Anul 1997 a fost un an de cumpana si hotaritor pentru destinul si viata mea ,un an cu succese foarte importante.Am inceput anul cu ambitia de a-mi depasi limitele si pe plan personal si pe plan profesional lucru care mi-a reusit de minune.Pe plan profesional aveam sa salt pe treptele ierarhiei si sa particip la un curs de perfectionare unde am invatat extraordinar de multe lucruri, pe care aveam sa le aplic in meseria mea si sa dau clasa multor meseriasi,un curs tinut in dulcele tirg al Iesilor un oras asezat pe sapte coline la fel ca Roma italienilor si plin de oameni minunati.Pe plan personal am construit in acel an o casa cu miinile mele,casa in care locuiesc cu mindrie in prezent,a fost o munca titanica dar plina de satisfactii,e atit de minunat si de inaltator sentimentul sa vezi cum ceva facut de tine creste,ia forma ,prinde contur si la final arata ca o casa.Abia dupa ce am facut toate amenajarile care au satisfacut pretentiile mele m-am mutat in ea si asta peste un an.
In acel an Nemira incepuse sa slabeasca ritmul sustinut de aparitii iar in coasta ei venea ca un submarin al mortii editura Teora,de pe margini editura Rao rasarea ca soarele dimineata iar editura Vremea isi continua drumul netulburata,celelalte edituri conform principiului selectiei naturale urmau calea spre extinctie.
Iata aparitile Nemira ’97!
Pe atunci eram ferm convins ca este continuarea celebrei serii Dune,iar sfirsitul cartii mi-a lasat un gust amar la gindul ca omenirea era condamnata la pieire.
Iata si cartea anului 1997,o carte care m-a facut fan definitiv pe viata al lui Stephen King,o carte care poate schimba destine si vieti!
Printre autorii straini care au debutat pe scena sefeului romanesc se remarca Lois McMaster Bujold cu Dans in Oglinda(o scriitoare prea putin exploatata de editurile romanesti si cu fani extraordinar de multi ca dovada ca scrie excelent) si J.R.R.Tolkien cu faimosul si vestitul Hobitul(cine ar fi stiut ca va face atitea „victime” printre fani? avea sa fie pentru multi o revelatie, cartea LOTR,traducatoarea cartii Irina Horea a declarat cu mina pe inima ca va fi pina la moarte Fana neconditionata! chiar si Capricornul cel drag noua a citit cel putin de noua ori LOTR; uite d-aia iubim sf and fantasy!).Gordon Dickson venea la Nemira cu doua carti post apocaliptice ‘Lup si fier’ si ‘Furtuna de timp’, Gerald Messadie ne aducea „29 de zile pina la sfirsitul lumii”( o carte as putea spune bestiala!), Aurel Carasel debuta cu „La capatul spatiului” o carte care m-a facut sa exclam _uite dom’le ca si rominii pot scrie ca strainii si ii si depasesc!-merita citita ! eu unul am citit-o de trei ori,e drept mai trebuia scos cite ceva sau pus dar ce opera literara nu are imperfectiuni? ; Farmer mergea in continuare cu Lumea fluviului iar Spinrad ne ametea cu un Deus Ex formidabil. Tot la Nemira aparea in calitate de traducator al cartii „Pilotul Jones Starman Jones” de Robert Heinlein ,celebrul,pasionatul fara de care nu putem trai si editorul Horia Nicola-Ursu.
In afara de anostul Asimov ,Teora aducea noi autori care aveau sa-si faca din noi fani consacrati si aici incep cu marele G.R.R.Martin cu Peregrinarile lui Tuff, Greg Egan cu Distres si Larry Niven cu nemaipomenita Lume Inelara.
Rao ne facea cunostinta cu regretatul Michael Crichton cu o Lume Pierduta,continua publicarea cartilor lui John Saul=Roiul,Pedeapsa pacatosilor,Vlastarul mintii si ne aducea in prim plan lumea intunecata si sumbra a lui Anne Rice=Vampirul Lestat,Regina damnatilor.
Editura Vremea continua cu Robert Heinlein=Luna e o doamna cruda si A.E.VanVogt=Intuneric pe Diamondia,editura Elit se intrecea pe sine publicind Hobitul si Razboiul stelelor,editura Elis publica o carte misto care merita remarcata Jack Anderson=Millennium 
Aveam sa citesc in ’97 iar o carte buna marca Serge Brussolo
Multe multumiri editurii Vremea si doamnei Silvia Colfescu pentru publicarea cartii Istoria SF-ului Modern de Jaques Sadoul o carte care nu trebuie sa lipsesca din biblioteca,este cartea care te face sa te indragostesti iremediabil de SF.
Ca bonus aparea tot de Sadoul o lucrare bine documentata 
Merita sa mai remarcam tot in acel an o carte complexa si care exprima poate cel mai bine alienarea omului modern in fata tehnicii „Calator pe unda de soc” de John Brunner.
A fost un an bun cu o recolta diversificata dar putina fata de anii anteriori,deja incepeau semnele declinului dar nimeni si nimic nu putea sa prevesteasca colapsul care se apropia cu pasi repezi.
Va urma!