Nominalizări: Goodreads Choice Award Nominee for Mystery & Thriller 2021
Descrierea editurii: „Billy Summers e un lunetist de excepție, un veteran decorat, un adevărat Houdini când trebuie să dispară de la locul faptei. Și, în prezent, își câștigă existența ca asasin plătit. Dar numai dacă ținta e un individ cu adevărat malefic. Mai are un ultim contract și apoi vrea să se retragă. CE AR PUTEA SĂ MEARGĂ PROST? Totul, probabil. Această carte incredibilă e și o poveste de război, și o declarație de dragoste pentru viața din orășelele americane tradiționale, prezentându-ne, totodată, unul dintre cele mai interesante cupluri din toată opera lui Stephen King. Un roman despre dragoste, noroc și destin al cărui protagonist complex mai are doar o șansă pentru a-și răscumpăra păcatele de-o viață.”
După finalizarea trilogiei Bill Hodges, Stephen King mai publică alte cinci romane horror/fantasy înainte de-a aborda din nou genul thriller prin romanul despre care vreau să vă povestesc un pic în continuare. Este vorba de Frumoasele adormite (cu fiul său, Owen King), Străinul (unul dintre cele mai solide romane ale sale din ultimii ani), Elevation, Institutul (o reîntoarcere la horrorul clasic în care personaje principale sunt copiii) și Mai târziu (mai degrabă o nuvelă, sau un roman foarte scurt, care are tot un copil pe post de personaj principal). Însă Billy Summers reprezintă practic reîntoarcerea la genul thriller și una dintre cele mai bine scrise (și bine strunite) povești ale sale. De fapt majoritatea poveștilor Maestrului sunt bine strunite, nu degeaba este numit Regele, cu finalurile are el ce are. 🙂
Povestea lui Billy Summers, lunetist de excepție cu o droaie de schelete în dulap și cu sechelele spunând „prezent!” ori de câte ori e nevoie de ele ca să-i facă viața amară, este una clasică despre răzbunare pe cei care te-au angajat să faci o treabă și mai apoi nu numai că nu te mai plătesc, dar mai și trimit asasini după tine ca să-ți facă felul. De parcă faptul că l-au angajat pe cel mai bun să le facă treburile murdare n-ar zice absolut nimic în sine. Adică, ziceți și voi dacă bogătanii ăștia sunt zdraveni la cap: vrem să asasinăm pe cineva incomod. Pe cine angajăm să o facă? Evident, pe cel mai bun, pe maestrul deghizărilor și evadărilor, un fel de Carlos Șacalul. Și după ce își face treaba vrem să-l supărăm? Păi, nu, că e un asasin temut de toată lumea. A, dar totuși n-ar fi mai bine să îl omorâm și să nu îl mai plătim, ca să-i închidem gura și să nu ciripească despre mizeriile noastre?
Numai că, așa cum se întâmplă de obicei, socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg și asasinul temut de toată lumea își ia măsuri de precauție, adulmecând de la o poștă capcana. Povestea începe un pic mai greu (am și mărturisit că parcă simțeam că mă împotmolesc în primele cincizeci de bani), însă apoi acțiunea o ia la vale. Asasinul cu principii, ceea ce-l face pe Billy să se remarce în noianul de psihopați care omoară de plăcere sau numai și numai pentru bani, neținând cont cine e victima și ce-a făcut de „merită” să moară, cel care a scăpat de-atâtea ori din multe necazuri datorită instinctului și-a măsurilor de precauție, se trezește în fața casei în care se ascunsese cu o fată aproape moartă, violată de niște golani (poate vă aduceți aminte de scena din The Equalizer 2 când Denzel Washington le dă o lecție tinerilor de bani gata care-și bătuseră joc de o tânără) și aruncată ca un gunoi, în ploaie, ca să moară acolo. Scena de după ce-și revine fata, când Billy merge la băieți acasă ca să-i „certe” cu siguranță satisface orice cititor nepreocupat de corectitudinea politică.
Povestea însă merge mai departe și cred că-și cam imaginează toată lumea ce se întâmplă atunci când un asasin de calibrul lui Billy Summers este tras pe sfoară pentru o sumă aproape derizorie pentru cei care l-au contractat. Care ar fi motivul din spatele acestei decizii stupide? Să fie oare chiar atât de mare aroganța celor obsceni de bogați, considerând că miliardele câștigate mai mult sau mai puțin cinstit îi poate feri de oricine? De orice pericol? Povestea asta despre răzbunare, prietenie, principii, polițe de plătit, regăsire și, am putea spune, într-o oarecare măsură, izbăvire are darul să rezoneze cu simțul dreptății din fiecare și puterea de a te face să empatizezi cu cineva cu care în mod normal nu ai avea cum: un asasin plătit. Adică un om care câștigă bani din uciderea altor oameni. Greu de crezut? Nu chiar. Stephen King face ce știe cel mai bine și creează un personaj complet, cu bune și rele, cu calități și cu defecte pe care și le recunoaște singur și, adăugând și un strop de horror, de fantastic (scenele cu Billy care-și scrie memoriile și-n spatele lui se mișcă tabloul, în timp ce peste vale plutește amenințător fantoma unui hotel celebru, reprezintă un punct în plus pentru toată povestea), completează de minune una dintre cele mai solide povești ale sale din ultimii ani.
