Dan Doboș-DemNet (2011) 480p., TPB, Media-Tech, 2011, Colecția SciFiScop, Red. Michael Haulică
Dan Doboș realizează în acest roman dens, se pare, primul dintr-o serie, o radiografie extrem de realistă a societății contemporane, a situației politice de la noi si numai, deghizată într-o poveste SF a cărei acțiune se ptrece peste aproape un secol.
Este povestea lui Igor Lemme, bărbatul cu cea mai impresionantă memorie de pe planetă, cel care nu poate uita nimic, oricât ar încerca, marginalizat, pe când era copil, de către ceilalți copii de vârsta lor tocmai datorită însușirilor sale extraordinare, întemeietorul ziarului Now ( cel care este cel mai important organism de știri al planetei, cu peste 300 de milioane de abonați în toată lumea), și a luptei sale, ajutat de Kaate (tânăra care vine la el pentru a-i deveni învățăcel și care se îndrăgostește de el), cu toată lumea, cu autoritățile și cu societatea umană.
Este o lume care nu mai are grija zilei de mâine, energia este gratuită și nelimitată, moartea a fost aproape învinsă, oricine poate trăi un număr aproape nelimitat de ani, numai să-și poată permite. America s-a unit cu Europa și, împreună, au constituit Ameropa, cea mai puternică forță politică, Rusia+China+India au constituit Ruschindia.
Toți cetățenii Pământului pot beneficia de îmbunătățiri genetice, toate bolile pot fi eradicate, toate defectele pot fi corectate (de fapt, este obligatoriu ca aceste defecte să fie corectate încă din frageda pruncie). Să încerc să fac un rezumat succint al romanului este aproape imposibil, ar însemna să-l povestesc aproape jumătate, așa că vă las să descoperiți această frescă nemiloasă a societății actuale comandând DemNet de aici și citindu-l.
Am încadrat acest roman în genul SF Social, asemănător cu o parte din romanele lui John Brunner (The Jagged Orbit sau The Shockwave Rider). Am asemănat puțin povestea lui Igor Lemme și a Kaatei, precum și contextul social, cu povestea relației dintre Hari Sheldon și Dors Venabili, creată în Seria Foundation de către Isaac Asimov. Ce i-aș reproșa autorului este ca mi s-a părut că a cam abuzat de definiții de curente politice, de explicații și lecții de istorie politică uneori interminabile, iar acțiunea stagnează deseori. În rest este o carte bine scrisă, foarte bine documentată și face o sinteză foarte realistă a societății umane. Nota mea-9!
Redactor Horia Nicola Ursu-Premiile Galielo 2011 (2011) 318p., TPB, Millennium Books, 2011, Colecția Antologiile Millennium Nr. 5, Red. Michael Haulică și Horia Nicola Ursu
Anul trecut, în primăvară, au fost decernate Premiile Galileo pentru cele ma bune apariții din 2010, acordate de Revista Online Galileo și de Millennium Books. Oliviu Crâznic a luat premiul cel mare, pentru cel mai bun roman de debut, …și la Sfârșit A Mai Rămas Coșmarul (Editura Vremea, 2010, Colecția Roșu și Negru), George Anania a luat premiul pentru întreaga operă, iar Costi Gurgu a luat premiul pentru cea mai bună proză scurtă publicată în 2010, cu ‘Îngeri și Molii’ (apărută în Revista Galileo 2/2010).
Sumarul antologiei este foarte variat și cuprinde: o povestire de-a lui George Anania, ‘Prisăcarul‘, o povestire frumoasă și poetică, devenită deja clasică; povestirea ‘Electromagneto-muza’ din volumul SF Doi al lui Cristian-Mihail Teodorescu; ‘Inginerii Electronice’ a lui Mircea Opriță, din volumul Povestiri de Diminică; ‘Mestecenii‘ a lui Liviu Radu, din volumul Modificatorii; ‘Noi, cei cu Ochii Arși’ a lui Michael Haulică, din volumul Povestiri Fantastice; un fragment din romanul premiat al lui Oliviu Crâznic, precum și alte texte de Florin Pîtea, Ștefana Cristina Czeller, Marian Truță, Michael Haulică și Costi Gurgu (evident, cu povestirea câștigătoare ‘Îngeri și Molii’).
Un sumar bogat și care poate satisface toate gusturile pasionaților de povești bune și bine scrise: fantasy, horror, cyberpunk, hard SF etc. Nota mea-9!
Colin Dexter-Morse’s Greatest Mytery and Other Stories (1993) 122p., MMP, Pan Books (1998-Special Edition)
Colin Dexter, un autor complet necunsocut la noi, foarte apreciat în alte părți, este creatorul celebrului Inspector Morse, unul din cei mai celebri detectivi pe care i-a dat literatura britanică. Seria Morse cuprinde 13 romane care-l au în centru pe Morse (publicate între 1975 și 1999), precum și o colecție de povestiri, cea de față. Sunt povești polițiste foarte bine scrise, pline de suspans și de imaginație, iar Morse nu este detectivul tipic, grobian și greoi, ci este un mare amator de literatură (Dexter este absolvent al Cambridge și a fost profesor de literatură latină și greacă, iar asta se vede în toate replicile personajelor din serie) și artă, dar și un zgârcit feroce.
Colecția nu m-a dat însă pe spate (mai citisem The Dead of Jerich-1981, partea a V-a a Seriei Morse, care îmi plăcuse foarte mult), povestirile nu au nimic deosebit cum au romanele, unele sunt mai mult farse decât povestiri detectivistice. Cuprinde: Morse’s Greatest Mystery, Evans Tries an O-Level, Dead as a Dodo, At the Lulu-Bar Motel, Neighbourhood Watch și A Case of Mis-Identity-prima povestire în care și Sherlock Holmes și fratele său, Mycroft, se înșală, misterul fiind rezolvat de Watson. Doar două povestiri îl au ca personaj pe Morse, prima și Neighbourhood Watch, restul sunt…terne.
Seria romanelor cu Morse a fost adaptată și pentru TV, John Thaw interpretându-l pe Inspectorul Morse. Să sperăm că vreo editură miloasă și doritoare de a aduce în țară și alt gen de povestiri polițiste se va îndura și va publica această serie cu adevărat valoroasă. Nota mea-8!
Poested by Liviu
Văd că a devenit deja o obişnuinţă alăturarea unui titlu de policier/thriller sefeurilor. Ţine-o tot aşa 🙂
Ce-i cu „detectivul tipic, grobian și greoi”? Ţi se pare că asta e imaginea alăturată acestora în mod obişnuit?
Am uitat să adaug cinic, flegmatic și, câteodată, scârbit de viață. Cam astea sunt însușirile care mi-au rămas în minte după ce-am parcurs câteva romane din seria ‘Fiction Connection’ a editurii Trei în colaborare cu Gazeta Sporturilor: Detectivul Erlendur(din ‘Orașul Borcanelor’ al lui Arnaldur Indridasson) sau Gunnarstranda (din ‘Al 4-lea’ al lui Kjell Ola Dahl). Am vrut să fac o antiteză între Morse și ceilalți detectivi deveniți deja clasici: nu mi-i imaginez pe Philip Marlowe, Sam Spade, John Rebus (despre care voi vorbi săptămâna viitoare) sau, de ce nu, Sherlock Holmes, dând citate din Charles Dickens sau Edward Gibbon. Grobieni nu sunt (aceștia din urmă) dar nici super-culți nu sunt.
Din ce-ai scris reiese că detectivului i-un ins matăhălos, un bădăran în toată legea, care după fiecare două vorbe grosolane înjură cu foc, scuipă între cracii suspectului, apoi îl ia la altoit.
Nu ştiu dacă citându-i pe Dickens sau pe Gibbon eşti cult (a fi grobian e altceva), dar la nevoie îi poţi aduce în discuţie pe Poe, Flaubert sau chiar Shakespeare. The game is afoot!
ce m-a durut pe mine destul de mult la DemNet a fost frecventa relativ mare a greselilor de tiparire, care creste aproape exponential dupa jumatatea cartii.
Chestia asta am remarcat-o și eu: la un moment dat contabilizasem peste 30 de greșeli de redactare, poate Mike Haulică avea și altele pe cap atunci când a redactat-o sau poate a fost presat de timp și s-a grăbit.
@FLD: da, cei doi detectivi de care am pomenit, Erlendur si Gunnarstranda, se apropie destul de mult de aceasta definitie, ei doi fiind primii care mi-au venit in minte cand am scris asta; iar cand iti aduci aminte in care volum din „Marirea si decaderea imperiului Roman” a zis Gibbon nu stiu ce…De Dickens si Gibon mi-am adus aminte pe moment (am citi „The Dead of Jericho” acum 2 ani, nu-mi mai aduc aminte toti autorii pe care-i citeaza Morse).
Poate m-am grabit afirmand ca nu este tipic, grobian si grosolan, cum sunt unele secaturi din filmele americane; mda, n-ar fi trebuit sa generalizez, dar un alt detectiv ca Morse, eu cel putin n-am intalnit (ia uita-te la Erlendur din „Jar City” de aici: http://www.imdb.com/title/tt0805576/)
Foarte bun Demnet, seamana intr-adevar cu John Brunner.