Autor: Mick Herron
Titlu: Leii au murit (2025)
Titlu original: Dead Lions (2013)
Serie: Slough House II
Editură: Alice Books
Colecție: Mysterious Alice
Traducător: Cristian Petrilă
Redactor: Casian Gămănuț
Nr. pagini: 384
Format: Trade Paperback, 13×20
Preț: 64,9 lei
Nota Goodreads: 4,13 (39 974 note)
Premii: CWA Gold Dagger 2013
Nominalizări: Barry Award 2024, Macavity Award 2014
Descrierea editurii: „Bun-venit în lumea palpitantă a Mârțoagelor! Acești agenți MI5 sunt uniți de un singur lucru: au dat-o în bară rău de tot și vor face orice ca să-și ia revanșa. Când un oligarh rus pe care MI5 speră să-l recruteze vine în vizită la Londra, agenții nemulțumiți din Boxă, locul unde spionii MI5 căzuți în dizgrație sunt trimiși să-și petreacă restul carierelor lor eșuate, sunt mobilizați să-l protejeze. În timp ce doi dintre ei sunt trimiși să facă pe dădacele, un spion din epoca Războiului Rece – pe nume Dickie Bow – este găsit mort, aparent în urma unui infarct, într-un autobuz de lângă Oxford, departe de locurile pe unde își făcea veacul. Șeful Boxei, irascibilul Jackson Lamb, e convins însă că Dickie Bow a fost ucis. Cercetând împrejurările morții colegului lor, agenții descoperă o sumedenie de secrete încâlcite care par să conducă la un bărbat pe nume Aleksandr Popov, care e fie o sperietoare sovietică, fie cel mai periculos om din lume. Câți oameni vor mai trebui să moară pentru ca secretele să rămână îngropate?”
După un început care mi s-a părut că se complică excesiv de mult și la final nu livrează ceea ce-ar trebui la cum se dezvoltă povestea și cât îi ia să ajungă acolo, și mă refer aici la primul volum al seriei Mârțoagele, care poartă același nume, iată că în Leii au murit avem de-a face din nou cu o poveste foarte complicată și ramificată, cu dese salturi între planuri și o liotă întreagă de personaje principale și secundare, însă mult, mult mai coerentă, mai bine închegată, mai clară și mai interesantă. Leii au murit reprezintă al doilea volum al seriei, a apărut în 2013, a înșfăcat unul dintre cele mai prestigioase premii de gen (CWA Gold Dagger), a fost nominalizat la alte două premii importante (Macavity și Barry) și continuă povestea agenților marginalizați din seria Mârțoagele (Slough House, în original) – o secție a MI5 unde sunt trimiși spionii care au eșuat, comis greșeli sau au devenit prea incomozi. Aceștia sunt porecliți „Slow Horses” („Mârțoagele”) și sunt conduși de Jackson Lamb, un fost spion de elită, vulgar, cinic, supraponderal, certat cu curățenia (corporală și generală), dar extrem de inteligent și periculos, care ascunde sub grosolănia lui o minte ascuțită și o loialitate dură față de subordonați.
Povestea începe cu Dickie Bow, un fost spion britanic pensionat care ducea o viață banală. Într-o zi, i se pare că zărește pe cineva din trecutul său de spion – un personaj misterios din perioada Războiului Rece. Intrigat, Dickie pleacă într-o călătorie haotică prin Londra, lăsând în urmă un indiciu neclar. Este găsit mort într-un autobuz, aparent din cauze naturale. Însă Jackson Lamb nu crede în coincidențe. El îl cunoștea pe Dickie din vechile vremuri și, convins că moartea acestuia nu e întâmplătoare, începe o investigație neoficială, implicându-și o parte din echipa de „ratați”.
Echipa lui Lamb – printre care River Cartwright, Louisa Guy, Catherine Standish, Min Harper și ceilalți – se vede atrasă într-o anchetă care dezgroapă umbrele spionajului sovietic. Astfel, River, frustrat de exilul său profesional, este trimis pe coclauri să se infiltreze între sătenii unui sătuc pitoresc din Cotswolds, nu departe de Londra, căci se pare că într-acolo s-a îndreptat așa-zisul spion rus pe urmele căruia pornise în aventură Dickie Bow. Între timp, Louisa și alți membri ai echipei sunt însărcinați de MI5-ul „oficial” (condus de Diana Taverner) să-i ofere protecție unui oligarh rus (protejat de doi rusnaci sadea, aparent cuminți și pașnici, dar care n-au scăpat deloc de tarele unei educații de-o viață în subsolurile tenebroase ale KGB-ului), care pare a fi interesat de cooperare economică cu britanicii.
Dar Lamb, care a văzut multe de-a lungul carierei sale legendare, suspectează că în spatele acestei „operațiuni de curtoazie” se ascunde altceva – poate chiar un schimb de favoruri periculos între Serviciile Secrete britanice și foști spioni sovietici. Pe parcursul investigației, apare numele Alexander Popov, un spion sovietic legendar despre care se credea că a murit cu decenii în urmă – mai ales că Dickie Bow îl menționase la un moment dat, iar în mesajul său rămas netrimis de pe telefon înainte de a muri apărea și destul de ciudatul mesaj „Cicade”. Prin urmare, Lamb și echipa încep să creadă că Popov nu este o fantomă a trecutului, ci poate fi încă activ – sau, mai sinistru, că cineva folosește numele lui ca acoperire pentru o operațiune în vremurile moderne. Da, un mare șoc!
Leii au murit este o poveste de spionaj complexă despre fantomele trecutului și despre cei uitați de sistem, cei marginalizați și lăsați să se stingă încet-încet, să fie dați uitării, dar care refuză să se lase înfrânți. Totodată, este și o meditație asupra modului în care trădările vechi continuă să bântuie prezentul – și o explorare amar de amuzantă (sau amuzant de amară) a lumii serviciilor secrete britanice, unde MI5-ul modern pare mai preocupat de imagine decât de securitate. Combinând umorul britanic sec, dialogurile mușcătoare și o intrigă complexă de spionaj clasic cu teme moderne precum paranoia post-Război Rece, birocrația serviciilor secrete, oligarhii ruși care se infiltrează în societatea occidentală și mituiesc și chiar omoară (normal că este pomenit și Litvinenko atunci când se discută despre decesul suspect al lui Dickie Bow, de pildă) pentru a-și atinge scopurile, politicieni veroși care se lasă cumpărați cu complicitatea tăcută a serviciilor, ambiția nemăsurată, lăcomia colosală și, mai presus de toate, trădarea (altora și de țară).
„- Leii au murit, a spus Molly.
– Ce-i asta?
– E un joc distractiv pentru copii. Trebuie să te prefaci că ești mort. Stai nemișcat. Nu faci nimic.
– Și ce se întâmplă la sfârșitul jocului? a întrebat Lamb.
– Ei bine, mă aștept să se dezlănțuie iadul.”