În curând, editura Hecate își va deschide colecția SF / F cu volumul „Pilda Semănătorului” de Octavia E. Butler, un roman în care speranța se întrevede într-o lume a spaimei, a violențeiși a dezumanizării.
Când crize economice și ecologice neglijate duc la haos social, nici chiar comunitățile protejate de ziduri nu mai sunt sigure. Într-o noapte presărată cu incendii și moarte, Lauren Olamina, fiica adolescentă a unui preot, își pierde familia și casa și se aventurează în lumea nesigură a Americii. Dar ceea ce a început ca o fugă pentru supravieţuire va duce în curând la ceva mai mult: viziunea neașteptată a unui destin uman… și nașterea unei noi credințe.
„ O poveste intensă despre speranță și credință… o parabolă a societății moderne… excelentă.”
Denver Post
„Iscusit concepută și elegant scrisă… succesul lui Butler în a transmite sentimentul de realitate a odiseei lui Lauren reprezintă doar măsura cea mai evidentă a valorii acestui roman excelent.”
Cleveland Plain Dealer
„O odisee profetică.”
Essence
Despreautoare
Octavia E. Butler (1947-2006) a fost prima femeie de culoare care a dobândit recunoaștere internațională ca scriitoare de science-fiction. Utilizând un limbaj plin de forță și totodată simplu și personaje bogate și bine conturate, ficțiunile ei au abordat rasa, genul, religia, sărăcia, puterea, politica și știința într-un chip care a mişcat cititori proveniți din toate păturile sociale. Elogiată de critica literară, ea a primit numeroase premii, printre care MacArthur Foundation Fellowship, premiile Hugo și Nebula, Medalia Langston Hughes și un premiu PEN Lifetime Achievement.
Fragmente în avanpremieră
MARŢI, 30 IULIE 2024
Unul dintre membrii celei mai recente misiuni marțiene a murit. Costumul astronautei a suferit o defecțiune, iar restul echipei n-a putut-o readuce în adăpost la timp pentrua o salva. Cei din cartier spun că oricumea n-avea ce să caute pe Marte. O mulțime de bani irosiți pe altă călătorie spațială fără sens, în timp ce atâția oameni de aici, de pe Pământ, nu-și pot permite apă, hrană sau adăpost.
(…)
În seara asta, ultima Fereastră TV mare din cartier s-a stins pentru totdeauna. Am văzut-o pe astronauta moartă, înconjurată de o planetă Marte roșie și pietroasă. Am văzut un lac de acumulare complet secat și trei vânzători ambulanți de apă cu brasardele albastre murdare și gâturile retezate. Și am văzut arzând în Los Angeles cvartale întregi de clădiri cu ferestrele bătute în scânduri. Bineînţeles, nimeni n-ar irosi apa încercând să stingă astfel de incendii.
Apoi Fereastra s-a cufundat în întuneric. Sunetul se auzea cu intermitențe de mai multe luni, totuși imaginea era mereu așa cum s-a promis: de parcă ai fi privit printr-o fereastră deschisă, uriașă.
Familia Yannis își făcuse o afacere din acceptarea de privitori prin Fereastra lor. Tata spune că genul ăsta de afaceri fără autorizație nu-i legal, totuși ne lăsa să mergem și să ne uităm câteodată, fiindcă nu vedea niciun rău în asta și-i ajuta pe Yanniși. Multe afaceri mărunte sunt ilegale, dar nu fac rău nimănui și mențin în viață una-două gospodării. Fereastra Yannis este aproape la fel de bătrână ca mine. Acoperă lungul perete vestic din livingul lor. Probabil că aveau mulți bani pe vremea când au cumpărat-o. Însă în ultimii doi ani au pus bilete de intrare – îi primeau doar pe cei 24 din cartier – și vindeau fructe, suc, pâine din făină de ghindă sau nuci. Găseau o modalitate să vândă orice le prisosea în grădină. Proiectau filme din colecţia lor și ne lăsau să ne uităm la știri și la alte emisiuni. Nu-și puteau permite să se aboneze la niciuna dintre noile chestii multisenzoriale și, oricum, Fereastra lor veche nu le putea recepta pe majoritatea.
Ei n-au nici veste-realitate, nici inele tactile, nici căști integrale. Aparatul lor era o Fereastră simplă, extraplată.
Acum ne-au mai rămas trei televizoare mici, vechi și cu imagine neclară, risipite prin cartier, două computere utilizate pentru muncă și radiouri. Fiecare gospodărie are cel puțin un aparat de radio funcţional. Aflăm multe dintre știrile noastre de zi cu zi de la radio.
(“Pilda Semănătorului”, Octavia E. Butler, Ed. Hecate, 2015, trad. Toma Ritner, colecția SF / F)
Posted by Liviu
