Nominalizări: Goodreads Choice Award Nominee for Mystery & Thriller 2019
Nota Goodreads: 3,94 (203 710 note)
Descrierea editurii: „Găsise anunțul întâmplător — un post de bonă internă, cu un salariu uriaș. Când ajunge la Heatherbrae House, Rowan Caine e uluită de casa „inteligentă” luxoasă din munții Scoției și de familia perfectă care locuiește aici. Nu știe că pășește într-un coșmar — care se va încheia cu moartea unui copil și cu ea în închi-soare, în așteptarea procesului de crimă. Îi scrie avocatului despre camerele video instalate prin toată casa, erorile tehnologice care te trezeau în bubuit de muzică sau luminile care se stingeau când ți-era lumea mai dragă. Nici fetele nu erau deloc copiii-model din prima zi. Și mai și era lăsată singură cu săptămânile, fără niciun adult în afară de enigmaticul om bun la toate Jack Grant… Rowan știe că a făcut greșeli și că a mințit. Dar spune că nu a comis crima. Ceea ce înseamnă că vinovatul e altcineva. Scris în stilul plin de suspans al lui Ruth Ware, Ușa ferecată este un thriller de citit pe nerăsuflate al acestei Agatha Christie contemporane.”
A treia încercare în materie de cărți scrise de Ruth Ware a fost mai cu noroc pentru mine. Noroc cu blog tourul acesta dedicat apariției în română a sinistrului Ușa ferecată. După două încercări eșuate cu Într-o pădure întunecată (despre care am scris acum un car de ani pe blog) și Jocul minciunii (despre care am scris pe Bookblog), am luat o pauză de la scrierile extrem de populare ale autoarei britanice. Vedeți voi, pentru mine nu e suficient să ai premisă beton și apoi să dai cu bâta în baltă cu personaje care se comportă anapoda și rezolvări ridicole, crezând că dacă ai prins în cârlig cititorul cu un sinopsis elaborat de măiastra echipă de marketing a editurii la care îți publici cărțile mă vei câștiga pe viață. O dată poate fi un accident, a doua oară se transformă în regulă. Din fericire, cum am zis, noroc cu acest nou roman pe care ne-am apucat să-l disecăm în cadrul blog tourului cu numărul nouăsprezece.
Dar ce avem aici? O bonă care zace de luni bune în arest preventiv, fiind suspectată (nu și acuzată, deocamdată) că ar fi ucis copilul unei familii la care se angajase nu de foarte mult timp. Rowan Caine are douăzeci și nouă de ani și scrie, în închisoare, câteva scrisori către un avocat celebru, cerându-i să o apere la proces. Timid mai întâi, apoi din ce în ce mai elaborat, ea își începe tragica poveste, dezvăluindu-i avocatului cum a ajuns în închisoare.
A lucrat până de curând la o creșă în Londra, pe bani puțini și în condiții stresante, până când a văzut, din întâmplare, un anunț că o familie bogată îi oferă un car de bani unei bone dispuse să vină să locuiască acasă la ei, într-un peisaj sălbatic din Scoția, ca să aibă grijă de cele patru fete. Soțul și soția sunt doi arhitecți celebri, care au cumpărat o dărăpănătură de casă și au transformat-o într-o minune hi-tech demnă de casele inteligente descrise cu succes de Arno Strobel în Aplicația (pe care am discutat-o în cadrul unui blog tour din primăvară). Așa că Rowan, momită de posibilitatea unei schimbări, dar și de perspectiva de-a câștiga cât nici nu ar visa o bonă, pleacă la interviu în Scoția. Unde dă peste o mămică pe care vrei s-o strângi de gât după nici cinci minute, snoabă, măreață și încrezută, o bogătană care nu are ce face cu banii și se crede buricul pământului, care vine la pachet cu un soț pe măsură (un fustangiu notoriu, avea să afle chiar pe pielea ei biata Rowan) și niște împielițați de copii cum sunt enorm de mulți pe lumea asta în familii care le pun pe tavă totul, mai puțin afecțiunea părintească de care au cea mai mare nevoie.
Rowan trece însă peste neajunsuri și-și roade unghiile până află că a primit jobul mult visat. Însă nu știe că în jurul casei se află o grădină plină cu plante otrăvitoare, nu știe că acea casă de vis este inspirată de Casa bântuită a lui Shirley Jackson, nu știe că fetițele aparent inocente se poate să fi dat la un moment dat probe pentru un remake al Exorcistului, nu știe că aplicația inteligentă care conduce de fapt casa o poate lua razna în orice clipă, lăsând-o ba să înghețe de frig în dormitorul din care au mai fugit îngrozite încă vreo patru bone după ce-au auzit zgomote suspecte la ceas de noapte provenind din mansarda presupus încuiată de deasupra, ba pe întuneric, ba să facă dușuri înghețate sau opărite, ba nu-i face cafeaua cum trebuie, pentru că totul este automatizat, totul se face de pe tabletă, totul este arhi-mega-supertehnologizat, nu știe că mămica trebuie să plece alături de tăticul la un congres al arhitecților mai devreme decât se așteptaseră, lăsându-le pe fete în grija lui Rowan, nu știe că fetele i-au pus gând rău încă înainte să o vadă. Adică rețeta perfectă pentru o tragedie. De ambele părți.
Nu știe ea multe, inclusiv să se comporte cu copiii. Lucru care scade din credibilitatea poveștii, în opinia mea, pentru că oricât de multe surprize ai întâmpina, nu se poate să te comporți ca și cum e pentru prima oară în viața ta când vezi copii. Cum ar fi să te lași luat prin surprindere de toanele unor fetițe răzgâiate, chitite să te pună pe fugă încă de când ai intrat pe ușă. Și oricâți bani ți s-ar promite, nu se poate să dormi cu frica în sân că sar fantomele noaptea pe tine, dar tu nu o iei la fugă țipând cât poți de teamă că trezești fetițele. Nu se poate, oricâte taine și secrete ascunzi, să te lași umilită de o adolescentă năbădăioasă de doar paisprezece ani (oricâte traume ai suferit când erai mică și oricât de înțelegătoare te-ai arăta, fiind în cunoștință de cauză). Există sume și sume cu care te poți lăsa cumpărat. După părerea mea, 55 000 de lire nu sunt suficiente.
Deși am văzut că mulți au apreciat suspansul (destul de bine dozat) și felul în care s-a descurcat totuși Rowan în condițiile date, îndurând, deși e gata să își piardă mințile, orice i se aruncă în față, aceștia i-au scăzut din notă tocmai din pricina finalului. Eu zic că alegerea care apare chiar în ultimele pagini ridică nu doar povestea, ci o și transformă pe Rowan într-o persoană demnă de admirat. N-aș vrea să insist prea mult asupra acestui aspect tocmai pentru a nu strica farmecul poveștii, însă vă spun doar că multe dintre alegerile lui Rowan, inclusiv să nu plece încă de când încep scârțâielile în toiul nopții, își au și ele rostul lor, oferind un plus de valoare cărții datorită acestei alegeri din final, când ne dăm seama că și Rowan a avut motivele ei să facă ce-a făcut. Și făcându-mă să cred în sinea mea că totuși nu va fi ultima carte de Ruth Ware pe care o voi citi.
Iar cu acest blog tour (nu sunt eu însă ultimul, această onoare îi revine mereu lui Marius Andrei, zis și Analogii, Antologii), echipa de Colaboratori Mystery & Thriller va intra în vacanță, urmând să revenim cu povești despre Logodnicele Reichului, Cărăbușii și Mistralul ucigaș.
NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului Ușa ferecată. Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:
One thought on “Lecturi 307: Ruth Ware – Ușa ferecată”