Lecturi 338 (Blog tour #4/2023): Catriona Ward – Ultima casă de pe strada Needless

Catriona Ward – Ultima casă de pe strada Needless (The Last House on Needless Street, 2021) 400p., TPB, 13×20, Leda Bazaar, 2023, trad. Carmen Ion, red. Liviu Szőke, Shauki Al-Gareeb, 54,45 (60,5) lei, ISBN 978-606-088-157-5

Premii: British Fantasy 2022

Nominalizări: World Fantasy 2022, The Kitschies (Red Tentacle) 2022, Goodreads Choice Award Nominee for Horror 2021, Ladies of Horror Fiction Award Nominee for Novel 2021

Nota Goodreads: 3,87 (58 903 note)

Descrierea editurii:N-ai să crezi ce se ascunde în ultima casă de pe strada Needless! Aceasta este o poveste despre un criminal. Un copil furat. O răzbunare. Aceasta este povestea lui Ted, care locuiește împreună cu fiica sa, Lauren, și pisica lor, Olivia, într-o casă obișnuită de la capătul unei străzi obișnuite. Toate aceste lucruri sunt adevărate. Totuși, o parte dintre ele sunt minciuni. Crezi că știi ce se află în ultima casă de pe strada Needless. Crezi că ai mai citit povestea asta. În pădurea întunecată de la capătul străzii e îngropat ceva. Dar nu este ceea ce crezi…”

Blog tour nr. 4/2023: O terifiantă și întunecată poveste despre suferință, angoase, suflete pierdute și regăsite, frici ascunse și moduri în care mintea umană se poate refugia într-un colțișor pentru a le putea face celor mai mari grozăvii de care e în stare… tot mintea umană.

Credeam că știu încă de la început la ce mă înham, dar nu mă așteptam la asemenea peripeții care să-ți ridice părul pe tine. Nu, nu așa începe povestea unuia dintre personaje, ci așa am început eu să simt de la un anumit punct încolo, după ce ajunsesem să cred că pot distinge motivațiile și mai ales faptele personajelor. Povestea imaginată de Catriona Ward nu e ușor de digerat și nici lectura nu va fi ușoară dacă nu ești un împătimit al genului horror sau dacă nu vei încerca să te pui în pielea unuia dintre personaje ca să pătrunzi cum trebuie în ea. Pe măsură ce straturile încep să fie date la o parte și grozăvenia intrigii începe încet-încet să se dezvăluie, îți dai seama că deznodământul nu că nu va fi unul fericit, ci îți va frânge pur și simplu inima.

Inițial, pentru că acesta a fost, cred eu, marele dar al cărții și o adevărată dovadă de geniu din partea autoarei, crezi că știi cum se va termina povestea. Pentru că e simplu, mai cu seamă dacă ai văzut tone de filme horror sau ai citit nenumărate povești cu criminali în serie care răpesc oameni și-i sechestrează în pivnițe umede și întunecoase pentru a-și satisface dorințele morbide: ai trei glasuri distincte, pe al lui Ted, cel care se pare că a răpit o fetiță, pe al fiicei sale, Lauren, care s-ar putea totuși să nu fie a sa, și pe al Oliviei, pisica. Iar aici iubitorii de pisici poate c-ar protesta înainte să ajungă să o cunoască cu adevărat pe Olivia și să-și dea seama cât de importantă și de bine realizată este.

Și mai ai și un personaj pe nume Dee, care se mută în casa de vizavi de a lui Ted, pe strada Needless, aproape de pădurea în care s-ar putea să fie îngropat ceva ce nu îi aparține în întregime acestei lumi materiale pe care credem că o cunoaștem cu toții. Povestea lui Dee e tristă, foarte tristă, pentru că acum niște ani și-a pierdut surioara pe când stătea la plajă cu părinții, iar de atunci nu se mai știe nimic de ea. Poate a fost răpită, poate s-a înecat și au purtat-o valurile în larg, cert e că Dee a rămas profund zdruncinată și de atunci își tot caută surioara. Pentru că știe ea ceva, ceva ce n-a mai spus la nimeni, motiv pentru care acum e posibil să fi găsit în sfârșit o pistă. Deloc o coincidență, așadar, că vizavi de casa ei se află o casă care-ți dă fiori, iar din această casă iese uneori o pisică. O pisică ce posedă minte și voință proprii, ba chiar și un glas propriu. Prin urmare, ce caută Dee acolo? De ce-l spionează pe Ted? Ce e cu doamna cu Chihuahua? De ce ajungem să citim despre o poveste care se petrece hăt-departe, tocmai în Bretania? De ce merge Ted la psiholog și de ce toată această poveste alambicată?

Și mai e și casa. Ultima casă de pe strada Needless, unde se petrec lucruri stranii, unde există ființe fantastice și o ladă frigorifică transformată în culcuș, unde există omuleți verzi în mansardă care bagă groaza chiar și-n Ted, unde ferestrele sunt bătute în cuie și mâncarea se strică, dar nu e asta cine știe ce problemă, unde există păpuși sparte și conștientul, inconștientul și subconștientul fac casă bună unele cu altele, deși nici psihologul nu e chiar în măsură să cearnă chiar totul, unde deschizi o ușă (nu chiar ca în Piranesi, dar pe-acolo) și nu știi peste ce dai. Sau pădurea de mesteceni argintii, cu semnele ei galbene și făpturile desprinse parcă dintr-o altă lume.

Ei bine, există povești complicate, cu salturi dese de la un personaj la altul, de la un fir narativ la altul și dintr-un moment în timp la altul, în trecut, în viitor sau chiar într-o realitate alternativă, și poate că până la urmă le dai de cap și afli miezul, e doar suficientă ceva mai multă atenție. Există și povești pe care le ghicești din prima și apoi stai și întorci pe toate fețele motive, fapte, acțiuni, răsucindu-le și analizându-le, pentru ca în final explicația să vină din senin și să afli ori că te-ai aflat pe un drum complet greșit, ori să ți se confirme că ai interpretat corect indiciile, că ai citit ce trebuia și că ai rezolvat singur cazul. Și mai există și povești cum sunt cele de la Înainte să adorm și Fata dispărută încoace, în care finalul răstoarnă tot ce credeai și vine cu o explicație complet diferită. Nu zic că romanul Catrionei Ward, unul despre suferință și puterea de a-ți reveni după nenumărate cazne fizice și psihice cu mințile relativ întregi, este unul de genul ăla, însă cu siguranță face parte din acel subgen de thriller, numai că vine cu ceva în plus. Ce anume? Aveți răbdare cu povestea, cu personajele și cu faptul că veți întâlni o pisică vorbitoare dată naibii, iar răbdarea vă va fi răsplătită cu asupra de măsură. Recomandată!

„— Tu crezi că sunt prea aspră cu tine, a zis ea. Nu-ți place că am reguli și că îți amintesc mereu de realitatea lucrurilor. Că mă îngrijesc de sănătatea ta și că nu te las să aduci animale în casă ori să mănânci hotdogi precum ceilalți băieți americani, că nu ne permitem să mergem la doctori și că eu sunt cea care îți cos mereu tăieturile. Mă încăpățânez să fac toate astea în ciuda văicărelilor tale. Am grijă de sănătatea ta fiindcă e de datoria mea. Dar așa cum am grijă de corpul tău, tot așa mă îngrijesc și de mintea ta. Și astăzi am descoperit amândoi că ai o boală acolo. Probabil că ți-ai jurat să nu mai faci asta niciodată. Crezi că ai cedat impulsurilor numai de data asta… Și poate că așa va fi. Totuși, nu te amăgi cu gândul ăsta! Ai o boală care e în familia noastră de mult timp. Tatăl meu – bunicul tău – a avut-o și el. Am sperat că va dispărea odată cu el. Sau poate că mi-am spus că voi ispăși eu păcatele lui. O lume nouă, o viață nouă. M-am făcut infirmieră pentru că voiam să salvez vieți.”

NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului Ultima casă de pe strada Needless. Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:

Cărțile mele

Anca și cărțile.ro

Literatura pe tocuri

Ciobanul de Azi

Falled

Pălărisme

Citește-mi-l

Analogii, Antologii

You might also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *