Autor: Yrsa Sigurðardóttir
Titlu: Nu poți fugi, nu te poți ascunde (2025)
Titlu original: Can’ Run, Can’ Hide (2021)
Serie: Black Ice I
Editură: Trei
Colecție: Fiction Connection Crime
Traducător: Roxana Mirică
Redactor: Irina Tudor Dumitrescu
Nr. pagini: 480
Format: Trade Paperback, 13×20
Nota Goodreads: 3,88 (3 321 note)
Descrierea editurii: „Crezi că ești în siguranță? Mai gândește-te… Într-o seară geroasă de iarnă, într-un fiord izolat din Islanda, un vecin vizitează casa unei familii care nu mai fusese văzută de o săptămână. Cum nu-i răspunde nimeni, sparge ușa din spate și cele mai întunecate temeri ale sale se adeveresc. Casa este acum scena îngrozitoare a unei crime. Polițistul Týr și medicul legist Iðunn sunt chemați să investigheze cazul, iar curând li se alătură și tânăra polițistă Karólina. Pe măsură ce ancheta avansează, apar secrete teribile despre familie. În scurt timp cu toții înțeleg că acest caz îi obligă să-și confrunte propriul trecut suprimat și deschide o cutie a Pandorei pentru crime mult mai îngrozitoare.”
După patru romane din seria Freyja și Huldar (Moștenirea, Răfuiala, Iertarea și Stânca Spânzuratului) și un stand-alone (Prada) traduse, v-ați gândi că aș putea să spun că Yrsa Sigurðardóttir, regina romanelor crime islandeze, nu ar mai avea cum să mă surprindă. Ei bine, după ce-am terminat de tradus și al doilea volum al seriei precedente (din care la noi au apărut patru), și cel mai înfiorător dintre toate, bazat pe un caz real de mușamalizare la nivel înalt a unui caz de pedofilie, am scris pe Goodreads că Yrsa ori vine cu o rezolvare care nici prin minte nu ți-ar fi trecut, oricât de călit ai fi în materie de romane crime cu intrigi complicate și criminali surprinzători, ori cu o rezolvare mult prea facilă, ajungând să ghicești criminalul, ori din pură inspirație, ori… pur și simplu pentru că sărea în ochi, ori pentru c-ai avut noroc, aproape de la primele pagini.
Nici n-a trecut bine un roman de sine stătător și iată-ne trezindu-ne cu ditamai seria de patru volume, Black Ice în engleză (toate patru luate de Editura Trei – după ce, la nici două luni, cred, de la apariția volumului care reprezintă subiectului blog tourului cu numărul 124 din cadrul proiectului Crime Club, acesta figurează deja pe site cu stoc epuizat, la fel cum s-a întâmplat și cu Prada, dovada enormei popularități de care autoarea islandeză se bucură în rândul cititorilor români), Karólína, Týr & Iðunn în islandeză, adică numele celor trei protagoniști ai acestei noi serii.
O serie în care descoperim încă o dată temele preferate ale Yrsei: moralitate îndoielnică, fugă de responsabilități, izolare, ce îi pot face omului izolarea, frigul și întunericul, secrete bine ascunse și crezute îngropate, dar care ajung să-i bântuie pe cei care le ascund, și o intrigă solidă, dar tare, tare complicată, dublată de stilul acesta uneori greoi și obositor de-a începe un capitol cu povestea din prezent, pentru ca după un paragraf, apoi cale de câteva pagini, să se povestească ce s-a întâmplat înainte de acel moment. Plus pendularea, de la un capitol la altul, între prezent și trecut, între un fir narativ și altul.
Avem, așadar, de-a face cu un trio, trei personaje principale, însă în acest prim volum aflăm informații detaliate, culminând cu ditamai întorsătura de situație, printr-o coincidență aproape neverosimilă legată de cazul pe care-l anchetează, numai despre unul dintre ele – despre polițistul Týr, un tânăr agent de origine islandeză rămas orfan de mamă încă de mic și abandonat de tată, crescut de sora mamei sale și de soțul acesteia, ambii medici, în Suedia. După o perioadă petrecută la Brigada de Fraude Economice de la Poliția din Stockholm, Týr își ia picioarele la spinare și se mută în capitala Islandei, nu doar pentru a schimba peisajul și a scăpa de plictisul cauzat de holbatul toată ziua în monitoare de calculatoare studiind bilanțuri contabile și căutând urme ale conturilor ascunse prin paradisuri fiscale, ci și pentru a reveni la origini.
Și nici nu sosește bine, că se și trezește implicat, alături de Karólína și de Iðunn, în ditamai ancheta de crimă. O crimă cvadruplă, mai precis: o întreagă familie, inclusiv bona și asistenta familiei, o tânără de douăzeci și cinci de ani pe nume Sóldís, venită (sau mai degrabă fugită) de la Reykjavík după o despărțire dureroasă de iubit. Un vecin al celor asasinați, văzând că aceștia nu mai dau de câteva zile niciun semn de viață, își face până la urmă curaj și intră în casa lor bengoasă, o combinație de casă tradițională și vilă ultra-high-tech, pentru a vedea ce se petrece acolo. Mirosul de putreziciune ce răzbate prin fanta pentru scrisori din ușă reprezintă un prim indiciu, însă bărbatului nici prin cap nu i-ar fi trecut ce grozăvenie urma să descopere: două femei lovite în cap cu toporul și lăsate în bălți de sânge, însă, și mai groaznic, lucru care le provoacă tuturor fiori, inclusiv polițiștilor, și-i face să se lanseze în speculații peste speculații asupra monstrului care a fost în stare de așa ceva, inclusiv fiicele cuplului care locuia acolo fuseseră omorâte, două copile în vârstă de cincisprezece, respectiv opt ani.
Și mai ciudat, se pare că cele patru cadavre zăceau în acele poziții de câteva zile bune, iar în tot acest timp suspectul, cel mai probabil soțul femeii și tatăl fetelor, rămăsese în casă, mâncase ce găsise prin frigider și prin dulapuri, ba chiar avusese prezența de spirit (sau nebunia) de-a întoarce ceasul cu cuc din hol și a le da de mâncare cailor, vacilor, celor doi câini din casă și găinilor din coteț, însă acum nici acesta nu mai era de găsit pe nicăieri. Așadar, cine a fost în stare de o asemenea atrocitate, unde a dispăru fără urmă și de ce un părinte relativ normal la cap (încă de la început se descoperă că bărbatului i se extirpase o tumoare la creier și că de atunci începuse să nu se mai comporte la fel ca înainte) ar fi recurs la un asemenea gest.
Yrsa este o adevărată maestră a dozajului când vine vorba de suspans. Informațiile se adună treptat, tensiunea crește, crește, crește, până ajunge de nesuportat, iar personajele, pe care altminteri nu le-ai crede în stare de grozăvii cum ar fi să-și măcelărească propria familie cu toporul (deși inclusiv în Islanda avusese loc un caz asemănător), ajung să o ia treptat-treptat razna și, începând ori să aibă vedenii, ori cine știe ce să li se pară, în combinație cu izolarea în locuri aproape inaccesibile, cu vecini aflați la kilometri distanță, să se transforme în monștri însetați de sânge.
Așa cum ne-a obișnuit deja – și prima poveste care-mi vine în minte este tocmai Prada, cel mai recent apărut roman de Yrsa până în Nu poți fugi, nu te poți ascunde -, și de această dată autoarea islandeză recurge la trucul de-a lansa două fire narative separate, despărțite de un interval de timp între ele, cu intrigă diferită, dar care în final converg și alcătuiesc imaginea de ansamblu, completând perfect golurile care i-au rămas cititorului de completat pe parcurs. Ce vreau să spun: avem de-a face în primul rând cu ancheta polițiștilor Karólína și Týr și a medicului legist Iðunn (despre care nu aflăm prea multe, cum de altfel spuneam și la început referindu-mă totodată și la Karólína, o polițistă cu pielea diferită de cea a majorității islandezilor, prilej de holbat și de remarci stânjenitoare, dacă nu chiar jignitoare), cea din prezent, pentru găsirea criminalului, iar în al doilea rând cu povestea tinerei Sóldís în casa groazei, care, odată sosită în casa cuplului de informaticieni, descoperă nu doar că cei doi soți sunt mai ciudați decât credea inițial, ci și că în casă se petrec lucruri tot mai necurate. Despre ce e vorba veți afla, evident, citind cartea.
„Cu gura încă plină de cereale și de zahăr, fetița dădu din cap încă o dată. Sóldís plecă, însă nu ajunse mai departe de bucătărie. Din poziția în care se afla, putea să vadă holul până la ușa coridorului de legătură. Aceasta era deschisă, deși o închisese în acea dimineață. Mereu o închidea.”
NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a volumului Nu poți fugi, nu te poți ascunde de Yrsa Sigurðardóttir. Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare:
One thought on “Lecturi 466 (Blog tour nr. 124): Yrsa Sigurðardóttir – Nu poți fugi, nu te poți ascunde”