În primul rând, La mulți ani! În al doilea rând, a sosit vremea bilanțurilor! Așa cum scrie și mai sus, 82 de cărți citite, care au însumat aproape 30000 de pagini. Mai bine ca în 2016 (24559 de pagini), dar mai slab, ca număr de pagini, decât în anul 2015, când am citit puțin peste 32000 de pagini. Sper ca anul acesta să sar de 30000 de pagini. Sper de fapt să reușesc să ajung la 100 de cărți citite, lucru care nu s-a mai întâmplat de câțiva ani buni. Dar, ce să-i faci, e posibil ca în vară să fiu iar nevoit să plec din țară, măcar vreo două luni, așa că nu cred că voi reuși să ajung la 100 de cărți citite. Dar mă străduiesc.
Anul 2017 e primul an în care nu citesc nici măcar o carte în engleză (în afară de cele două pe care le-am tradus, „Ninth City Burning” pentru Nemira și un thriller pentru Epica, ce urmează să apară anul acesta, probabil cât de curând) de prin 2009 încoace, ceea ce mă cam întristează. Îmi propusesem să citesc măcar încheierile celor mai bune trilogii fantasy ale ultimilor ani, „The Broken Earth” a lui N.K. Jemisin și „The Divine Cities” a lui Robert Jackson Bennett. N-a fost să fie: din Anglia m-am întors extrem de obosit, renovările la casă m-au ținut ocupat mai multe de două luni, timp în care am neglijat și traducerile, apoi au început să sară editurile cu noutăți care mai de care mai tentante, plus că aveam de recuperat câteva sute din anii trecuți. Iar situația nu s-a ameliorat, ba, din contră, de la Gaudeamus m-am întors cu aproape 120 de cărți. Care vor să fie citite și vorbite (nu pe la spate, ci pe blog).
Bun, deci, să recapitulăm: 82 de cărți, din care optzeci în limba română și două în engleză (traducerile). Dintre acestea:
1) 22 de cărți SF
2) 14 cărți fantasy, horror sau domenii conexe
3) 20 de cărți young adult sau pentru copii
4) 19 cărți polițiste sau thriller
5) 9 cărți mainstream.
20 de autori români, restul străini. Eu zic că este destul de bine, deși se putea și mai bine de-atât.
Concluzii: mă cam îngrijorează proporția cărților young adult sau pentru copii (bine, pentru copii sunt doar vreo trei, iar asta nu înseamnă că am început să dau în mintea copiilor), deci va trebui să încerc să înclin balanța; păi, e posibil, doar 36 de cărți SF și fantasy într-un an întreg? Adică una la zece zile? Adică nici măcar jumătate din totalul de cărți citite?
Obiective pentru 2018:
– să citesc mai mult;
– să citesc măcar o carte de Lee Child, după ce în 2017 n-am citit niciuna;
– să citesc măcar cinci cărți în engleză, altfel am să încep să mă târăsc ca melcul când îmi voi îndrepta din nou atenția spre tentantele apariții de la ei; noroc cu traducerile, că altfel mi-aș ieși complet din mână;
– să citesc mai mult SF și fantasy, clar;
– să citesc mai mult mainstream și măcar un autor premiat cu Nobel;
– să traduc mai mult, măcar patru cărți, nu îndrăznesc să sper mai mult.
Soluția ar fi să citesc mult mai mult. Și să scriu mai mult. Din ianuarie 2017 și până în decembrie 2017, am scris 47 de recenzii pe blog, plus încă vreo 15, să zicem, pe Bookblog. Și una pe Bookreport, care între timp s-a închis. Deci 63 de recenzii. Aproape una la cinci zile, ceea ce nu este foarte rău. Însă m-a prins anul nou cu patru recenzii nescrise, ceea ce-mi aduce o bilă neagră. Dar stați fără grijă, vor apărea și acelea.
Un top al cărților care mi-au plăcut cel mai mult, nu neapărat în ordine:
1) Guillaume Musso – Central Park: un thriller extrem de alert, cu o întorsătură de situație destul de clișeistică, dar care se citește cu sufletul la gură. Bun de luat într-o călătorie.
2) Daniel Abraham – Calea Dragonunlui: un altfel de fantasy, axat mai mult pe poveste și pe partea care pune în mișcare de fapt războaiele, adică finanțele. Traducerea este excelentă, iar paginile zboară pur și simplu. E o chestie de gust, însă mie unul mi-a plăcut foarte mult.
3) Laini Taylor – Născută din fum și os: prima parte a unei trilogii, cu niște personaje absolut fantastice. Dacă vreți neapărat să citiți o serie young adult, cea apărută la Epica este prima pe care aș recomanda-o.
4) China Mieville – Kraken: povestea care se apropie cel mai mult de „Noul Crobuzon”, așa că trebuie neapărat citită. E Mieville, ce naiba.
5) Claire North – Cele cincisprezece vieți ale lui Harry August: o poveste (mai multe, de fapt) absolut emoționantă, cu totul și cu totul diferită de prima carte a lui North pe care am citit-o eu („Touch”).
6) Sascha Arango – Adevărul și alte minciuni: probabil cel mai viclean personaj pe care l-am întâlnit în ultimii ani și un stil pur și simplu savuros.
7) Daniel Timariu – Tenebre și Cezarina Anghilac – Cine doarme și visează: două volume remarcabile și două surprize extrem de plăcute pentru mine. Daniel Timariu scrie o poveste urban fantasy cu nimic mai prejos decât ce se scrie afară, iar Cezarina abordează teme foarte variate în poveștile sale, care sunt sigur că ar satisface chiar și cele mai exigente gusturi.
8) Naomi Novik – Aleasa Dragonului: un fantasy ceva mai altfel, scris de autoarea celebrei și longevivei serii „Temeraire”.
9) Joe Abercrombie – Dulce Răzbunare: dacă Logen Nouădegete apărea mai des, aș fi pus-o în capul listei cu capodopere apărute în anul ce-a trecut. Dar tot am citit-o cu mare drag. Cosca e un cotoi bătrân și șmecher, iar Monza… ei bine, nu prea e un model demn de urmat.
10) Peter V. Brett – Războiul la lumina zilei: am așteptat-o doi ani, dar așteptarea a meritat din plin. Să vedem ce se mai întâmplă în volumele următoare.
11) Florin Stanciu – Omnium: în ciuda personajelor unidimensionale, a fost pentru mine adevărata revelație a anului trecut, compensând prin idei și niște întorsături de situație formidabile. Bravo, Florin!
12) Las pentru la final cea mai bună carte SF din ultima perioadă (și nu numai), citită chiar pe final de an: Liu Cixin – Problema celor trei corpuri. Are de toate: personaje, idei (din plin), poveste, suspans, acțiune, dramă cât cuprinde. Și un farmec aparte, de țară și cultură îndepărtate, cum n-am mai întâlnit niciodată. Sper să apară cât mai repede continuările, altfel nu voi rezista și voi lua variantele în engleză.
Dezamăgiri:
Samuel R. Delany – Nova, Dănuț Ungureanu – Noaptea în oraș, fără părinți, Michael Chabon – Sindicatul polițiștilor idiș, N.K. Jemisin – Luna ucigașă și Cele o sută de mii de regate, Arkadi și Boris Strugațki – Lunea începe sâmbăta, Veronica Roth – Pecetea morții, Dmitri Gluhovski – Metro 2033.
Seriale: cam puține. Am reușit să termin cu greu un sitcom care ar fi trebuit să se încheie după cel mult trei sezoane, nu după șase (2 Broke Girls), mai am puțin și termin un alt sitcom, forțat mai ales de soție (New Girl), am terminat The Man in the High Castle (sezonul 2), Black Mirror (încă n-am ajuns și la sezonul patru), Au service de la France, o excelentă satiră la adresa serialelor cu spioni și a Războiului Rece, Taboo (cu un Tom Hardy în formă maximă), un oldie but goldie (Spaced), Lie to me (lui Tim Roth i se potrivește ca o mănușă rolul), Banshee (despre el nici nu mai știu sigur dacă l-am terminat în 2017 sau în 2016), inspirat de Banshee și știind că e făcut tot de Cinemax, am început și Quarry, un serial cu un veteran al războiului din Vietnam, însă nu prea m-a prins povestea, iar fața personajului principal nu ajută nici ea absolut deloc, ajunsesem la zi cu How to Get Away with Murder, dar încă n-am început ultimul sezon, aștept să apară toate episoadele, să nu stau apoi să-mi rod unghiile, cu Elementary și Roseanne încă mă mai lupt, deși mai am doar câteva episoade, din American Horror Story mai am doar ultimul sezon, cel cu clovnii, și am început, fără a reuși să duc la bun sfârșit, The Sniffer (un excelent serial ucrainean), The Dresden Files (cărțile sunt mult mai bune decât serialul, ale cărui efecte speciale și povești sunt ridicole), Dark (capodopera anului, în opinia mea) și Friends with Benefits (da, s-a făcut și un serial, cu doar 13 episoade), din care mai am un singur episod. Despre filme mi-e și jenă să vorbesc, căci n-am văzut decât unul. Și nici acela nu-i vreo capodoperă.
MY 2017 BOOKS
Așteptări, speranțe, năzuințe:
Sper ca Grupul Editorial Art să mai bage în seamă și editura Paladin (am numărat câte cărți au apărut anul trecut la editura Arthur: 117, plus că mai erau vreo 40 în curs de apariție când le-am numărat eu; prin comparație, la Paladin au apărut 28, cu tot cu reeditări și cu cele din colecția Crime/Noir). Aștept în continuare promisiunile Guy Gavriel Kay (am înțeles că vor apărea mai multe volume), „Cavalerul” (Gene Wolfe), „Helliconia” (Brian Aldiss – măcar un volum, deși sunt traduse cel puțin două), „Fundația și Pământul” (Isaac Asimov – sper să se termine telenovela cu traducerea, ca să pot face o recitire în voie a întregii povești imaginate de tătucul Asimov: culmea, exact acest volum îmi lipsește din varianta Nemira, deci n-am ajuns să citesc tocmai deznodământul), cele două romane de China Mieville promise, volumul doi de Abraham (se duc negocieri la sânge pentru achiziționarea lui), volumul doi de James S.A. Corey (mi se pare inadmisibil ca o serie ajunsă la șapte volume și care beneficiază de impulsul oferit de probabil cel mai reușit serial SF al ultimilor ani să fie criminal neglijată din varii motive), „Lumea Inelară” (Larry Niven), volumul doi din seriile lui Brent Weeks, Ann Leckie, N.K. Jemisin (ambele serii), Brandon Sanderson (mi s-au lungit urechile de când tot aștept „Words of Radiance”, când toți cei care au citit deja volumul trei sunt în al șaptelea cer de plăcere) sau Robert Jackson Bennett, plus cele două romane de Neal Stephenson, „Seveneves” și „Anathem”, și, sper să nu-l mânii pe Dumnezeu, deja anunțatele „Cantică pentru Leibowitz”, „Metro 2034” și continuările seriilor lui Asimov.
Nemira: deja au anunțat că vor relua seria „Malazan”, după ce mai întâi vor reedita primele trei volume în noul format Nautilus Fantasy, cu coperte care-ți iau ochii, și vor începe o nouă serie de Robin Hobb, „Liveship Traders”, plus restanțele pe anul trecut – „Central Station” a lui Lavie Tidhar, „Povestea lui Zoe” (John Scalzi) sau „Rebelul Nisipurilor” (Alwyn Hamilton). Ce așteptări aș avea: continuările seriilor „Revelation Space” (Alastair Reynolds), „The Long Earth” (Stephen Baxter și Terry Pratchett), „Demon Cycle” (Peter V. Brett), „Cultura” (Iain M. Banks), „Hainish” (Ursula Le Guin), „Agentul Cormac” (Neal Asher), „Luna” (Ian McDonald), „The Passage” (Justin Cronin), „Amintiri din Trecutul Terrei” (Liu Cixin), „Witcher” (Andrzej Sapkowski) sau „Călătoarea” (Diana Gabaldon), plus „Ciocnirea Tărâmurilor”, de J. Patrick Black (din care a apărut primul volum) și ceva nou de Joe Abercrombie („The Heroes”), Matt Haig („How to stop time”) și or mai fi și alții. Sper ca Ana să-mi răspundă la niște întrebări.
Cu editura Trei cred că m-am lămurit: auzisem că vor să scoată continuarea seriei lui Paul McAuley, începută cu „Copilul fluviului”, însă cred că s-au răzgândit. Rămânem doar cu seria lui Sanderson (dacă nu s-or răzgândi și în cazul ei), cu cele din colecția young adult (au apariții excelente) și Fiction Connection (m-am apucat serios de strâns aceste extrem de interesant apariții, deși faptul că multe nu mai sunt pe stoc mă cam deprimă).
Tritonic: plecarea lui Michael Haulică de la cârma colecțiilor SF & Fantasy mă cam îngrijorează; sper că fie doar o impresie, însă mă cam tem pentru viitorul acestor colecții; colecția Mystery & Thriller rămâne în continuare sub conducerea lui Bogdan Hrib, sper să nu se plictisească de ea. Despre aparițiile de anul acesta găsiți pe blogul Tritonic mai multe informații, ei au fost primii care au alcătuit un vag plan editorial pentru 2018.
Crux: am vorbit cu Andreea la Gaudeamus și au planuri mari – volume noi de Șerban Andrei Mazilu, Ana-Maria Negrilă, Florin Pîtea, Oliviu Crâznic, Ciprian Mitoceanu, Mircea Țara și ceva nou, dar discutăm ceva mai încolo să vedem ce și cum. Eu încă mai sper să renunțe la facsimilele cu Conan și să treacă la treburi serioase, care au cotoare cu scris pe ele.
Millennium Books: Horia nu suflă nimic, probabil că editura e în așteptarea unor vremuri mai bune.
Herg Benet: ceva restanțe de anul trecut, cum ar fi „The Fireman” (Joe Hill), „Rivers of London” (Ben Aaronovitch) sau „Grădina cu fluturi” (Dot Hutchinson), plus niște surprize despre care probabil nici Alex Voicescu nu a aflat încă. 🙂 Dar voi discuta cu el cât de curând.
Storia Books: Adriana Muraru are planuri destul de ambițioase, să vedem ce va ieși; deocamdată voi merge să purtăm o discuție mai serioasă. Știri, în curând.
Corint & Leda Edge: continuarea unor serii, un thriller sau două extrem de promițătoare și noi serii („Young Elites” a lui Marie Lu este cea mai recent anunțată). Din păcate, mai toate sunt young adult. Pe cei maturi nu-i bagă în seamă, se tem ca nu cumva cei care le dau bani tinerilor să-și cumpere ceva și pentru suflețelul lor.
Pavcon: cineva mi-a șoptit că la un moment dat vor începe să publice și autori străini; până atunci, rămâne să ne rănim ochii cu niște coperte cam neinspirate, deși autorii sunt foarte interesanții (las o parte titlurile care se potrivesc ca o mănușă cu imaginile de pe coperte).
Eurostampa: tăcere totală, știe Cornel Secu ce face și ce drege acolo. Chestii grele, desigur, demne de a fi premiate la premiul Romcon acaparat de bunicuțul cel cu gura greu de strunit.
Tracus Arte: ???? Și doar e editură premiată internațional.
Booklet Fiction: din păcate, ei au ales discreția maximă, așa că n-am văzut noile apariții decât în seara de Black Friday, din întâmplare. Din nou, din păcate, nu mi-am luat atunci ultimul volum al seriei „Legenda”, cu o reducere destul de consistentă, iar la târg mai aveau puțin și mai puneau și ceva în plus la prețul de vânzare normal. Alt minus: primele două volume ale seriei sunt cartonate, al treilea e paperback. Zici că s-au vorbit cu cei de la Rao. Chiar, pe aceștia din urmă nici nu-i mai pomenesc, nici n-are rost să-mi mai bat capul cu ei. Ruie Mao!
Cu ce mă mai laud: mi-au apărut două traduceri, „Orașul Nouă în flăcări” (J. Patrick Black) și „Printre ceilalți” (Jo Walton), plus că am predat încă din ianuarie anul trecut o altă traducere, care va apărea la Epica. Acum mă lupt cu un thriller nordic, care sunt sigur că o să vă placă. Apoi vedem ce va mai fi în continuare.
PS: am văzut ieri pe Facebook la Horia Nicola Ursu că anul trecut i-au intrat în bibliotecă fix 296 de cărți. La o numărătoare aproximativă, aș zice că mi-au intrat cu vreo 20 mai puțin. Deloc rău, aș zice.
Posted by Liviu
Spor, frate! Cu toată bunăvoința, nu cred că am citit, cap-coadă, mai mult de cinci; restul m-au dezamăgit de la primele pagini și au ajuns pe raftul din budă pentru lecturi grele (a se citi: mațe înfundate!).
😉
@mihailxmihai: Mersi! Eu sunt mai perseverent (încăpățânat) și ceva mai optimist de fel, de aceea și duc la bun sfârșit orice carte.
@Andreea: Facebook – Liviu Szoke https://www.facebook.com/profile.php?id=100007516980374
Twitter: https://twitter.com/SzokeLiviu
Google+: https://plus.google.com/u/0/109167351784228233720
Instagram: https://www.instagram.com/liviuszoke/
Pinterest: https://ro.pinterest.com/liviuszoke/
Goodreads: https://www.goodreads.com/author/show/14428634.Liviu_Szoke
Linkedin: https://www.linkedin.com/in/liviu-szoke-b61817b1/.
Încă nu am reușit să-i fac și blogului o pagină de facebook, din neglijență, desigur.
Unde puteți fi urmărit pe rețelele de socializare?
dacă n-ai văzut, îți recomand pentru 2018: Sorjonen și The Sinner. au fost cele mai faine seriale mystery&thriller pe care le-am văzut anul trecut. La cărți, dacă nu ai citit, caută Persona-Trauma-Catharsis, de Erik Axl Sund (pentru mine a fost cartea anului). Dintre români încearcă Stelian Țurlea cu Săptămîna nebună.
@Michael: nu le-am văzut, nu le-am citit (am doar primul volum de Sund), deci mulțumesc mult pentru recomandări. Parcă Săptămâna nebunilor a apărut la Crime Scene Press?
@Elena: mulțumesc mult pentru aprecieri (și urmărire). Sper că anumite titluri te-au convins să le dai o șansă (despre majoritatea am scris pe blog sau pe Bookblog, poate te ajută să-ți faci o idee). Cărți audio încă nu am încercat, dar nu e timpul trecut. Succes și ție! Am văzut că ai scris o carte, poate, cândva, voi ajunge și la ea (poate la pensie 🙂 )
Săptămîna nebună. 🙂 la Crime Scene, da.
Îmi place mult bilanțul tău! Recunosc, titlurile pe care le-ai prezentat îmi sunt străine (cu excepția a câteva), dar ideea era că reprezintă o inspirație pentru mine ca să ies din zona de comfort în ceea ce privește genurile literare. Din seriale am văzut doar Taboo și mi-a plăcut, iar în ceea ce privește aparițiile la edituri… parcă anul acesta m-aș axa mai mult pe clasici. Dar cel mai probabil tot voi ajunge să citesc ceva nou.
Ce părere ai de cărțile audio? Mie îmi plac mult și mă ajută enorm să „citesc” mai mult. Librivox.org e un site de unde poți descărca volume fără nicio jenă – sunt cărți audio la liber, înregistrate de voluntari.
Mult succes în continuare! 🙂
o veste bună cu Abraham, mi s-a părut foarte bună prima carte (deși pe SF nu m-a impresionat cu Leviatanul pentru care e mult mai celebru). Și Kay și Wolfe sunt scriitori foarte buni și mă mir că nu au fost traduși (Wolfe din păcate își pierde 3 sferturi din perfecțiune prin traducere, la el cuvintele efectiv cântă în eng).
La Millenium a zis Horia pe undeva că deocamdată e în standby. Iar la Tritonic, știm deja din experiență că plecarea lui Mike este echivalentă cu moartea colecției de SFF. Păcat. Să sperăm că se mută la altă editură, altfel eu personal o să rămân cu bani în portofel (ce aleg alții în colecțiile SF nu prea mai îmi place, excepție Paladinul, motiv din care citesc și cumpăr tot mai mult direct în eng). La Nemira seria Cormac ar trebui începută, nu continuată (au pornit cu nr 4 din serie și nu se înțelege nimic).
Mulțumim pt toate veștile, un articol excelent și extrem de util!
La multi ani si felicitari pentru anul productiv! La cat mai multe recenzii, articole si informatii! In special SFF 🙂
De acord cu punctele tari ale anului scurs, si in topul meu ar fi cam aceleasi: Abraham, Mieville, C. North, Abercrombie, Brett iar la final de an Liu Cixin (de abia astept recenzia) si P. Brown (a devenit adictive si s-a terminat seria, now what?). Mi-au mai placut A. Reynolds – Spatiul Revelatiei (sper ca Nemira sa nu abandoneze seria, desi linistea din jurul ei nu-mi da motive de speranta), E. Cline – Armada (sincera si reconfortanta, contrar ideii nu tocmai noi), B. Weeks – Asasinul din Umbra (a meritat asteptarea…), Robin Hobb seria Omul Aramiu (un bildungsroman si pt personaje si pt cititor) si, oarecum, din afara sferei SFF, Robyn Young seria Rebeliunea (roman istoric pt pasionatii de ev mediu britanic)
La capitolul decente ar fi: P.K. Dick – Dr. Bloodmoney (un Dick cam fad), Gluhovsky – 2033 (merge cu jocul PC), Sapkovsky – Sabia Destinului si Sangele Elfilor (incepe sa ma prinda mai bine), MacDonald – Luna Noua (lipseste zvacul), seria lui Scalzi si antologiile Femei Periculoase. Celelalte nu le-as aminti cu exceptia deziluziilor: Samuel R. Delany – Nova (cum am mai zis), Michael Chabon – Sindicatul Polițiștilor Idis (adevarul e ca m-a anervat in primele 100 de pagini), N.K. Jemisin – Luna Ucigașă și Cele o Sută de Mii deRegate (probabil si publicitatea pe seama autoarrei mi-a dat sperante mai mari decat era cazul. Sper insa ca seria Pamantul Sfaramat sa se ridice la inaltimea laudelor si premilor) si Ann Leckie – Razbunare Ancilara (interesanta, pe alocuri inovativa dar atmosfera anosta posaca nu m-a percutat).
La seriale, te felicit pentru rabdarea de care dai dovada la sitcomuri, si plusez cu cateva impresii personale: Black Mirror (britanicii astia stiu sa faca treaba, sezonul 4 nu se dezminte, pacat ca e prea scurt), ceva asemanator ar fi Philip K. Dick’s Electric Dreeams, doar ca nu toate episoadele merita timpul investit, Taboo (desi partea fantasy/ horror a fost putin exagerata, fara sa aiba vreo explicatie sau finalitate coerenta), sezonul 2 din The Expanse (mult mai bun ca primul) si Westworld (fara cusur). Dark nu l-am vazut dar o sa fie urmatorul pe lista, thanks to you 🙂 Un mare plus pt The Orville, adevaratul continuator al Star Trek-ului. Desi a fost gandit ca un serial umoristic, a reust sa pastreze spiritul ST. La capatul opus, Star trek – Discovery, deziluzia anului.
Trecand la apritiile editurilor in 2018, la care doua carti de Mieville te referi? Eu auzisem parca ca nu vor mai scoate nimic de el. De Agentul Cormac nu stiu ce sa zic, am impresia ca din start au gandit sa scoata doar cele 3 volume, avand cat de cat o finalitate si fiind si cele mai bune din serie. Cat despre seriile Cultura si Spatiul Revelatiei sunt si eu tare curios.
@Miloș; mulțumesc foarte mult pentru apreciere, Miloș, și mă bucur că ți-am fost de ajutor.
@Mikey: ca de obicei, unul dintre cei mai amabili și darnici comentatori de pe blog. Mulțumesc mult! Impulsionat de tine, am scris astăzi recenzia la „Problema celor trei corpuri” (nu eram încă hotărât între ea, „Novicele” și „Dresoarea”, dar vor fi și ele), care va apărea luni. Nu am destule laude pentru ea. Ca să merg mai departe, următoarea pe lista de lecturi cred că va fi „Furia dimineții”, deja Dezideriu mi-a luat-o înainte. Luna asta apare al patrulea volum al lui Pierce Brown, „Iron Gold”, care deschide o nouă serie, ce se petrece la zece ani după trilogia „Red Rising”. Nemira sigur nu va abandona „Spațiul Revelației”, „Armada” mi-a plăcut și mie, deși nu la fel de mult ca „Ready Player One”, Brent Weeks, Robyn Young, Ann Leckie, Sapkowsky și McDonald încă nu am citit, iar de Robin Hobb trebuie să mă reapuc (nu am citit decât „Ucenicul Asasinului”, pe care va trebui s-o recitesc). Electric Dreams încă nu am început, am înțeles că n-ar fi cel mai reușit serial din lume, Taboo m-a frapat și pe mine tocmai în punctele pe care le-ai menționat tu, Expanse n-am văzut, dar e pe listă, Westworld, total de acord, The Orville nu l-am văzut, nici Star Trek. Sper să-ți placă Dark, pentru mine a fost surpriza anului.
Mieville: „The City & the City” și „Railsea” (vezi aici sursa: https://www.editura-paladin.ro/info/blogitem/joi-raid-doua-vesti-si-o-aniversare).
Paladinii s-au miscat f bine cu Brown ceea ce ma indreptateste sa cred ca isi vor dori si noua serie. Iar la ritmul cu care scrie Brown, cam o carte pe an, imi fac sperante sa avem noua trilogie intr-un timp decent. Buna si vestea cu Spatiul Revelatiei, mi-as dori totusi o confirmare si de la Mihai Dan Pavelescu, daca ne citeste 🙂 La Mieville nu stiam care ar fi a doua carte pentru ca in afara de Railsea, cam toate romanele aparusera in limba romana. Speram la un volum de povestiri dar se pare ca o sa fie The City & The City, reeditare.
Luni ma apuc de Dark.
iti astept impresiile la Liu Cixin.
@Mikey: Abia acum am ajuns pe pagina asta, sorry. Traducerea la Redemption Ark va fi predata la inceputul lui aprilie.
La mulți ani! Cred că ai făcut nu doar un „bilanț” personal. Cumva ai radiografiat toată piața SF & F autohtonă, oferindu-ne câteva sfaturi faine. Personal îți mulțumesc pentru cuvintele calde și generoase scrise despre seria urban-fantasy Tenebre, păstorită cu mult drag de Mike (dacă am înțeles eu corect, Mike va colabora în continuare cu Tritonic). La seriale îți recomand și Dirk Gently, mie mi-au plăcut ambele sezoane (pe Netflix).
Mulțumesc și eu, Daniel! Da, am cam încercat să rezum situația cu propriile mele cuvinte, fără a sări calul. Și eu sper ca Mike să colaboreze în continuare cu Tritonic, ar fi păcat să nu o facă. Mersi de recomandare, îl am și eu de mult pe listă. Din păcate, l-au anulat, deci vor rămâne doar cele două sezoane.