Lecturi 393 (Blog tour nr. 64): Julie Clark – Minciunile pe care le spun

Publicat pe De Liviu Szoke

Julie Clark – Minciunile pe care le spun (The Lies I Tell, 2022) 384p., TPB, 13×20, Trei, 2024, colecția Fiction Connection/Crime, trad. Luminița Gavrilă, red. Virginia Lupulescu, 41,25 (55) lei, ISBN 978-606-40-2113-7

Nota Goodreads: 4,10 (75 431 note)

Descrierea editurii: „Două femei. Multe nume de împrumut. Meg Williams. Maggie Littleton. Melody Wilde. Nume diferite ale aceleiași persoane, în funcție de oraș, în funcție de operațiune. E o impostoare care își șterge propria identitate și devine oricine ai nevoie să devină — studentă, life coach, agent imobiliar. Îți spune exact ce ai nevoie să auzi și, până să termine, probabil că ai pierdut deja tot. Kat Roberts așteaptă de zece ani revenirea femeii care i-a dat viața peste cap și e hotărâtă s-o demaște. Dar pe măsură ce devin tot mai apropiate, convingerile încep să i se clatine, iar Kat ajunge să se întrebe cine e adevărata țintă a lui Meg. Minciunile pe care le spun este un thriller care intră în profunzimea psihicului și motivațiilor celor două femei care caută neabătute dreptate pentru trecut și rescriu viitorul.”

Blog tour nr. 64 (sau 14/2024): Un crime care de fapt nu este crime, un thriller care nu este practic thriller, nici măcar unul domestic, ci un soi de roman mystery/suspense fără crime, dar cu înșelăciuni, păcăleli, escrocherii și jonglarea cu nenumărate identități, totul în numele unei dreptăți sucite, care la un moment dat capătă un oarecare sens.

Julie Clark nu scrie thrillere în adevăratul sens al cuvântului. Preocuparea ei principală este să se joace cu dreptatea, cu injustiția, cu identitățile multiple ale unei persoane, și face toate aceste lucruri țesând cu măiestrie povești alambicate, complicând intriga în care, ca și în volumul precedent apărut la Editura Trei, Ultimul zbor (trad. Monica Vlad), avem de-a face cu două personaje feminine principale. Și pentru ca tacâmul să fie complet, poveștile celor două personaje sunt spuse alternativ, completându-se reciproc și continuându-se, dar intriga din prezent se amestecă periodic cu frânturi (uneori mai ample, întinzându-se pe zeci de pagini) din trecutul personajelor care ne oferă informații din fundal și ne ajută să ne facem o idee mult mai cuprinzătoare despre motivații și despre ce anume le mână în luptă pe cele două.

Escrocheria este ridicată la rang de artă în acest mystery despre o tânără cu o tinerețe traumatizantă ce începe să înșele bărbați (numai din aceia care merită, firește, ca un adevărat Robin Hood modern) și una ce pornește pe urmele ei după ce prima mare escrocherie capătă o turnură greșită și cea de-a doua tânără ajunge să fie violată. Meg Williams poartă nenumărate fețe. Când era în ultimul an de liceu, mama ei, care o creștea singură, după ce ticălosul de taică-su le părăsise, a legat o relație cu un escroc imobiliar pe nume Ron și a ajuns să fie păcălită și să-și transfere proprietatea (valoroasă, doar vorbim de un cartier din Los Angeles) pe numele acestuia. Astfel, cele două au sfârșit pe drumuri și să doarmă în mașină, apoi femeia a murit de cancer înainte de Crăciun, lăsând-o pe Meg singură pe lume.

Ani mai târziu, Meg, a cărei înfățișare s-a schimbat semnificativ, îl ia la țintă pe fostul ei profesor de matematică din liceu, ajuns acum director la alt liceu, pe care-l bănuiește a fi un prădător sexual iubitor de minore (după ce prietena ei cea mai bună și singura care o băga în seamă în liceu a dispărut în condiții misterioase). Se apropie de el, îi intră pe sub piele, îl cucerește, profitând de atuurile ei fizice, dar, mai ales, de mintea-i sclipitoare și extrem de organizată care o ajută să pună la cale escrocheria supremă: nu doar să-l lase pe profesor fără o lețcaie, ci și să îl demaște. Lucru care se și întâmplă, de fapt. Numai că, înainte să dispară, sună la ziarul Los Angeles Times pentru a le oferi un pont, iar la telefon îi răspunde Kat Roberts, o tânără stagiară cu ambiții mari, care, într-un act de o nesăbuință incredibilă, merge să se întâlnească cu prietenul cel mai bun al profesorului escrocat de Meg, iar ce urmează îi va transforma definitiv viața. Și deloc în bine.

Zece ani mai târziu, Meg, care a mai păcălit nenumărați bărbați, creându-și identități false și pedepsindu-i pentru faptele lor abominabile (porci abjecți și abuzatori, escroci de joasă speță, numai scursuri, și nu doar după părerea lui Meg), ajunge din nou în Los Angeles ca să se ocupe de cel care i-a distrus, în opinia ei – și nu doar a ei – viața: Ron Ashton, escrocul care le-a furat casa și le-a lăsat pe drumuri pe ea și mama sa. Acum mare investitor în imobiliare în Los Angeles și candidând pentru un post de senator, Ron întărește zicala că orice naș își are nașul. Dar până acolo este cale lungă, iar măiestria lui Meg va fi pusă la grea încercare. Pentru că și ea a fost luată la țintă de către Kat, care nu a uitat ce a pățit din cauza ei în urmă cu zece ani.

Un mystery atipic, atent pus în scenă, în care moralitatea devine ceva maleabil și actele în mod normal pedepsite de lege își găsesc totuși o justificare atunci când începi să cercetezi ca să le descoperi motivele. Cele două femei, nu chiar modele de virtute și de cinste, învârtindu-se mereu în zona gri a ceea ce este etic, corect, și ce nu, își dau reciproc târcoale și ajung chiar să se înțeleagă una pe alta, astfel încât monstrul manipulator nu mai pare chiar atât de monstru, iar femeia neajutorată, victimă sigură a nesimțirii unora și mereu credulă, cu o mamă ce încearcă să-și trăiască viața de care n-a avut parte prin intermediul fiicei sale, mereu nemulțumită de realizările propriului vlăstar, ajunge să primească o adevărată lecție și să-și dea seama că, dacă sapi îndeajuns în trecutul și motivațiile cuiva, aproape orice act, fie el și nu chiar în întregime corect, își poate găsi o justificare.

„Ceea ce este mai aproape de adevăr decât sunt dispusă să recunosc. Meg are mereu ceva de povestit – despre vânzări aproape finalizate care au eșuat, despre un client cu cereri absurde – o cramă și o cameră cu jucării sexuale, dacă reușești să găsești. Nu cred niciun cuvânt din ce spune, dar o parte din mine este impresionată de cât de bine și-a construit povestea despre trecutul ei. Cât de ușor ar fi s-o crezi, dacă n-ai ști deja cine și ce este. Așa funcționează oamenii ca Meg. Ei construiesc o lume fantasmagorică incredibilă și, când trăiești în interiorul ei, nu-ți mai pasă ce este adevărat și ce nu.”

NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a volumului Minciunile pe care le spun de Julie Clark. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare:

Anca și cărțile

Cărțile mele

Literatura pe tocuri

Falled

Citește-mi-l

Analogii, Antologii

Fata cu cartea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *