Autor: Alice Feeney
Titlu: Defecte perfecte (2025)
Titlu original: Beautiful Ugly (2025)
Editură: Storia Books
Traducător: Laura Ciobanu
Redactor: Maria Manolache, Vlad Adăscăliței
Nr. pagini: 332
Format: Trade Paperback, 13×20
Preț: 49,5 (55)
Nota Goodreads: 3,65 (127 351 note)
Descrierea editurii: „Soțiile cred că soții lor se vor schimba, dar ei nu se schimbă. Soții cred că soțiile lor nu se vor schimba, dar ele se schimbă. Autorul Grady Green are cea mai proastă zi din viața lui. Își sună soția pentru a-i împărtăși niște vești minunate în timp ce ea se îndreaptă spre casă. O aude pe Abby cum calcă frâna, coboară din mașină, apoi… nimic. În cele din urmă, când îi găsește mașina lângă marginea stâncii, farurile sunt aprinse, ușa șoferului este deschisă, telefonul ei este încă acolo, dar soția lui a dispărut. Un an mai târziu, Grady este încă îndurerat și disperat să afle ce s-a întâmplat cu Abby. Din moment ce nu poate să doarmă și nici să scrie, călătorește pe o mică insulă scoțiană pentru a încerca să-și pună viața în ordine. Apoi vede imposibilul – o femeie care arată exact ca soția lui dispărută.”
Tu ce ai face dacă ai sta într-o seară de vorbă la telefon cu soția aflată în mașină pe drumul spre casă, unde urmează să sărbătoriți un eveniment important din viața ta (în cazul de față, accederea în topul bestsellerelor New York Times pentru prima oară în viața ta, tu fiind un scriitor cu un succes relativ, dar care să nu rupă gura târgului), iar la un moment dat, când ar mai fi rămas doar vreo două sute de metri până casă, să auzi o bubuitură, apoi glasul panicat al soției tale care îți spune că în mijlocul drumului zace întinsă o femeie într-o haină roșie identică cu a soției tale, apoi aceasta, deși tu o sfătuiești să nu iasă din mașină, în loc să-și continue drumul spre casă în siguranță și să-ți gâdile orgoliul de proaspăt scriitor de succes, ea să meargă să vadă dacă femeia din drum e în regulă, apoi să dispară fără urmă?
Norma că ai lua-o razna și ai cade în patima băuturii, căutând-o întruna și nemaifiind în stare de nimic! Nu? Cu siguranță. Așa stau lucrurile cu noul roman al lui Alice Feeney, intitulat Defecte perfecte (Beautiful Ugly), apărut în 2025 și tradus de Laura Ciobanu – sincer, mi se pare mai inspirat titlul ales de Editura Storia Books, deși e drept că nu am stat să-l analizez vreun pic pe cel original. Așadar, îl avem pe Grady, scriitor cu un succes relativ, și pe Abby, soția lui, jurnalistă de investigații cu un real succes și o voce puternică atunci când vine vorba să scoată la iveală nedreptățile acestei lumi. Motiv pentru care femeia începe să primească amenințări la serviciu, de unde și păpușa cu gura cusută pe care o purta în mașină pe drumul de pe care va dispărea.
După acest eveniment traumatic, Abby dispare în neant, lăsându-l pe Grady disperat și începând să alunece tot mai rapid pe o pantă a autocompătimirii și distrugerii. Noroc însă cu agenta lui literară, Kitty, cea care îl presează să scrie naibii mai repede încă un roman, pentru că îi presează editura, care i-a oferit lui Grady și un avans. Așa că, pentru a-l ajuta să iasă din blocajul indus de dispariția soției sale, Kitty îi propune o ultimă soluție: el să plece pe o insulă aproape pustie din largul Scoției, numită Amberly, la casa unui scriitor trecut de ceva vreme în lumea celor drepți, pentru a scrie un nou roman. Zis și făcut, numai că, după cum mă așteptam, peisajul sălbatic de pe această insulă izolată și cu doar douăzeci și cinci de suflete care o populează, plină de arbori sequoia protejați, este completat de o seamă de personaje desprinse parcă ori din Children of the Corn a lui Stephen King, ori din filmul acela cu Dustin Hoffman, parcă, nu-i mai țin minte numele, în care el și soția sa sunt alergați cu furci, topoare și făclii de locuitorii demenți ai unui sat.
Nu la fel stau lucrurile și pe insula Amberly, că nu avem un roman de groază, ci unul de suspans. Care, în buna tradiție a lui Feeney, se transformă într-un joc de-a șoarecele și pisica, în care Grady, deja cu mințile serios zdruncinate de dispariția lui Abby, începe să vadă chipuri pe la geamul casei aflate la marginea falezei (și cu o priveliște uluitoare către mare) sau să primească articole decupate din ziare cu poveștile soției sale acum dispărute. Ceea ce evident că amplifică paranoia unui om deja aproape nebun, făcându-l să simtă că nu mai e mult și-și va pierde de tot mințile. Mai ales după ce pe feribotul care l-a transportat de pe insula principală pe insulița de vreo optzeci de kilometri pătrați a văzut o femeie într-o haină roșie exact ca a soției sale de care nu mai știe nimic de un an.
Iar pentru a complica lucrurile deja complicate, autoarea britanică plusează și mai aruncă în joc și un soi de jurnal, gândurile și amintirile lui Abby, care evident că te duce cu gândul la soția lui Grady, în care aceasta îi mărturisește unei femei în negru, pe care noi o considerăm psiholog, că de fapt viața alături de soțul ei scriitor a devenit insuportabilă și că, pentru a nu o lua de tot razna și a-și vedea de viața ce i-a mai rămas, ea a ales să-l părăsească. Așadar, alambicat e puțin spus. Dar și plin de suspans.
În Defecte perfecte, Alice Feeney preia personajul scriitor-scenarist din Piatră, hârtie, foarfecă și minciunile pe care și le-aruncă protagoniștii acolo (parcă și abandonarea lui Grady de către părinți îmi pare cunoscută), settingul pe o insulă izolată din Daisy Darker, hățișurile și stilul alambicat devenit deja marcă înregistrată, dar duse la un alt nivel în Buna fată rea, și minciunile și secretele, dar și stilul de-a spune alternativ povestea și-a completa cu țârâita informațiile din El & ea, iar ce rezultă este un ghiveci care te frustrează și te aduce la disperare, făcându-te să îți rozi unghiile în încercarea de-a ghici nu doar ce s-a întâmplat cu soția personajului Grady, dar și cum de a fost posibil să dispară așa în neant. Asta dacă a făcut așa ceva. Verdict? Îți trebuie nervi tari și multă ambiție să duci povestea până la capăt, dar, dacă treci peste lipsa de verosimilitate a întorsăturii de situație și-a cel puțin unei motivații, atunci poți să spui că n-ai pierdut totuși timpul cu această poveste despre secrete, minciuni, lipsa de încredere în propriile forțe și în partener, traume rămase nevindecate și nesiguranțe fatale, care au consecințe tragice.
„Căsătoria este alcătuită dintr-un milion de momente frumoase și urâte, întrețesute laolaltă în tapiseria comună a amintirilor, dar percepute și rememorate cu mici deosebiri, ca și cum doi oameni ar privi același tablou din unghiuri diferite.”
NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a volumului Defecte perfecte de Alice Feeney. Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare:
One thought on “Lecturi 445 (Blog tour nr. 108): Alice Feeney – Defecte perfecte”