„Jurnalul lui Kafka mă cutremură și mă urmărește și-n somn.” Mircea Cărtărescu
„Urăsc tot ceea ce nu se referă la literatură; mă plictisește faptul de a purta discuții (chiar dacă ele au subiect literar); mă plictisește să fac vizite, iar bucuriile și suferințele rudelor mele mă plictisesc până-n adâncul sufletului. Când fac conversație, tot ceea ce gândesc își pierde din importanță, din seriozitate și din autenticitate. Spaima de a avea o relație, teama că mă voi revărsa în partea cealaltă. Atunci nu voi mai fi niciodată singur.”
Jurnalul lui Franz Kafka reprezintă lumea interioara a unui om care s-a simțit toata viața un proscris: tot ceea ce Kafka a încercat să ascundă în literatura lui este aici asumat.
„Jurnalul este capodopera literară a lui Kafka.” The New Yorker
„În cazul meu se poate recunoaște foarte bine o concentrare asupra scrisului. După ce mi-am dat seama că, din punct de vedere organic, scrisul reprezintă cea mai fertilă orientare a ființei mele, totul s-a precipitat în această direcție, lăsând fără preocupare toate aptitudinile ce vizau plăcerile sexului, plăcerea de a mânca și de a bea, bucuria meditației filosofice și a muzicii. Mi-am pierdut vlaga în toate aceste direcții. A fost un lucru necesar, pentru că energiile mele, în ansamblul lor, erau atât de reduse, încât numai concentrate la un loc puteau sluji, într-o oarecare măsură, scopului de a scrie.” Franz Kafka
Născut în 1883 la Praga, într-o comunitate evreiască germanofonă, Franz Kafka este cel mai mare dintre cei șase copii ai familiei unui mic negustor.
În copilărie n-au lipsit conflictele cu autoritatea paternă, îmblânzite adesea de apropierea mamei, o femeie educată. Elev și apoi student strălucit, Kafka urmează, împins de voința tatălui, studii de drept, definitivându-le cu o diplomă de doctorat. În timpul studiilor își face prieteni printre artiști, scriitori și studenți la filosofie. Tot acum îl cunoaște pe Max Brod, care avea să-i fie alături pe tot parcursul vieții. Din 1906 lucrează pentru o firmă de asigurări. În această perioadă scrie primele povestiri, pe care avea să le publice în volum, sub titlul Contemplație, în 1913. Metamorfoza apare în 1915, urmată de Verdictul, în 1916, de Colonia penitenciară și de un volum de povestiri dedicat tatălui său, Un medic de țară, în 1919. Împins de sănătatea precară, Kafka renunță la slujbă și părăsește Praga, unde revine cu trei luni înaintea morții (iunie 1924). America, Procesul și Castelul, romane rămase neterminate, nu ar fi fost cunoscute publicului fără ajutorul prietenului Max Brod. Acesta le publică postum, împotriva dorinței autorului lor, care le voia arse.
Autor: Franz Kafka
Nr. de pagini: 800
ISBN: 978-606-978-372-6
Titlu original: Tagebücher
Limba originală: germană
Traducere și note: Radu Gabriel Pârvu
ISBN: 978-606-978-372-6
Format: 130x200mm, cartonată cu supracopertă
Anul apariției: 2021
„Niciun prieten, doar munții este o carte ce își merita pe bună dreptate locul pe raftul literaturii penitenciare, alături de diverse alte lucrări, precum De profundis a lui Oscar Wilde, Scrisori din închisoare a lui Antonio Gramsci, Into the Smother a lui Ray Parkin, The Man Died a lui Wole Soyinka și Letter from Birmingham Jail a lui Martin Luther King Jr. Scrisă în limba persană de un tânăr poet kurd, Behrouz Boochani, pe parcursul unei lungi perioade de detenție, tortură și suferință, existența în sine a acestei cărți este un exemplu de curaj și tenacitate creativă. Ea nu s-a născut nici pe hârtie, nici pe calculator, ci butonată pe un telefon și scoasă pe ascuns de pe insula Manus sub forma a mii de mesaje text.” Richard Flanagan
„Din cruzime și durere s-a născut un lucru de o mare frumusețe. Behrouz Boochani este poet, filosof și un scriitor minunat, iar cartea lui ar trebui citită de toți apărătorii drepturilor omului, dar și ai literaturii adevărate.” Margaret MacMillan
„Behrouz Boochani a reușit, în condiții atroce, să scrie și să publice o relatare a experiențelor sale, o relatare ce-i va face pe temnicerii lui să scrâșnească din dinți. Niciun prieten, doar munții este o dare de seamă cutremurătoare asupra primilor patru ani petrecuți de Boochani pe insula Manus, până când lagărul a fost închis, iar prizonierii, relocați. La fel de fascinantă este analiza pe care o face sistemului de funcționare a lagărului, sistem implementat de autoritățile australiene, însă autonom, în sensul în care îi ține captivi în ghearele sale atât pe prizonieri, cât și pe temniceri…” J.M. Coetzee
„Câștigătorul celui mai consistent premiu literar australian nu a participat la ceremonie. Nu a lipsit pentru că așa ar fi vrut. Behrouz Boochani nu are voie să calce pe teritoriul Australiei. Scriitorul iranian de etnie kurdă a cerut azil politic și a fost ținut timp de aproape șase ani în purgatoriul de pe insula Manus, din Papua Noua Guinee. Niciun prieten, doar munții – carte alcătuită din mesaje text trimise unui prieten – a primit recunoașterea guvernului aceleiași țări care i-a refuzat cetățenia și l-a ținut închis.” The Guardian
Behrouz Boochani a absolvit Universitatea Tarbiat Moallem și Universitatea Tarbiat Modares, ambele din Teheran; are o diplomă de master în științe politice, geografie politică și geopolitică. Este scriitor, jurnalist, activist cultural și cineast de origine kurdoiraniană. Boochani semnează articole în revista de limba kurda Werya, este membru onorific al PEN International, câștigător al Amnesty International Australia 2017 Media Award, al Diaspora Symposium Social Justice Award, al Liberty Victoria 2018 Empty Chair Award și al Premiului pentru jurnalism Anna Politkovskaia; este și profesor invitat nerezident la Sydney Asia Pacific Migration Centre (SAPMiC), Universitatea din Sydney. Publică frecvent în The Guardian, iar articolele sale apar și în The Saturday Paper, Huffington Post, New Matilda, The Financial Times și The Sydney Morning Herald. Boochani este de asemenea coregizor (alături de Arash Kamali Sarvestani) al filmului de lung metraj Chauka, Please Tell Us the Time (2017) și consultant pentru piesa de teatru Manus a regizoarei Nazanin Sahamizadeh.
Autor: Behrouz Boochani
Nr. de pagini: 416
ISBN: 978-606-978-371-9
Titlu original: No Friend But the Mountains: Writing from Manus Prison
Limba originală: engleză
Traducere și note: Bertha Savu
Volum întocmit după ediția în limba engleză, în traducerea lui Omid Tofighian
Format: 130x200mm
Anul apariției: 2021
„Un roman ca un vis febril.” The New York Times
Un cântăreț de blues încearcă să se sinucidă aruncându-se de pe Podul Bosfor, însă se trezește în spital, fără a-și mai aminti de ce-a vrut să-și ia viața. Are doar amintiri disparate, fără legătură cu persoana lui și situate foarte vag în timp. Știe ca Imperiul Otoman s-a prăbușit și că ultimul sultan a murit, dar n-are idee când s-au întâmplat aceste lucruri. Mintea lui e asemenea unui labirint prin încrengăturile căruia rătăcește neajutorat în căutarea ieșirii. Înțesat cu mici povești borgesiene, romanul lui Burhan Sönmez își pune cititorii în fața unei întrebări profunde: ce este mai eliberator pentru individ sau societate – să-și cunoască trecutul sau să-l uite?
„O meditație cerebrală asupra memoriei și a ce înseamnă să trăiești fără ea… accesibilă și profundă, amintind de Albert Camus și Patrick Modiano… un roman care va bântui fără îndoială mintea cititorului său.” Publishers Weekly
„Soluțiile morale sunt valide pentru indivizi, nu pentru mase. Ce vrem să devenim? Un individ sau o piesa într-o mulțime? Soluțiile morale nu sunt menite să rezolve probleme, ele sunt pentru noi, ca indivizi, doar teste care dau măsura calității umane.” Burhan Sönmez
„Povestea aceasta eliptică, inteligentă va stărui în memoria ta mult timp după ce ai citit-o.” Book Riot
„O poveste provocatoare și frumoasă, demnă de labirinturile ficționale ale lui Borges.” Literary Review
Burhan Sönmez (n. 1965) a studiat Dreptul la Istanbul, unde a și profesat o vreme ca avocat. A colaborat la mai multe reviste și ziare, cu articole pe teme culturale și politice. A fost membru al Societății pentru Drepturile Omului (IHD) și fondator al Fundației pentru Cercetare Sociala, Cultura și Arta (TAKSAV). În 1996 a fost grav rănit în timpul unui asalt al poliției turce și s-a refugiat pentru o perioada mai lungă în Marea Britanie.
În 2009 i-a apărut primul roman, Kuzey (Miazanoapte), urmat în 2011 de Masumlar (Păcate și inocenți, recompensat cu premiul Sedat Simavi, una dintre cele mai prețioase distincții literare din Turcia). Cel de-al treilea roman al său, Istanbul Istanbul, publicat în 2015, i-a adus Premiul EBRD pentru Literatură în 2018. Labirint, cel de-al patrulea roman, a fost publicat în același an. Cărțile sale au fost traduse în 36 de limbi. În prezent, Burhan Sönmez își împarte viața între Cambridge și Istanbul.
Autor: Burhan Sönmez
Nr. de pagini: 208
ISBN: 978-606-978-370-2
Titlu original: Labirent
Limba originală: turcă
Traducere: Adal Hanzade
Format: 130x200mm
Anul apariției: 2021
„Sfâșietoare… O meditație melancolică asupra morții și timpului.” Michiko Kakutani
În Nopți albastre, Joan Didion încearcă să asimileze și să se împace cu moartea prematură a propriei fiice, Quintana. Văzut și ca un text-companion pentru Anul gândirii magice, Nopți albastre este cu mult mai mult de atât: Didion așază moartea fiicei în contextul propriei îmbătrâniri, în cel al morții soțului, și încearcă să conjure spiritul celei dragi prin punerea în scenă a unui amalgam de amintiri, de frânturi de memorie. Rezultatul nu este însă obținerea unei înțelepciuni sobre, ci, din contră, o răscolitoare meditație asupra fragilității ființei umane.
„Un text incantatoriu… O scrisoare de condoleanțe adresată omenirii, despre realitățile dureroase ale condiției umane.” The Washington Post
„Un discurs frumos, dureros, polifonic… Ceea ce la suprafață pare o poveste elegantă, inteligentă, plină de emoție și de precizie despre pierderea unui copil preaiubit este de fapt o privire elegantă, inteligentă, plină de emoție și de precizie aruncată în hău, o carte care ne obligă să înțelegem, să recunoaștem că nu există pregătire pentru tragedie, nici protecție în fața ei, așadar, nici consolare.” The New York Review of Books
„Profundă și emoționantă… Cartea aceasta este mai mult decât orice o meditație asupra mortalității.” San Francisco Chronicle
„Pentru aceia, foarte mulți, dintre noi care o prețuiesc pe Joan Didion, care nu se satură niciodată de vocea ei și de imaginea ei sclipitoare, fragilă, plină de curaj, Nopți albastre e un adevărat cadou.” Newsday
Joan Didion este autoarea a cinci romane și a patru cărți de nonficțiune, printre care South and West si Where I Was From. Volumul ce reunește toate operele sale de nonficțiune, We Tell Ourselves Stories in Order to Live, a fost publicat de către Everyman’s Library în 2006. Născută în Sacramento, California, Joan Didion locuiește în prezent la New York. La Editura Pandora M a mai apărut volumul de memorii Anul gândirii magice, recompensat în 2005 cu National Book Award for Nonfiction.
Autor: Joan Didion
Nr. de pagini: 208
ISBN: 978-606-978-361-0
Titlu original: Blue Nights
Limba originală: engleză
Traducere: Ioana Văcărescu
Anul apariției: 2021