Nota Goodreads: 3,89 (25 871 note)
Descrierea editurii: „Într-o zi de sfârșit de vară, cuplurile înstărite de pe Harlow Street și copiii lor se reunesc la un grătar; printre felurile sofisticate asigurate de firma de catering și spectacolul magicianului, băutura curge la discreție. Totul este minunat până când gazda, întruchiparea perfecțiunii feminine, explodează de furie pentru că fiul ei n-o ascultă. Toți invitații aud cum își dă arama pe față răcnind insulte cumplite la adresa puștiului de zece ani. Peste câteva luni, băiatul cade de la fereastră în toiul nopții. Tot ce poate face mama lui e să-l vegheze la spital în timp ce viața îi atârnă de un fir de păr. Iar în următoarele trei zile, existențele a patru familii se schimbă radical, pe măsură ce fiecare dintre femeile implicate încearcă să înțeleagă ce a dus la cumplitul deznodământ. Șoaptele explorează cu iscusință invidia, prieteniile feminine, dorința și intuițiile pe care le reducem la tăcere, impunând-o pe Ashley Audrain ca pe un talent de prim rang al ficțiunii feminine.”
Roman citit în avanpremieră.
Data de apariție oficială: 04.09.2023
O poveste despre relații destrămate sau în curs de destrămare, căsnicii eșuate, nemulțumiri latente ce stau să dea în clocot, personaje fățarnice care se ascund sub o înfățișare numai lapte și miere, taine ce otrăvesc prezentul și le amărăsc viețile protagoniștilor, mistere ce se ascund în spatele ușilor închise și a unei spoieli de aparentă perfecțiune și victime care provin tot din rândul celor mai vulnerabili: soți sau soții înșelate ori copii abuzați fizic și psihic.
Poveștile se petrec într-un feeric cartier american plin de case pe care și le permit doar cei mai înstăriți sau cei care au avut suficient cap să investească într-o locuință cu potențial pe când prețurile nu apucaseră încă să explodeze. Totul pleacă de la o întâmplare în care unul dintre personajele principale pur și simplu explodează la capătul unui șir de întâmplări în care nervii i-au dat în clocot și nemulțumirile care s-au tot adunat au ajuns să dea pur și simplu pe dinafară. La o petrecere aniversară a copilului ei, Whitney Loverly (câtă ironie zace totuși în acest nume de familie, întrucât numai iubitor nu e acest detestabil personaj ale cărui manifestări, idei și alegeri nu am putut ajunge să le înțeleg nici în ruptul capului), gazda petrecerii care a chemat toți vecinii demni, în opinia ei, să participe la petrecerea fiului său, începe să simtă că spoiala de perfecțiune de care s-a înconjurat prinde să se destrame pe la margini și, când își descoperă băiatul în vârstă de doar zece ani care, în opinia ei, s-a străduit pe tot parcursul petrecerii să o scoată pe ea din pepeni, mânjit de ciocolata de la toate bomboanele menite celorlalți copii invitați, pur și simplu explodează și se dezlănțuie la adresa lui, făcându-l cu ou și cu oțet.
Fără să-și dea seama că geamul dormitorului de la etaj al băiatului rămăsese deschis și că toți invitații au devenit martori ai abuzului ei verbal. Degeaba se preface mai apoi că e totul în regulă, că n-a fost ea de vină și că de fapt fiul său se face vinovat de toate, el având, după spusele ei, grave probleme și mergând deja la psiholog ca să fie ajutat să treacă peste ele. Fațada s-a fisurat, perfecțiunea ei s-a prăbușit, edificiul adorabilei familii Loverly, care mai are doi copii gemeni, începe să se facă pulbere. Mai ales când, nouă luni mai târziu, adică în prezent, băiatul „vinovat” de toate, Xavier, este găsit inconștient sub geamul dormitorului său, după ce căzuse din pat, nu se știe cum și de ce. Este dus la spital și i se induce coma, pentru a i se face investigații mai amănunțite, în vreme ce mama sa, copleșită de suferință și sfâșiată de durere, dar mai ales măcinată de vină, rămâne la căpătâiul lui, așteptându-l să-și revină.
Ziceam ceva mai sus că această Whitney Loverly, workaholică de meserie și depravată din obișnuință, este cel mai detestabil personaj din carte. Dar ce zic din carte, poate din toate cărțile citite în ultima perioadă. Serios că nu știu câți dintre cititori vor rezona cu faptele ei și câți o vor înțelege că se manifestă așa cum o face, punând pe seama propriilor îndoieli și nesiguranțe oboseala determinată de o căsnicie intrată în impas (așa încât recurge ori de câte ori poate la o noapte de destrăbălare cu străini prin camere de hoteluri pe unde o trimite serviciul ei bine plătit) și trei copii care au secătuit-o de puteri, de vlagă, de capacitatea de a se simți din nou femeie, nu doar mamă. Abia așteaptă să ajungă acasă nu ca să-și vadă copilașii și să se mai joace cu ei și să-i întrebe ce-au mai făcut, cum le-a fost ziua, ce nemulțumiri și frustrări s-au adunat și cum îi poate ajuta să treacă peste ele. Nu, ea abia așteaptă să ajungă, să-și azvârle pantofii cu toc cât colo, să-și toarne un pahar zdravăn de vin și să dea fuga sus în dormitor, unde o așteaptă laptopul și alte câteva ore de muncă. Femeie de carieră, dar mamă groaznică și soție catastrofală.
Pe de altă parte, vecinele ei nu sunt nici ele cu mult mai breze (deși măcar ele sunt conștiente că au probleme și își dau silința), dar sunt convinse că Whitney este perfecțiunea întruchipată. Sau erau, până la petrecerea de pomină a lui Xavier. Una își dorește un copil, dar nu îl poate avea, alta regretă că nu și-a putut păstra copilul, în vreme ce alta își bănuiește soțul c-o înșală tocmai cu prietena ei cea mai bună, însăși doamna Loverly, perfecțiunea întruchipată. Misterele se adâncesc, secretele încep să iasă la iveală, iar peste toate plutește marea întrebare: Ce s-a întâmplat de fapt în noaptea în care Xavier a căzut în mod misterios de la etaj? Și poate încă una: Oare Whitney încearcă să ascundă ceva? Un secret, mic-mic, dar care ar răsturna totul?
O proză densă, dar fermecătoare, o bogăție de cuvinte și o poveste plină de suspans transformă lipsa unor întâmplări amețitoare într-un adevărat carusel de secrete bine ascunse ce vin să întărească acest proverb cu putere de afirmație generală: Minciuna are picioare scurte. Degeaba ne ascundem, degeaba ticluim minciuni, degeaba ne căutăm scuze și încercăm să trecem sub tăcere anumite informații despre noi sau despre alții. Minciunile trebuie să devină tot mai elaborate, începem să ne încurcăm în ele, mergem tot mai departe, plasa se strânge, până când tot eșafodajul pe care inițial îl consideram genial ajunge să se prăbușească tot în capul nostru.