Nota Goodreads: 4.27 (51317 note)
Descrierea editurii: „Zélie Adebola își mai amintește de vremea când pământul Orïshei vibra de magie. Arzătorii aprindeau flăcări. Mareicii chemau valurile, iar mama Secerător a lui Zélie chema sufletele morților. Dar totul s-a schimbat odată ce magia a dispărut. La ordinele unui rege nemilos, majii au fost vânați și uciși, lăsându-i pe Zélie fără mamă și pe poporul ei fără speranță. Acum Zélie are o șansă să aducă înapoi magia și să riposteze la prigoana regelui. Cu ajutorul unei prințese fugare, Zélie trebuie să dejoace și să scape de urmărirea prințului moștenitor, care este pornit să stârpească magia pentru totdeauna. Primejdia amenință la tot pasul in Orïsha, unde leopanarii de zăpadă dau târcoale după pradă și spirite răzbunătoare pândesc ascunse în ape. Totuși, cea mai mare primejdie poate fi Zélie însăși, care se luptă să-și controleze puterile nou-dobândite – și sentimentele din ce în ce mai adânci pentru un dușman.”
A sosit vremea unei cărți îndelung așteptate. Nu știu sigur când am aflat prima oară de ea, probabil anul trecut, când scotoceam listele cu aparițiile anului 2018, iar cea de față cred că mi-a sărit în ochi. Nu mai țin minte cu exactitate nici când am aflat și am dat imediat de știre poporului că acest fantasy YA va apărea și la noi într-un timp record, la numai câteva luni de la apariția lui în limba engleză. Și ce apariție minunată: editura Epica nu are încă site-ul gata și a scos până acum cărți doar în format clasic trade paperback, însă cu volumul de față s-a întrecut pe sine și a dat clasă multor alte edituri cu ștaif. Un hardcover cu supracopertă (și ce copertă superbă, parcă e gata Zélie cea aprigă să sară la tine din imagine, furioasă nevoie mare și pusă pe distrugere), cu hărți la început și la sfârșit, și o hârtie pe care parcă nu te mai saturi să o pipăi. Prețul? Nu pare extrem de mare, dacă te gândești că e în format cartonat, are aproape șase sute de pagini și e vorba de o apariție proaspătă, proaspătă.
Dar despre ce e vorba? Despre primul volum al seriei Zestrea Orïshei, Urmașii de sânge și os, de Tomi Adeyemi, evident. Ne aflăm într-o Nigerie (?) a viitorului ce a regresat la nivelul Epocii de Piatră (cel puțin asta am dedus cu ajutorul unor artefacte strecurate abil de autoare ici, colo, prin carte), care însă nu e prea departe de înapoierea care domnește și-n 2018 pe acele meleaguri. Bine, Lagos, capitala, este una dintre cele mai mari aglomerații urbane din lume, cam la același nivel cu giganticele Tokyo, Shenzen sau Ciudad de Mexico, în timp ce în carte este o biată cetate cu garduri din pari și străzi pietruite și nu prea, și-n care singura clădire impunătoare este, bineînțeles, palatul regal, nu zgârie-norii din zilele noastre. Însă în restul țării este aproape ca-n Epoca de Piatră. Nici în viitor lucrurile nu sunt mai roz. În plus, un tiran absolut, regele, în urma unui masacru care i-a exterminat familia, a interzis complet magia și magicienii. Vedeți voi, magia, adică puterea, corupe chiar și cele mai puternice spirite. Zélie se consideră pură și îndreptățită să-și folosească puterile, însă chiar și ea, care a făcut scopul suprem din readucerea magiei pe meleagurile unde-și duce traiul, își rănește destul de rău fratele într-un acces de furie magică. Și vorbim aici de magi (maji, cum le spune autoarea) care pot extermina mulțimi de oameni cu un simplu gest sau o invocare. Așa că regele i-a considerat responsabili pe magi și a interzis complet magia. Și a pornit exterminarea magilor.
Printre primele victime s-a numărat și mama lui Zélie, care a fost târâtă cu forța din casă, sub ochii copiilor și ai soțului, și spânzurată de creanga unui copac. Soțul ei a fost bătut până a rămas inclusiv cu sechele mentale, nu numai fizice, și nici Zélie nu pare chiar întreagă la minte. Dar să n-o iau înainte cu vorba. Unii copii moștenesc din harurile părinților, având un soi de magie latentă în ei. Sunt ușor de recunoscut datorită părului alb ca neaua ce nu cade niciodată în Orïsha, însă sunt marginalizați, ridiculizați și umiliți zi de zi de oamenii regelui, care vin periodic să adune tributul ce crește din ce în ce (un fel de fisc de pe la noi, care trimite însă hârtii, nu soldați cu bâte și săbii). Zélie a moștenit abilitățile mamei și de ea depinde să readucă magia. Însă avem o eroină cu grave probleme cu atitudinea, cu stăpânirea nervilor, deși pe umerii ei sunt așezate niște greutăți enorme, cum nu ar trebui să fie cazul cu o adolescentă de șaptesprezece ani ce și-a văzut mama ucisă doar pentru vina de-a se naște cu un anumit dar.
Dar lucrurile se precipită când fiica regelui descoperă un pergament care poate aduce magia înapoi și vede cum însuși regele, tatăl ei, îi omoară cea mai bună prietenă pentru vina de-a avea harul magiei. Și în acest torent o va lua tot mai năvalnic la vale e angrenat și fratele ei, un tiran în devenire, la fel ca tatăl său, orb și imun la atrocitățile care se întâmplă în jurul său și care crede că e normal ca supușii regelui să trăiască în sărăcie și-n teroare, în timp ce ei trăiesc în puf și-și omoară tocmai vacile pe care ar trebui să le mulgă. Cred că sunt aspru în vorbire, dar mi s-a părut că întâlnesc multă prostie în aceste pagini. Din păcate, prostia asta domnește peste tot în lume. O mână de oameni conduce câteva miliarde de oameni, care tac ca proștii și se supun, de teama a ce? Puterea mulțimii ar trebui să fie dominantă. Nu a gloatei, ci a mulțimii raționale, care să știe să-și ceară drepturile. Din păcate, tuturor le lipsește organizarea.
Cam la fel stă cazul și aici: un rege tiranic domnește prin teroare într-una dintre cele mai mari țări din Africa; și nu cred că armata lui numără zeci de mii de soldați extrem de bine antrenați; însă la fel ca fermierii noștri, care rămân în continuare mici pentru că nu știu și nu vor să se asocieze, și magii din Orïsha sunt dezbinați și se lasă dominați de bâtele soldaților trimiși de rege să bage spaima în ei. Însă, din fericire, Zélie este croită după alt calapod. Grea sarcină, însă alături de un frate ambițios și care ține la ea ca la ochii din cap, și de copiii regelui, ce se trezesc fără voia lor implicați în suita de evenimente care alcătuiește subiectul acestui prim volum, ei bine, poate că se va ivi o rază de speranță.
Concluzii: mi s-a părut c-am mai citit povestea; este o poveste young adult tipică, a cărei eroină pare că e imposibil să răzbată și să-și atingă scopul la cât este de repezită, de impulsivă și, de multe ori, chiar inconștientă. Însă probabil că e norocul începătorului. Și al ajutorului oferit de prieteni. Aventurile se țin lanț. Regele preferă să-și sacrifice copiii pentru binele suprem al țării, o țară pârjolită, condusă prin teroare și groază, din care ar fugi toți dacă ar avea unde. Gardienii care ar trebui să aibă grijă de oameni sunt monștri lipsiți de omenie și de multe ori leopanarii și alte animale asemenea (probabil foștii lei, antilope și alte lighioane din zilele noastre) par mai omenoși decât semenii noștri. Semeni care organizează lupte între corăbii cu vâslași pe post de carne de tun, la propriu, pentru un pumn de monede de aur. Semeni care își lasă semenii să piară de foame și de sete. Exact ca-n zilele noastre, nimic nu s-a schimbat. Însă, spre deosebire de situația din zilele noastre, aici există o rază de speranță: întoarcerea magiei. Sistemul magic este extrem de bine pus la punct și reprezintă, în opinia mea, punctul forte al poveștii. Personajul principal întreprinde uneori niște acțiuni care mi se par complet neverosimile și mi se pare cam prea coleric pentru sarcina pe care i-a pus-o în cârcă autoarea. Aventurile se succed cu repeziciune, astfel încât nici nu prea ai timp să respiri și să cazi pe gânduri, întrebându-te dacă nu cumva coincidențele se adună într-un ritm cam alarmant. Am zis că ignor complet cuvântul final al autoarei, ca să nu facem politică într-o carte de ficțiune adresată îndeosebi adolescenților, însă a contribuit și el la scăderea unei steluțe pe Goodreads. Într-un final, o lectură recomandată pentru toți cititorii amatori de fantasy.
Posted by Liviu
E un roman foarte lăudat prin social media, dar nu ești primul care nu e chiar atât de impresionat de poveste. Vreau în continuare să citesc cartea, dar acum o să am așteptări mai scăzute de la ea 🙂