Autor: Louise Penny
Titlu: Lupul cenușiu (2025)
Titlu original: The Grey Wolf (2024)
Serie: Chief Inspector Armand Gamache XIX
Editură: Trei
Colecție: Fiction Connection Crime
Traducător: Dorina Tătăran
Redactor: Virginia Lupulescu
Nr. pagini: 544
Format: Trade Paperback, 13×20
Preț: 45,5 (65) lei
Nota Goodreads: 4,13 (57 591 note)
Nominalizări: Anthony Award Nominee for Best Hardcover Novel 2025
Descrierea editurii: „Apeluri telefonice repetate întrerup liniștea unei dimineți calde de august în Three Pines. Deși micul sat din Quebec este imposibil de găsit pe vreo hartă, cineva a reușit să-l găsească pe Armand Gamache de la Sûreté. Când răspunde în sfârșit, furia lui spulberă pacea duminicii în familie. O haină lipsă, o alarmă de efracție, un bilet pentru Gamache, pe care scrie Asta te-ar putea interesa, două bucăți de hârtie enigmatice cu o listă misterioasă — și apoi o crimă. Toate acestea îi împing pe inspectorul-șef Gamache și echipa sa spre o revelație teribilă: ceva mult mai sinistru decât orice crimă se apropie rapid! Armand Gamache, adjunctul său Jean-Guy Beauvoir și inspectorul Isabelle Lacoste nu pot avea încredere decât unul în celălalt, pe măsură ce vechii prieteni încep să se comporte ca niște dușmani, iar dușmanii de odinioară par a fi prieteni. Hotărâți să depisteze amenințarea înainte ca aceasta să devină realitate, ancheta îi poartă prin Quebec și peste granițe. Dacă eșuează, consecințele devastatoare s-ar putea răspândi în cele mai mari orașe și în cele mai mici sate din Canada. Inclusiv în Three Pines.”
Louise Penny lovește din nou. Cu un thriller plin de conspirații și de întorsături de situație, în care nimeni nu este cine pare a fi (cu excepția lui Armanda Gamache, desigur, la fel de integru și de corect și de pornit să facă dreptate și să descopere adevărul orice ar fi) și toți au ceva de ascuns – însă de data asta și cu un twist la care chiar nu te aștepți (doar de asta se numește twist): un fel de cotire către romanele gen Codul lui Da Vinci al lui Dan Brown, cu călugări ce dețin informații care pot transforma lumea și oameni care sunt dispuși să meargă până în pânzele albe ca să le închidă gura și ei să poată, astfel, să-și ducă la îndeplinire planurile mârșave.
Romanul pornește din liniștea satului Three Pines: apeluri insistente și evenimente mărunte atrag personajele principale într-un lanț de investigații. Primele evenimente par să nu aibă nicio legătură între ele – un străin care pătrunde în apartamentul lui Gamache din Montreal, de unde-i fură o haină, pe care mai apoi i-o înapoiază la secția de poliție unde aceasta e șef la Omoruri, însoțită de un bilet criptic -, apoi străinul îi cere lui Gamache să se întâlnească la o cafenea pentru a discuta și a-l avertiza în privința unui eveniment catastrofal ce e pe cale să se petreacă, după care un bărbat aflat la volanul unei mașini intră în mulțime și-l ucide pe străin. Cine era străinul acela misterios și de ce părea că vrea doar să se convingă că poate avea încredere în Gamache? Apoi aflăm de două crime aparent disparate, doi străini, un bărbat și o femeie, fără nicio legătură între ei, descoperiți executați în stil mafiot și abandonați la vedere, ca pentru a avertiza pe cineva că miza tocmai a devenit mortală.
Astfel, urmele duc rapid spre un om numit Charles Langlois (cel care a pătruns în casa lui Gamache) și către note/indicații criptice pe care acesta le lăsase nu chiar la vedere, dar nici în vreo ascunzătoare imposibil de găsit. Pe măsură ce Gamache și echipa lui (în special Jean-Guy Beauvoir, ginerele său, și Isabelle Lacoste, una dintre subordonatele de încredere ale lui Armand Gamache) sapă tot mai adânc, descoperă legături cu o misiune de asistență socială, dar și cu un ONG ce se ocupă de problemele de mediu, cu o mână de cadre politice și chiar cu un abate de la o mănăstire care deține informații vechi și simbolice – prilej cu care aflăm de unul dintre cele mai interesante și mai dureroase cazuri cu care Gamache a avut de-a face.
Investigația dezvăluie treptat miza reală: o schemă de contaminare a apei din Québec. Sau cel puțin așa își imaginează Armand Gamache pe măsură ce pătrunde tot mai adânc în subsolurile acestui caz deosebit de tenebros, care îi pune pe toți la încercare și-i trimite după potcoave de cai morți atât în capitala SUA și la abația lui Dom Philippe, prietenul de demult al lui Gamache, cât și prin Europa, pe urmele prietenilor din urmă cu o viață ai lui Dom Philippe. Și cum se leagă un abate blând ca un sfânt, o politiciană veroasă, un politician monstruos de crud, un ONG pe probleme de mediu, chiar și Mafia și o echipă de polițiști condusă de Armand Gamache, care ajunge să nu mai poată avea încredere în niciun cadru superior, de teamă că ar putea fi pătat, corupt?
În acest volum nouăsprezece al seriei, Louise Penny folosește parabola celor doi lupi (unul „întunecat”, simbolizând furia, ambiția, ura, și unul „cenușiu”, simbolizând compasiunea, mila, bunătatea) ca schelet moral al romanului: lupta nu e doar externă (oprirea unui atac ce ar putea duce la sute de mii de decese), ci și interioară – cine suntem când alegem să acționăm, cui acordăm încredere și ce sacrificii suntem dispuși să acceptăm pentru binele comun. Povestea pune accent pe zdruncinarea instituțiilor din temelii prin intermediul unor fapte abominabile, pe corupția la nivel înalt și pe fragilitatea democrației atunci când frica preia controlul. Totodată, Penny nu uită de elementul uman: Three Pines rămâne un reper afectiv, unde Armand Gamache se întoarce ori de câte ori poate (chiar dacă în acest volum satul apare mai puțin în prim-plan comparativ cu investigația de mare amploare), atât pentru a-și găsi liniștea și a cugeta în voie, departe de agitația unei metropole și inima unei anchete, cât și pentru a se plimba alături de soția care-i stă alături clipă de clipă, atât cu inima, cât și cu mintea, și care îl ajută permanent să rămână pe linia de plutire și să facă alegerea cea mai bună atunci când chiar și răul mic este pus în balanță cu răul suprem.
Ca o concluzie finală: nu cunosc planurile autoarei și sper să mă înșel, pentru că mi se pare că seria dedicată lui Armand Gamache este una dintre cele mai valoroase serii aflate momentan în desfășurare, însă acest volum apărut nu demult la Editura Trei este doar elementul de deschide al unei dilogii, al unei miniserii în cadrul seriei. Da, va urma o continuare directă, în Lupul negru (The Black Wolf), sau cum se va traduce, și tare mă tem că următorul volum ne va oferi și concluzia acestei serii extraordinare. Căci poate a venit vremea ca în sfârșit Armand Gamache să își găsească în sfârșit odihna? Și să predea frâiele cuiva mai tânăr, mai ambițios, mai dispus să facă niște alegeri mult mai dureroase (nu că Armand nu a făcut destule de-a lungul a aproape douăzeci de volume, motiv pentru care poartă după el șiruri întregi de dulapuri pline cu schelete și regrete) atunci când situația o cere. Recomandată!
„- E un lup negru uriaș acolo, Jean-Guy. E de ceva vreme. Se hrănește cu furie, cu nevoia de putere. Răspândește frică și ură. Îi afectează pe cei speriați și vulnerabili. Îi convinge să facă lucruri de neimaginat.”
NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a volumului Lupul cenușiu de Louise Penny. Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare:
