Premii: New Mexico-Arizona Book Award, Fiction-Crime
Nota Goodreads: 4,08 (656 note)
Descrierea editurii: „Un deținut aflat în permisie descoperă un secret cumplit despre moartea misterioasă a surorii lui — și se întoarce în lumea interlopă ca să scoată la lumină adevărul. Închis pentru un atac armat, Ethan Lockhart visează să aibă cândva o viață obișnuită. Însă când primește o permisie de 48 de ore ca să meargă la înmormântarea surorii lui, Abby, își dă seama că nimeni nu-i văzuse cadavrul și hotărăște să afle ce s-a petrecut cu ea. Cămătarul Shark, fostul șef al lui Ethan, conduce acum un imperiu criminal. Pe măsură ce Ethan și cea mai bună prietenă a lui Abby găsesc noi indicii, sunt tot mai convinși că Shark e responsabil pentru crimă, dar nu au dovezi. Dacă vrea să dezlege în 48 de ore misterul morții lui Abby, Ethan va trebui să redevină infractorul care a jurat că nu va mai fi vreodată.”
Blog tour #9/2023: unul dintre cele mai antrenante și mai alerte thrillere citite în ultima vreme, Cursa de 48 de ore reprezintă un adevărat carusel de întâmplări ce se succed cu mare repeziciune și-n care răzbunarea, dar mai ales aflarea adevărului, sunt elementele care propulsează personajul principal pe urmele unui gangster ce face legea în oraș și care nu s-ar da în lături de la nimic pentru a-și proteja afacerile și interesele.
Ethan Lockhart, un om cu inimă mare, dar care a făcut nenumărate alegeri greșite în scurta lui viață, primește o permisie de patruzeci și opt de ore pentru a merge la înmormântarea surorii sale mai mici, Abby. În urmă cu cinci ani, aflat în slujba gangsterului Shark, pe atunci nu chiar la fel de important pe cât e acum, însă la fel de vorace și de cinic, Ethan a dat o spargere la un cazinou pentru Shark și a fost arestat, primind o condamnare de douăzeci de ani din cauza faptului că folosise o armă automată, dar mai ales pentru că nu a vrut să-și dea în gât complicii. În semn de recunoștință, Shark i-a promis că va avea grijă de sora lui Ethan, de Abby, numai că fata, pentru care Ethan era un adevărat erou în pofida alegerilor greșite, ajunge să lucreze ca stripperiță în clubul lui Shark, în încercarea, aflăm ceva mai târziu, de-a afla amănunte sordide despre Shark și a-și putea ajuta astfel fratele, colaborând cu autoritățile, deși el însuși refuzase să o facă, să obțină o reducere a pedepsei.
Numai că Ethan tocmai a aflat, acum, că sora lui e dispărută de trei săptămâni și că autoritățile au apelat la mama lor pentru a o declara moartă. Încercând astfel, se pare, să dea aripi anchetei, care ar fi devenit mult mai amplă în cazul unei potențiale crime, nemaibătând pasul pe loc, cum s-ar fi întâmplat dacă aveau de-a face cu un simplu caz de persoană dispărută. Și Ethan obține astfel o permisie de patruzeci și opt de ore pentru a merge la înmormântarea ei. Deși cadavrul lui Abby încă nu fusese găsit. Păstrând astfel un dram de speranță că poate totuși fata nu e moartă, în pofida litrului de sânge (al ei) descoperit în apartamentul în care locuia.
Deși supus unor condiții draconice (fără alcool; fără droguri; fără arme; niciun delict, de niciun fel, nici măcar o traversare neregulamentară; nu are voie să conducă mașina; nu trebuie să părăsească statul Nevada), Ethan face tot posibilul să afle adevărul și începe direct cu Shark, care, mai în glumă, mai în serios, îi dă de înțeles, făcându-l martor și la torturarea și uciderea unui angajat de-al său pe care-l suspecta că ar colabora cu autoritățile, că nu trebuie să se pună cu el. Dar Ethan, ajutat și de prietena cea mai bună a lui Abby, Whitney, și ea stripperiță în clubul lui Shark, e convins că fostul lui patron are legătură cu dispariția surorii sale. Și-n pofida tuturor obstacolelor, a îngrădirilor și a timpului limita, pentru că patruzeci și opt de ore trec extrem de repede când ești mereu pe fugă și țelul tău e aflarea adevărului, adică găsirea surioarei lui mai mici, Ethan este convins că până la urmă se va face dreptate.
Deși este manipulat și trimis de colo-colo, și nici poliția, nici măcar FBI-ul, n-au reușit să facă nimic pentru găsirea lui Abby, și cu toate că Shark dispune de o putere colosală și nu s-ar da în lături de la nimic, ei au uitat că acum vreo treizeci de ani Van Damme fugea din Legiunea Străină pentru a-i nimici pe cei care-i uciseseră fratele rezolva totul de unul singur. Și nu țin cont că Ethan, care a pus mulți mușchi pe el în închisoare și acolo îi știu toți de frică, nu mai are nimic de pierdut. Și că el era lumina ochilor pentru Abby. Și, cu toate că el nu o arăta și nici măcar nu aveau ambii părinți în comun, și el ținea la Abby mai mult decât la oricine pe lume. Deci să-i ferească sfinții pe cei care i-ar fi făcut rău surioarei sale!
Dacă ar fi fost scrisă cu ceva mai multă carne pe ea, povestea asta s-ar fi transformat poate într-un nou Începem cu sfârșitul a lui Chris Whitaker (una dintre cele mai bune cărți citite anul trecut, despre care am scris aici, tot în cadrul unui blog tour). La cât e de alertă și de interesantă și la cât de repede înaintează acțiunea, dar mai ales la câtă determinare poate exista într-un om care la un moment dat scapă complet de sub control, povestea imaginată de Bourelle, deși cu o premisă nu chiar originală (câte povești nu am văzut cu frați/tați/mame/soți/soții puși pe răzbunare sau măcar pe aflarea adevărului?), este exact ce-i trebuie unui thriller care se citește cu sufletul la gură de la început și până la sfârșit, fără să te lase nici un pic să sufli. Personajele, deși destul de unidimensionale, îți oferă exact ce știi că trebuie să te aștepți de la ele, fără fasoane, mutre și cugetări pe lângă subiect: Shark e un nemernic și un cinic, acoliții săi sunt niște criminali cu sânge rece care tremură de frica lui și că trupurile le vor ajunge ori în lac, ori îngropate în deșert, autoritățile fac ce știu ele mai bine, adică stau cu mâinile în sân și așteaptă să rezolve alții treaba în locul lor, fratele trebuie să-și salveze sora pentru care ar merge până în iad și înapoi, numai să o aducă teafără, iar noi ne alegem cu acțiune nonstop. Și cred că toată lumea e mulțumită la final. Mai puțin băieții răi, evident.
NB: recenzia face parte din blog tourul (wild pe martie, dar eu am apucat să scriu abia acum) dedicat apariției în limba română a romanului Cursa de 48 de ore. Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica: