Descrierea editurii: „Un thriller captivant, unde nimic nu este ceea ce pare. Un arbitru de fotbal venit din Afganistan este ucis la Stockholm, iar suspectul principal este Giuseppe Costa, tatăl unui fotbalist aflat în ascensiune. Cazul pare ca și rezolvat, însă Costa refuză să mărturisească și poliția apelează la profesorul Hans Rekke, cunoscut expert în tehnici de interogatoriu. Dar toată investigația e dată peste cap, pentru că Rekke vede totul într-o altă lumină, iar curând suferă o cădere nervoasă. În scurt timp, suspectul e eliberat și poliția rămâne fără nicio pistă. Singura care refuză să renunțe la anchetă e tânăra polițistă Micaela Vargas, care reușește să-l convingă pe Rekke să reia cazul. Cei doi ajung să aibă de-a face cu teroriștii vânați de CIA și războiul talibanilor împotriva muzicii și trebuie să afle cine era în realitate arbitrul ucis — victimă sau criminal?”
A sosit vremea unui blog tour, al cincisprezecelea pe 2022, în cadrul căruia ne îndreptăm atenția asupra unui roman nordic noir apărut nu de mult în colecția Fiction Connection a Editurii Trei scris de celebrul continuator al seriei Millennium al lui Stieg Larsson. Este vorba de David Lagercrantz, cel care a mai scris și biografia fotbalistului Zlatan Ibrahimovici sau povestea ficționalizată a matematicianului Alan Turing.
De data asta însă scriitorul suedez pornește pe cont propriu într-o aventură devenită între timp serie care îi are ca protagoniști pe doi indivizi extrem de nonconformiști: Micaela Vargas, o tânără polițistă de origine chiliană (greu de înțeles ce-o fi căutat familia ei taman în Suedia, dar aflăm detalii pe parcurs), și Hans Rekke, un psiholog ce duce nonconformismul pe noi culmi (nu degeaba a continuat Lagercrantz aventurile altui personaj trăsnit – celebra Lisbeth Salander a lui Larsson -, așa că și-o fi zis probabil „ce, eu sunt mai fraier? De ce să aleg un detectiv familist convins care vine devreme acasă și-și ascultă superiorii sau unul bețivan și scandalagiu, dar genial în meseria lui, când pot construi unul care ba te scoate din minți, ba te face să te întrebi dacă locul lui nu cumva e într-un loc liniștit și înconjurat de garduri înalte”), fost copil-minune al pianului, foarte bogat, actualmente psiholog expert în tehnici de interogare, dar care nu știe când să se oprească din pusul întrebărilor incomode, căci reprezintă și un altoi de soi nobil al lui Sherlock Holmes (cu tot cu dependențele celebrului detectiv) cu un copoi de rasă ce amușină peste tot și caută problemele cu lumânarea.
Un arbitru de fotbal sosit din Afganistan comite o greșeală la un meci și apoi este ucis cu o piatră într-o pădure din apropierea stadionului, iar suspectul principal este tatăl scandalagiu al unui fotbalist aflat în ascensiune și care a fost defavorizat de greșeala afganului. Așa că acesta este arestat, însă nici măcar Hans Rekke, celebrul psiholog, nu poate obține mărturisirea că el ar fi criminalul. În lipsă de probe, Costa, tatăl fotbalistului, este eliberat și poliția rămâne fără niciun suspect, deși de la bun început se mersese pe ideea că acesta se răzbunase pe arbitru și-l omorâse într-un acces de furie oarbă.
Trec mai multe luni, iar Micaela este îndepărtată în urma unui șantaj (după ce refuză să o facă pe cârtița pentru poliție și să le furnizeze informații despre fratele ei traficant și cam mafiot de fel) din anchetă, pentru ca, într-o bună zi, să salveze un biet nebun care voia să se arunce în fața metroului. Respectivul este nimeni altul decât Hans Rekke, expulzat de autoritățile americane după ce începuse să pună întrebări nedorite cu privire la niște întâmplări macabre din trecut, el nefiind convins că ucigașul arbitrului ar fi fost tatăl fotbalistului. Prilej cu care căzuse în depresie și apelase la vechile sale prietene medicamentele.
Ne aflăm la puțin timp distanță de sângeroasele atacuri teroriste de la 11 septembrie 2001 și americanii răpesc, arestează, închid și torturează presupuși teroriști responsabili de moartea civililor nevinovați. Nu contează că au sau n-au dovezi, cineva trebuie să plătească. Pentru că Rekke are nasul mai ceva ca un copoi și ochiul mai ceva ca o pasăre răpitoare și detectase el cu privirea-i ageră că arbitrul afgan fusese torturat de fapt într-o închisoare americană cu renume extrem de trist pentru practicile crude cărora le căzuseră victime teroriștii închiși acolo.
Și astfel ies la iveală nu doar dependența de medicamente puternice a lui Rekke, ci și niscaiva povești cu muzicieni afgani plecați să studieze la Conservatorul din Moscova în anii optzeci, nenumărate crime inutile, precum și persecuțiile asupra muzicienilor și femeilor în particular și a civilizației în general care urmaseră după retragerea lumii presupus civilizate din Afganistan și venirea la puterea a talibanilor (sună cunoscut, nu?).
O burtă extrem de lungă aleasă de autor pentru a umple cele patru sute de pagini ale acestei povești care părea că pleacă într-o direcție și care a ajuns într-una complet neașteptată. Drumul e lung și obositor, dar când ai nas fin și spirit perseverent, ești răsplătit din plin. O pagină de istorie complet necunoscută iese la iveală în urma colaborării dintre Micaela Vargas și Hans Rekke, iar povestea din spatele asasinării arbitrului (deloc ușă de biserică și el) este mult mai amplă și mai dureroasă decât lăsase de înțeles inițial. Pas cu pas, imagine cu imagine, se conturează o poveste care îți face părul măciucă în cap și care întărește convingerea că fanaticul e monstrul cel mai crud.
NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului Obscuritas. Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica: