mama, apoi pe acasă pe la Billy, și, deși ar fi trebuit să-și țină capul la cutie pentru a nu fi deconspirat și a-i lua urma răzbunătorii traficanți nigerieni, parcă încearcă dinadins să-și trădeze adevărata identitate. Însă pentru el cel mai mult contează să rezolve cazul, chiar dacă asta ar însemna să-și acuze fratele de crimă.
Iar ceea ce o mulțime de polițiști n-au reușit în zece ani, el reușește în doar o săptămână: să descopere cadavrul lui Emelie, într-o pădure, îngropat la rădăcina unui pin. Iar de aici o ia la vale bolovanul. Pentru că dacă ai cadavru, poți și acuza suspectul a cărui probă l-a plasat la locul unde se pare că s-a descoperit sângele victimei. Însă milionarul John, care, în pofida celor douăzeci de milioane de dolari moștenite de la întreprinzătorul său tată, continuă să-și exercite (dintr-un bizar simț al datoriei față de cetățeni și, poate, față de el însuși) meseria de polițist, în loc de a-și urma visul de-a picta sau (mă gândesc eu) să se retragă pe o insulă însorită, lucrează pe două fronturi: pe de o parte, reușește să-și acuze fratele descoperind cadavrul, dar pe de alta o angajează pe cea mai detestată avocată din zonă pentru a-l apăra pe acesta. Și tot el, John, îi sugerează avocatei să ceară să fie repetate testele făcute la momentul dispariției lui Emelie. Și, șoc! Proba de spermă de atunci nu îi aparținea lui Billy, ci altcuiva. Așa că acesta este eliberat. Deci se reia totul de la zero.
În paralel cu teribil de întunecatul caz de crimă pe care John încearcă să-l rezolve alături de o polițistă trecută prin ciur și prin dârmon venită de la Stockholm, cu toate că John fusese nevoit inițial să se retragă din anchetă după ce i se descoperise adevărata identitate și ieșise la iveală conflictul de interese, se desfășoară ciudata poveste a părinților lui Emelie: bogata moștenitoare a imperiului hainelor AckWe, Sissela Bjurwall, și Heimer, mare pasionat de alergări și obsedat colecționar de vinuri extrem de scumpe, pe care dispariția fiicei lor i-a transformat profund, cum era și normal. El s-a închis în sine, ea s-a retras în muncă. El n-a putut trece niciodată peste dispariția fiicei iubite, ea a încercat să își refacă viața și să se ocupe de afacerea familiei. Amândoi erau însă vinovați de depresia profundă care le afecta fiica și pe care ei o puneau doar pe seama stresului provocat de examenele grele de la Facultatea de business la care o trimiseseră, curmându-i visul de-a deveni jucătoare de Counter Strike de talie mondială și făcând-o să se retragă într-o viață promiscuă, drogându-se, chiar prostituându-se, mințindu-și și înșelându-și părinții, în timp ce aceștia credeau că totul e bine și frumos cu fiica lor după internarea la dezintoxicare.
Ei bine, nu, nu era totul bine și frumos în viața fiicei lor, numai că ei erau prea orbi ca să vadă simptomele. Nici măcar tatuajul cu bucket listul de pe brațul fiicei lor nu le-a ridicat semne de întrebare (abia spre final am înțeles de unde vine și titlul cărții – Ultima viață -, după o dureroasă și deprimantă discuție dintre John și fosta prietenă și parteneră de bărbați și doze a lui Emelie), ei trezindu-se din amorțeală și scăpând de vălul de pe ochi abia după ce fiica lor nu s-a mai întors deloc acasă. Și poate că ar fi continuat să-și vadă de viețile lor dacă n-ar fi apărut John ca să răscolească trecutul și să înceapă să facă săpături în stilul caracteristic: agresiv, nesăbuit, insistent, dar determinat și mânat de un sentiment în privința căruia nici măcar el însuși nu este pe deplin lămurit: vrea să-și absolve fratele de vină, vrea să se revanșeze pentru anii în care a lipsit din viața acestuia și-n care nu i-a dat măcar un telefon, vrea să croiască un viitor mai luminos pentru nepoata sa, fiica lui Billy, vrea să aducă pace în sufletele unor părinți aparent sfâșiați de durerea pierderii unicei fiice? Vrea el însuși să reușească să treacă peste atacurile de panică ce-l fac să paralizeze cu totul exact când trebuie să se urnească, să se pună în mișcare, să treacă la fapte, să tragă cu arma, să apeleze la antrenamentul de fost agent FBI?
Ultima viață este un roman nu bun, ci aproape excepțional. În pofida lungimii (peste cinci sute de pagini pline de detalii – eu aș mai fi scurtat un pic povestea lui Heimer, dar poate e doar o chestie de gust personal) și a unor mici scăpări pe care le pun pe seama faptului că este totuși un roman de debut (premiat), este unul dintre cele mai bune romane crime pe care le-am citit de ceva vreme încoace. Atât de apăsătoare și de întunecată este atmosfera descrisă de cei doi autori suedezi, atât de puternic este contrastul dintre, de exemplu, păturile sociale care conviețuiesc la doar câteva sute de metri depărtare în același oraș, atât de profunde sunt analizele de personaje, atât de alambicat e cazul și atât de bine strunită povestea, încât nici nu zici că e vorba de un debut.
O scriitură matură, bine ținută în mână, o temă clasică (întoarcerea unui personaj bântuit de demonii trecutului în orașul natal unde a avut loc o crimă, dispariția misterioasă a unei fete, acuzarea pe nedrept a unui paria convenabil plasat la locul faptei), dar tratată destul de neobișnuit, un personaj cu bune și cu rele (dar mai ales cu rele) și o lume pe care parcă am ajuns să o cunoaștem după atâtea romane crime nordice citite, dar care continuă să ne fascineze prin complexitatea, prin insolitul și prin modurile în care continuă să se reinventeze an de an. Recomandată!
NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a volumului Ultima viață. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:
Literatura pe tocuri: https://literaturapetocuri.ro/ultima-viata-mohlin-nystrom-crime-scene-press-recenzie.html
Citește-mi-l: https://citestemil.ro/ultima-viata-mohlin-nystrom/
Cărțile mele și alți demoni: http://www.cartilemele.ro/2022/02/recenziile-lui-gica-62-ultima-viata-de.html
Ciobanul de Azi: https://ciobanuldeazi.home.blog/2022/02/26/recenzie-ultima-viata-de-peter-mohlin-si-peter-nystrom/
Anca și cărțile: https://ancasicartile.ro/ultima-viata-mohlin-nystrom-recenzie/
Carti Recenzii Analogii Antologii: https://analogiiantologii.com/2022/03/01/ultima-viata-mohlin-nystrom/