Lecturi 305: Louise Penny – Toți diavolii sunt aici

Louise Penny – Toți diavolii sunt aici (Chief-Inspector Armand Gamache XVI: All the Devils Are Here, 2020) 624p., TPB, 13×20, Trei, 2022, Colecția Fiction Connection/Crime, Trad. Ioana Văcărescu, Red. Mihaela Ionescu, 50,15 (59) lei, ISBN 978-606-40-1287-6

Premii: Agatha Award for Best Contemporary Novel 2021, Lefty Award for Best Mystery Novel 2021

Nominalizări: Goodreads Choice Award Nominee for Mystery and Thriller 2020

Nota Goodreads: 4,44 (51 556 note)

Descrierea editurii: „Inspectorul-șef Armand Gamache de la Sûreté du Quebec anchetează de această dată un caz în Paris, unde nașul lui, miliardarul Stephen Horowitz, este victima unui atac. O cheie bizară găsită în posesia acestuia îl trimite pe Gamache în cele mai neașteptate locuri — din vârful Turnului Eiffel în măruntaiele arhivelor pariziene, în hoteluri de lux sau pe urmele unor opere de artă codificate. Descoperă documente și dovezi păstrate zeci de ani de nașul lui, secrete îngrozitoare care pot schimba chiar harta lumii. Curând, întreaga lui familie este prinsă într-o plasă de minciuni și amăgiri. Ca să afle adevărul, Gamache trebuie să hotărască dacă poate avea încredere în prieteni și colegi, în instinctele și în trecutul său. În familia lui. Pentru că până și în Orașul Luminilor se ascund diavolii.”

Nominalizarea acestui volum șaisprezece al seriei Inspectorul Gamache la Premiile Goodreads și faptul că a pierdut în fața unui roman bun, dar net inferior (despre care am și scris că este antrenant și interesant), reprezintă încă un argument în plus că acestea sunt doar premii populare și atât, care nu țin cont de valoarea unei cărți, ci doar de numărul de fani ai acelei cărți și de cât de mulți votează pentru ea (nu mai zic de gustul lor literar). Acest lucru se reflectă de altfel atât în nota generală a cărților premiate cu premii de prim rang, cât și în numărul de note. Faptul că Sarah J. Maas a câștigat în același an 2020 premiul pentru cel mai bun roman fantasy cred că spune totul.

Avem în față volumul cu numărul șaisprezece al unei serii începute tocmai în 2005. De atunci s-au scurs mulți ani și Louise Penny a ajuns o doamnă venerabilă care anul trecut a scris un thriller împreună cu fosta Primă Doamnă a Statelor Unite ale Americii ce s-a bucurat de un real succes (bănuiesc că Prima Doamnă a venit cu informația și doamna din Canada a făcut restul, strecurându-l inclusiv, într-un fermecător cameo, pe personajul care i-a adus celebritatea) în rândul fanilor genului (despre el am scris aici). A trecut timpul, inspectorul-șef Armand Gamache a trecut prin multe peripeții, a antrenat trupe speciale, a urcat pe culmile succesului în cariera de polițist, dar a și decăzut, copiii săi au crescut, s-au căsătorit și au la rândul lor copii, dar el a rămas același personaj dârz, neînfricat și demn, un domn distins și un anchetator sclipitor și redutabil, căruia nu-i scapă nimic, dar care, ca orice om, are și micile lui neajunsuri care-l transformă până la urmă în om, nu într-o mașină înzestrată cu darul gândirii și programată să facă întocmai ce i-au spus propriii creatori.

Fiul lui Armand Gamache, Daniel, s-a mutat la Paris împreună cu familia și este un bancher de succes. Fiica sa, Annie, tocmai trebuie să nască cel de-al doilea copil și, alături de soțul ei, Jean-Guy Beauvoir, fost inspector la fel de sclipitor precum Armand Gamache, aflat până nu demult în subordinea sa, locuiește tot la Paris. Motiv pentru care Armand, alături de geniala și înțeleapta sa soție, Reine-Marie, și tot familionul s-au strâns în Orașul Luminilor. Dar mai există un motiv. Nașul lui Armand, Stephen Horowitz, un miliardar în vârstă de nouăzeci și trei de ani care a trecut prin multe la viața sa, făcând inclusiv parte din Rezistența franceză împotriva naziștilor după cel de-Al Doilea Război Mondial, trebuie să-i spună neapărat un secret. Căci a descoperit ceva la o firmă gigant din al cărei consiliu director ar vrea cu tot dinadinsul să facă parte, însă bineînțeles că nu-i poate spune unui polițist ce a descoperit până nu-l lovește o dubă pe trecerea de pietoni și ajunge în comă pe un pat de spital, ducând odată cu el și secretul. Sau secretele, că sunt mai multe.

Tot la Paris, Armand Gamache se întâlnește cu un vechi prieten, șeful poliției din Paris, care și-a păstrat un birou întunecos și mucegăit din legendarul sediu de la numărul 36 de pe Quai des Orfevres (dacă n-ați văzut filmul cu același nume, de dinainte să se senilizeze Depardieu, nu știți ce pierdeți), cu care are o relație de prietenie ce datează din negurile timpului. Dar cum orice minune nu durează la nesfârșit, iar diavolul se ascunde în detalii și atât Armand, cât și soția sa, sunt siguri că accidentul căruia i-a căzut victimă nașul Horowitz, cel care l-a crescut pe acesta de mic, după ce părinții i-au murit într-un accident de mașină pe când era un țânc, nu a fost deloc un accident, ci o tentativă de crimă în toată regula, iar un cunoscut al miliardarului este descoperit mort în camera de hotel pe care o închiriase, deși avea ditamai apartamentul în Paris în care ar fi putut sta bine-mersi, în loc să cheltuiască o avere în acel hotel, lucrurile încep să se precipite.

Dar se precipită lent, foarte lent, pe îndelete și în tihnă, de fapt, căci cele șase sute de pagini care alcătuiesc acest cărțoi pot rezuma extrem de bine o serie ajunsă la venerabilul număr de optsprezece volume cu cel care va apărea anul acesta. Proza lui Louise Penny este bogată, dar percutantă, povestea se pune greu în mișcare, dar devine tot mai amplă de la capitol la capitol, și ținând cont ce seamă de personaje își întrepătrund destinele în acest roman luxuriant, unde nu doar cele pozitive sunt foarte bine schițate, ci și cele negative au povești grele și ample de dus în spate, dar și cu câtă migală construiește autoarea canadiană o intrigă atât de alambicată și de întortocheată, cu nenumărate ramificații și rădăcini ce se înfig tocmai în urmă cu optzeci de ani, pe când însuși Stephen Horowitz era de-o seamă cu nepoții lui Armand Gamache de astăzi, eu zic că până la urmă se justifică cu asupra de măsură numărul consistent de pagini.

Bașca, să nu uităm că au trecut multe romane de la primul, că s-au perindat multe personaje, că au avut loc multe întâmplări de când a început să prindă contur extraordinara familie Gamache, iar autoarea și-a zis, și pe bună dreptate, că poate mai sunt cititori care nu le-au citit pe toate și că din când în când mai trebuie făcută câte o trecere în revistă. Vestea bună este că seria (ale cărei volume au toate note mai mari de patru pe Goodreads) va apărea toată la Editura Trei, lucru care mă bucură enorm, căci merită să cunoaștem și celelalte povești care l-au modelat pe vajnicul inspector-șef Armand Gamache în cel care este în acest volum. „Iadul e gol și toți diavolii sunt aici.” Recomandată”

NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului Toți diavolii sunt aici. Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:

Falled

Literatura pe tocuri

Cărțile mele și alți demoni

Anca și cărțile.ro

Ciobanul de Azi

Analogii, Antologii 

Citește-mi-l 

 

You might also like

3 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *